,,Nu te mai admir!". Asta e cea mai recenta replica de dat papucii in mod diplomat. Nu mi-a fost data mie de data asta, eu am avut parte ori de fapte de rahat ori de un sincer ,,nu te mai iubesc" ca apoi sa vina explicatia frumos si de la sine, fara vorbe, insemnand insa: ,,M-am indragostit de alta. Si by the way, o cheama 'little sis' si ti-a zis ca esti prietena ei". Nu numai ca nu-mi mai pun problema ca si cum m-ar uimi sentimentele astea brusc aparute sau lesinate in acelasi fel si impotriva carora (off viata mea off inima mea) nu poti lupta ca naaa, asa e omul facut mai, ce nu intelegiiii, dar chiar ma amuza replicile, situatiile dar in special marii protagonisti ai acestor farse sentimentale, barbatii! Fiinte pe care le iubim in disperare tocmai petntru ca ne ofera astfel de momente, caci, dupa cum cunoastem si natura superioara a femeii (ironic vorbind), daca ne-ar face fericite pe termen lung ar fi, in puii nostri, plictisitor! Si atunci, la naiba cu el!
Ei bine, incercand sa ma limitez la o perspectiva obiectiva, sau eventual, ironica fata de ambele armate ale acestui razboi al sexelor care se transforma, insa, de multe ori, intr-un razboi al sexului (ca ne-am intors infometati la conditia de animale in calduri) la singular, la general si nicidecum sa nu ne gandim la zona metafizicului (desi o pretindem uneori), expun aici cateva idei despre acest domeniu vast, nesecat izvor al cugetarilor intelepte ale filosofilor si al necontenitelor enigme in fata carora ne trezim noi, oamenii de rand, in special femeile de rand.
Totul poate incepe frumos,ca intr-o poveste: ori te trezesti ca e colegul care a stat doi ani in spatele tau, ori va intalniti la 2 noaptea si dati pe gat o sticla de vin in stil spontano-romantic si movie-like, ori te indragostesti iremediabil la un party si dupa ce zaci in transa vreo 2 saptamani te trezesti intr-o simbioza pentru urmatorii 3 ani din viata ta (evident resursele lui se termina mai repede si tu te usuci), ori apare ca un fel de aventura sub influenta alcoolului si el insista sa continuati, ca stie el ce stie, tot ti-o ia inainte. Dar sa nu ne grabim. Entuziasm, fericire chiar, poate iubire adevarata, certuri, impacari, coabitare, tradare, despartire, revenire, cam ce contine o banala de relatie la varsta asta frageda. Dar stai, nu asta e cea mai interesanta parte. Pe mine a ajuns sa ma fascineze acest proces de degradare a relatiei insotit cu succes de unul sau mai multi factori distructivi: racirea sufletelor si a trupurilor, intrebarile care te framanta, decorurile noi si atragatoare, sentimentul neputintei, cele de plictiseala, de oboseala, de frustrare sexuala, sau disparitia subita a oricarui sentiment. Fascinant si nu glumesc deloc!!
Ce e important de retinut e ca atunci cand vine instiintarea, intr-un mod sau altul, caracteristic fiecarui scriitor care sfarseste de scris povestea si vrea sa se semneze scrijelind un nume dureros in sufletul celui care nu este gata sa inchida cartea, Motivul este de cele mai mult ori altul decat cel invocat. Ei cred daca ne mint ne va fi mai usor, daca sunt diplomati ii vom aprecia mai mult si daca sunt brutali vom fi convinse. 3 mici exemple concludente:
,,Nu te mai iubesc. Imi place sa fiu singur" = ma gandesc cum sa ne despartim de o luna pentru ca mi-am dat seama ca vreau o relatie cu altcineva. Mai cul ca tine. O sa vezi curand.
,,E prea bine, iubita mea si nu vreau sa ajunga un cosmar! Dar ramanem prieteni. Da? Da?"(asta sincer mi s-a parut geniala)" = fata draga, acu ca ne putem vedea zilnic nu ma mai pot bucura de libertate, plus ca m-am cam plictisit si vreau sa mi-o trag si cu altele. Dar stai linistita, sa-mi consum energiile si vin sa-ti propun impacarea ca doar de-aia am zis ca ramanem prieteni.
,,Nu te mai admir. Dar nu, nu vreau sa ma despart de tine pentru ca ti-am promis ca nu te voi lasa niciodata" - asa ca prinde-te fato si lasa-ma tu pe mine, tu nu intelegi ca sunt prea diplomat ca sa-ti spun ca nu mai simt nimic pentru tine? Am nevoie de cineva care citeste mai mult, draga, tu cam pierzi timpul dupa parerea mea.
Astea, doamnelor si domnilor imaginari, sunt pe bune si de-adevaratelea. Zau, au papuseii astia si imaginatie si tehnica, ce pot spune, felicitari! Dar vai, eu n-as vrea sa fiu inteleasa gresit, femeile nu sunt deloc mai prejos decat barbatii, ce credeati? Pe noi astea mai fraiere ne razbuna altele cu mai mult cap decat noi, de-asta si zic ca totul e universal, adica pentru fiecare femeie parasita sigur zace cel putin un barbat neras in fata unei sticle de tarie, in care i se zbate amarul.
Eu rad, ca mi-am luat palme usturatoare peste fata si sunt sigura ca voi mai primi, poate voi si da, la randul meu, ca ziceam ca este toti oameni si are sentimente de astea grele de controlat. Totusi nu pot sa-mi dau seama daca exista o reteta de despartire. As mentiona insa un singur element important, dar aici sunt total subiectiva: sinceritate totala. De ce? Pentru ca vreau sa ma doara atat de mult incat sa amortesc, atat de mult incat sa plang si sa ma plang 2 saptamani consumand astfel tot si vreau sa stiu adevarul ca sa nu mai fac cum face femeia ca ea e optimista asa de felu' ei: sa sper.
Mi-ar placea la nebunie sa vad insa un barbat despartindu-se de femeia cu fata fleoscaita de lacrimi astfel: sa-i spuna ca nu o mai iubeste, sa fie pe bune si punct. Sa-l vad cum isi vede de viata fara sa fuga imediat la alta, fara sa caute in disperare o inlocuitoare, fara sa se bucure de placeri cumparate. Si sa zica: ,,ce-o fi o fi, numai ca eu pe asta n-o mai iubesc, na, ce sa fac acu'?"
Acu', eu sunt foarte sigura ca n-am atins multe puncte ale acestui domeniu, ca doar am zis ca are veleitati de domeniu vast spre interminabil (gen hai sa descriem stelele din univers si sa le discutam pe alea care cad), dar am infatisat pentru o mai buna lamurire personala niste fapte care sa-mi improspateze parerile, de data asta, contra acestui fenomen dha corazon. Eu oricum nu-mi dau seama ce ne-am face unii fara altii, in concluzie, trasa tot de mine, this war has no end.
Viata e geniala oricum si ar fi pacat sa ne cramponam de o amarata de despartire. Orice final inseamna un nou inceput. Simplu dar adevarat. Iar eu probabil nici nu mi-as mai putea concentra atentia asupra uneia :))
Bărbatul către Dumnezeu:
- De ce ai făcut femeia să fie aşa frumoasă?
- Ca să o iubeşti.
- Dar de ce ai făcut-o aşa proastă?
- Ca să te iubească şi ea pe tine.
Wednesday, September 2, 2009
Tuesday, September 1, 2009
ADHD
Pe romaneste, Sindromul Atentiei Deficitare. Ma autosuspectez pentru ca astazi, in timpul unui joc Mafia, am fost acuzata ca nu sunt atenta. Si nu eram. Simptome de pe wikipedia deocamdata si cum le-am regasit in comportamentul meu:
Be easily distracted, miss details, forget things, and frequently switch from one activity to another - da. Nu vad bine, dar ca sa discut cu o persoana aflata la o distanta de peste un metru, am nevoie de ochelari chiar daca aud, altfel nu ma pot concentra la ce spune si aud mereu discutiile desfasurate in paralel, de cei din grupul in care ma aflu;
Have difficulty focusing on one thing - atunci cand invat; mi-e greu sa citesc in autobuz, orice din jur imi atrage/distrage atentia; de asemenea, am inceput sa citesc ascultand muzica si am reusit doar antrenandu-ma. Initial, cand citeam, nu ma puteam concentra, fiind mereu distrasa de versurile melodiilor sau de alte ganduri declansate de muzica, trezindu-ma ca dadeam paginile fara sa citesc de fapt. Mi-am dat seama pentru ca ma intorceam, reciteam, insa nu mi se parea nimic cunoscut
Become bored with a task after only a few minutes, unless they are doing something enjoyable - da, dar nu chiar cateva minute
Have difficulty focusing attention on organizing and completing a task or learning something new - invat usor datorita memoriei vizuale si auditive, ai ales prin ,,prinsul din zbor". Retin multe lucruri din intamplare si nu pentru ca le ascult sau le citesc cu atentie
Have trouble completing or turning in homework assignments, often losing things (e.g., pencils, toys, assignments) needed to complete tasks or activities - nu, pentru ca am grija sa ma organizez
Not seem to listen when spoken to - intotdeauna, mai ales cand mi se povesteste ceva care nu implica oferirea parerii mele personale. In cazul : X: A cazut si si-a rupt mana", eu raspund: ah, mana, nasol, cu gandul la altceva, uneori la nimic
Daydream, become easily confused, and move slowly - da, da, nu, pentru ca sunt colerica
Have difficulty processing information as quickly and accurately as others - nu, am darul de a retine repede
Struggle to follow instructions - nu-mi amintesc
Fidget and squirm in their seats - da, mai ales dupa un numar mai mare de ore in care am stat in casa fara a depune vreun efort. Am multa energie si tind sa ma agit foarte mult. Am si temperament coleric
Talk nonstop - nu, pentru ca de mute ori nu ma angajez intro discutie atunci cand ma aflu intr-un grup mai mare si se dezvolta mai multe in paralel: sunt atenta, alternativ si pentru cate 2 minute, la fiecare discutie in parte si nu ma pot alipi uneia singure
Dash around, touching or playing with anything and everything in sight - nu cu orice, dar gasesc mereu cate ceva
Have trouble sitting still during dinner, school, and story time - nu, mai ales cand imi e somn sau cand ma gandesc la altceva/nimic si fixez cu privirea un anumit obiect din spatiul in care ma aflu
Be constantly in motion - da. Chiar daca nu fac miscari foarte vizibile intotdeauna
Have difficulty doing quiet tasks or activities - nu
Be very impatient - da
Blurt out inappropriate comments, show their emotions without restraint, and act without regard for consequences - da, da, da. Aici se poate lua in considerare si caracterul: sunt sincera, impulsiva dintotdeauna si uneori nepasatoare in privinta sentimentelor celorlalti (in prima instanta)
Have difficulty waiting for things they want or waiting their turns in games - da, ma panichez cand am intalnire cu cineva si respectiva persoana intarzie mai mult de 5 minute si nu am cu cine discuta sau sunt intr-un loc mai putin populat
Alte simptome:
Difficulties staying awake
Bipolar disorder - poate putin exagerat, insa imi pot schimba starea foarte usor de la bine la rau, hiperactivitate - repaus
Anxiety disorder
Obsessive-compulsive disorder
Alte fapte pe care le pot considera simptome:
Dificutatea de a sta in pat si a invata. Simt nevoia sa ma misc tot timpul, pentru a consuma energia si a ma simti obosita fizic.
Uneori mi-e greu sa fiu coerenta in vorbire. Si nu e vorba de oboseala sau stres.
Cel mai bine ma descurc in scris, atat ca exprimare cat si ca mod de organizare a taskurilor.
Nu pot sa invat organizat: trec de la materia unui curs la altul, retin detalii datorita memoriei vizuale sau auditive bune si nu pentru ca le-am citit cu atentie
Mai sunt probabil, dar nu-mi amintesc acum.
Maine recitesc ce am notat aici, acum mi-e somn. Probabil nivelul la care se afla simptomele nu il ating pe cel necesar diagnosticarii mele cu ADHD, dar exista. Important e ca sunt constienta de ele. Si mai important este sa nu devin paranoica. Sunt insa cam trista...
Be easily distracted, miss details, forget things, and frequently switch from one activity to another - da. Nu vad bine, dar ca sa discut cu o persoana aflata la o distanta de peste un metru, am nevoie de ochelari chiar daca aud, altfel nu ma pot concentra la ce spune si aud mereu discutiile desfasurate in paralel, de cei din grupul in care ma aflu;
Have difficulty focusing on one thing - atunci cand invat; mi-e greu sa citesc in autobuz, orice din jur imi atrage/distrage atentia; de asemenea, am inceput sa citesc ascultand muzica si am reusit doar antrenandu-ma. Initial, cand citeam, nu ma puteam concentra, fiind mereu distrasa de versurile melodiilor sau de alte ganduri declansate de muzica, trezindu-ma ca dadeam paginile fara sa citesc de fapt. Mi-am dat seama pentru ca ma intorceam, reciteam, insa nu mi se parea nimic cunoscut
Become bored with a task after only a few minutes, unless they are doing something enjoyable - da, dar nu chiar cateva minute
Have difficulty focusing attention on organizing and completing a task or learning something new - invat usor datorita memoriei vizuale si auditive, ai ales prin ,,prinsul din zbor". Retin multe lucruri din intamplare si nu pentru ca le ascult sau le citesc cu atentie
Have trouble completing or turning in homework assignments, often losing things (e.g., pencils, toys, assignments) needed to complete tasks or activities - nu, pentru ca am grija sa ma organizez
Not seem to listen when spoken to - intotdeauna, mai ales cand mi se povesteste ceva care nu implica oferirea parerii mele personale. In cazul : X: A cazut si si-a rupt mana", eu raspund: ah, mana, nasol, cu gandul la altceva, uneori la nimic
Daydream, become easily confused, and move slowly - da, da, nu, pentru ca sunt colerica
Have difficulty processing information as quickly and accurately as others - nu, am darul de a retine repede
Struggle to follow instructions - nu-mi amintesc
Fidget and squirm in their seats - da, mai ales dupa un numar mai mare de ore in care am stat in casa fara a depune vreun efort. Am multa energie si tind sa ma agit foarte mult. Am si temperament coleric
Talk nonstop - nu, pentru ca de mute ori nu ma angajez intro discutie atunci cand ma aflu intr-un grup mai mare si se dezvolta mai multe in paralel: sunt atenta, alternativ si pentru cate 2 minute, la fiecare discutie in parte si nu ma pot alipi uneia singure
Dash around, touching or playing with anything and everything in sight - nu cu orice, dar gasesc mereu cate ceva
Have trouble sitting still during dinner, school, and story time - nu, mai ales cand imi e somn sau cand ma gandesc la altceva/nimic si fixez cu privirea un anumit obiect din spatiul in care ma aflu
Be constantly in motion - da. Chiar daca nu fac miscari foarte vizibile intotdeauna
Have difficulty doing quiet tasks or activities - nu
Be very impatient - da
Blurt out inappropriate comments, show their emotions without restraint, and act without regard for consequences - da, da, da. Aici se poate lua in considerare si caracterul: sunt sincera, impulsiva dintotdeauna si uneori nepasatoare in privinta sentimentelor celorlalti (in prima instanta)
Have difficulty waiting for things they want or waiting their turns in games - da, ma panichez cand am intalnire cu cineva si respectiva persoana intarzie mai mult de 5 minute si nu am cu cine discuta sau sunt intr-un loc mai putin populat
Alte simptome:
Difficulties staying awake
Bipolar disorder - poate putin exagerat, insa imi pot schimba starea foarte usor de la bine la rau, hiperactivitate - repaus
Anxiety disorder
Obsessive-compulsive disorder
Alte fapte pe care le pot considera simptome:
Dificutatea de a sta in pat si a invata. Simt nevoia sa ma misc tot timpul, pentru a consuma energia si a ma simti obosita fizic.
Uneori mi-e greu sa fiu coerenta in vorbire. Si nu e vorba de oboseala sau stres.
Cel mai bine ma descurc in scris, atat ca exprimare cat si ca mod de organizare a taskurilor.
Nu pot sa invat organizat: trec de la materia unui curs la altul, retin detalii datorita memoriei vizuale sau auditive bune si nu pentru ca le-am citit cu atentie
Mai sunt probabil, dar nu-mi amintesc acum.
Maine recitesc ce am notat aici, acum mi-e somn. Probabil nivelul la care se afla simptomele nu il ating pe cel necesar diagnosticarii mele cu ADHD, dar exista. Important e ca sunt constienta de ele. Si mai important este sa nu devin paranoica. Sunt insa cam trista...
Sunday, August 30, 2009
...Si atat
Ploua, in sfarsit, ca si cum norii care s-au tot perindat in zona n-au facut decat sa traga cu urechea la dorintele mele ascunse, nataraii!! Deocamdata nimic nu mi-ar face mai multa placere. Ma repun pe citit, caci maine vreau sa ies, imbracata cu o bluza groasa si sa calc in balti.
And the rain fell down
On the cold hard ground
And the phone kept ringing
And we made sweet love.
Ploua...
And the rain fell down
On the cold hard ground
And the phone kept ringing
And we made sweet love.
Ploua...
Saturday, August 29, 2009
Forever autumn
Am plans iar, terminand cartea. Am cazut din nou, sub tunetele unui roman liric, criticat pentru desuetudine si am simtit pe piele si pe obraji picaturile ploii de toamna, fabulos descrise de cel care m-a insotit în asteptarea acestui etern anotimp al tacerii, al (de)caderii, al inceputului si al sfarsitului, al pierderii si al regasirii. Am murit odata cu ea si apoi am trait pentru a-l vedea pe vaduv cum ii calca în picioare mormantul, dezinformat si adancit în egoul sau de scriitor, victima a migrenelor si dependent de tutun si cafea neagra.
Mi-am dat seama inca o data ca nu-mi plac femeile si ca le detest frivolitatea si am incruntat iar sprancenele la vederea usurintei cu care barbatii trec ingenuncheati în fata unui trup nou si plin de vitalitate în sensul sau propriu, de langa mormantul celei pe care o pierd, voit sau nu. În final, de data aceasta, si-a dat singur pedeapsa, intorcandu-se inot la cea dintai.
Dar iar toamna... Ma urmareste aerul rece si imaginea frunzelor ruginii; asteptarea fulgilor de nea sau linistea cutremuratoare dintr-un parc ale carui alei se ascund sub covoare de aur si rugina, imbracandu-se parca pentru anotimpul care-si face simtita prezenta vuind printre bratele ridicate ale castanilor. Aur si rugina, intocmai ca sentimentele contradictorii pe care le trezeste în mine venirea ei. Si vad în fata ochilor Zavoiul, cu farmecul pe care si-l reia numai acum, cand toamna vine pentru el ca o vacanta bine-meritata, dupa ce vara si zilele Valcii l-au transfigurat fara ca el sa se poate impotrivi.
Imi miroase a compuneri de clasa a 5-a. Imi miroase a lemn vechi. A muzici triste. A copilarie. Mi-e dor sa citesc, mi-e foame si as devora paginile fara oprire. Nu filosofie, ci cartile dulci ale literaturii noastre. Limba romana e o limba prea frumoasa ca sa nu fi fost folosita in scopuri inalte si chiar atinse. Dovezile zac printre rafturi, probabil prafuite, si nu le observam din cauza prafului de pe propriile noastre gene. Nu vreau filosofie, vreau poveste. Iar din poveste imi pot face propria filosofie. E tarziu.
Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata!
C.
Mi-am dat seama inca o data ca nu-mi plac femeile si ca le detest frivolitatea si am incruntat iar sprancenele la vederea usurintei cu care barbatii trec ingenuncheati în fata unui trup nou si plin de vitalitate în sensul sau propriu, de langa mormantul celei pe care o pierd, voit sau nu. În final, de data aceasta, si-a dat singur pedeapsa, intorcandu-se inot la cea dintai.
Dar iar toamna... Ma urmareste aerul rece si imaginea frunzelor ruginii; asteptarea fulgilor de nea sau linistea cutremuratoare dintr-un parc ale carui alei se ascund sub covoare de aur si rugina, imbracandu-se parca pentru anotimpul care-si face simtita prezenta vuind printre bratele ridicate ale castanilor. Aur si rugina, intocmai ca sentimentele contradictorii pe care le trezeste în mine venirea ei. Si vad în fata ochilor Zavoiul, cu farmecul pe care si-l reia numai acum, cand toamna vine pentru el ca o vacanta bine-meritata, dupa ce vara si zilele Valcii l-au transfigurat fara ca el sa se poate impotrivi.
Imi miroase a compuneri de clasa a 5-a. Imi miroase a lemn vechi. A muzici triste. A copilarie. Mi-e dor sa citesc, mi-e foame si as devora paginile fara oprire. Nu filosofie, ci cartile dulci ale literaturii noastre. Limba romana e o limba prea frumoasa ca sa nu fi fost folosita in scopuri inalte si chiar atinse. Dovezile zac printre rafturi, probabil prafuite, si nu le observam din cauza prafului de pe propriile noastre gene. Nu vreau filosofie, vreau poveste. Iar din poveste imi pot face propria filosofie. E tarziu.
Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata!
C.
Friday, August 28, 2009
Declinul luminii
Nu e apusul si nici venirea toamnei...
Cateva zile pana la inceputul racoros de septembrie. Astazi cerul a fost alb tot timpul si ma gandesc ca din dulap imi face cu maneca o bluza mai groasa, desi s-ar putea sa exagerez din simpla si ciudata dorinta de a ma imbraca mai gros. Odata cu septembrie vine si starea de anxietate care ma cuprinde la fiecare inceput de toamna: frunzele cazand, sechelele unor teme pe vacanta, noutatea si intrarea intr-un nou ritm zac in mine ca factori determinanti ai acestei stari pe care eu insami nu o pot inca intelege. Imi place toamna si niciodata rapciunele nu a adus cu el un eveniment care sa ma marcheze intr-un sens negativ. Poate sufar de astenie.
Dintr-un alt punct de vedere, mult mai ,,natural", iubesc toamna. Cand cerul gri si aerul fierbinte racorit de adierile tomnatice sunt exact ceea ce organismul are nevoie pentru a indeparta cicatricele lasate de arsita nu demult trecuta, cand verdele se rasfrange in nuante calde de galben si aramiu, cand incepe ploaia ale carei picaturi povestesc dramatic un inceput cenusiu de iarna si cand parca din departare aud cornul sunand in chemarea al carei raspuns vine intotdeauna invelit in coperta cartilor ce miros a nou din ghiozdanele elevilor. Acum un an eram inca printre ei si asta nu ma poate face decat melancolica.
Octombrie are acum sensul de inceput pentru mine. De inceput al libertatii, pentru ca Bucurestiul, desi pe altii ii tine captivi, mie imi da un placut sentiment de aeroport de pe care pot decola in orice directie imi doresc. Iar peste aproape 4 luni voi zbura deja datorita lui.
Intre timp ma straduiesc sa citesc si de data asta m-am dezamagit profund pentru ca nu am reusit sa duc la capat ceea ce mi-am propus in privinta cartilor. O alta dezamagire de astazi a venit ca o pasare ciufulita de pe o pagina virtuala: ca tot vorbeam de Cohen si de revelatia mea, m-am trezit citind descrierea concertului pe care il va sustine pe 4 luna viitoare si la care evident ca nu voi fi prezenta din motive obiective. Cu asta incerc sa ma impac pentru ca banii, oricat de multi ar fi necesari pentru un concert, pot fi stransi cu rabdare si perseverenta, mai ales ca se anuntase din mai concertul. Am uitat sau chiar nu aflasem.
Cand citeam azi, mi-am notat pagina care gazduieste un fragment de dialog care mi-a placut foarte mult si pe care il scriu aici, sa socializeze in pace cu alte citate ce mi-au zgandarit tencuiala:
,,[...] Doamna Luli e noua lui religie. Ce inseamna tutunul, doamna Luli?
- De ce nu-l lasi, Nathan?
- Doamna Luli, protesta el scuturandu-si pipa. Pentru mine e capital. E unicul fum agreabil al vietii mele.
- Si flacara? zambi Luli.
- Nu-i, doamna Luli. Eu nu-s din neamul lui Prometeu.
- Nathan, cum pot trai oamenii fara dragoste?
- Ma-ntreb si eu, doamna Luli, raspunse Nathan, umplandu-si din nou pipa. Se vede ca de-asta-s asa de multi fumatori."
E viata insasi.
Cateva zile pana la inceputul racoros de septembrie. Astazi cerul a fost alb tot timpul si ma gandesc ca din dulap imi face cu maneca o bluza mai groasa, desi s-ar putea sa exagerez din simpla si ciudata dorinta de a ma imbraca mai gros. Odata cu septembrie vine si starea de anxietate care ma cuprinde la fiecare inceput de toamna: frunzele cazand, sechelele unor teme pe vacanta, noutatea si intrarea intr-un nou ritm zac in mine ca factori determinanti ai acestei stari pe care eu insami nu o pot inca intelege. Imi place toamna si niciodata rapciunele nu a adus cu el un eveniment care sa ma marcheze intr-un sens negativ. Poate sufar de astenie.
Dintr-un alt punct de vedere, mult mai ,,natural", iubesc toamna. Cand cerul gri si aerul fierbinte racorit de adierile tomnatice sunt exact ceea ce organismul are nevoie pentru a indeparta cicatricele lasate de arsita nu demult trecuta, cand verdele se rasfrange in nuante calde de galben si aramiu, cand incepe ploaia ale carei picaturi povestesc dramatic un inceput cenusiu de iarna si cand parca din departare aud cornul sunand in chemarea al carei raspuns vine intotdeauna invelit in coperta cartilor ce miros a nou din ghiozdanele elevilor. Acum un an eram inca printre ei si asta nu ma poate face decat melancolica.
Octombrie are acum sensul de inceput pentru mine. De inceput al libertatii, pentru ca Bucurestiul, desi pe altii ii tine captivi, mie imi da un placut sentiment de aeroport de pe care pot decola in orice directie imi doresc. Iar peste aproape 4 luni voi zbura deja datorita lui.
Intre timp ma straduiesc sa citesc si de data asta m-am dezamagit profund pentru ca nu am reusit sa duc la capat ceea ce mi-am propus in privinta cartilor. O alta dezamagire de astazi a venit ca o pasare ciufulita de pe o pagina virtuala: ca tot vorbeam de Cohen si de revelatia mea, m-am trezit citind descrierea concertului pe care il va sustine pe 4 luna viitoare si la care evident ca nu voi fi prezenta din motive obiective. Cu asta incerc sa ma impac pentru ca banii, oricat de multi ar fi necesari pentru un concert, pot fi stransi cu rabdare si perseverenta, mai ales ca se anuntase din mai concertul. Am uitat sau chiar nu aflasem.
Cand citeam azi, mi-am notat pagina care gazduieste un fragment de dialog care mi-a placut foarte mult si pe care il scriu aici, sa socializeze in pace cu alte citate ce mi-au zgandarit tencuiala:
,,[...] Doamna Luli e noua lui religie. Ce inseamna tutunul, doamna Luli?
- De ce nu-l lasi, Nathan?
- Doamna Luli, protesta el scuturandu-si pipa. Pentru mine e capital. E unicul fum agreabil al vietii mele.
- Si flacara? zambi Luli.
- Nu-i, doamna Luli. Eu nu-s din neamul lui Prometeu.
- Nathan, cum pot trai oamenii fara dragoste?
- Ma-ntreb si eu, doamna Luli, raspunse Nathan, umplandu-si din nou pipa. Se vede ca de-asta-s asa de multi fumatori."
E viata insasi.
Wednesday, August 26, 2009
OVERDOSE
VERTIGO
Viata
ca o succesiune de morti efemere.
Mai intai moartea lui Mos Craciun
Apoi, derulandu-se cu viteza crescanda
a unui carusel scapat de sub control,
prima zi de scoala,
tusea suspecta a bunicului,
fotoliul gol din fata televizorului,
ochii unui caine strivit pe sosea,
cacealmaua cu barza,
buletinul de identitate,
prezervativul,
buletinul de vot,
un tren ce se indeparteaza,
primul rid
si, la urma de tot, Moartea
ca un diagnostic firesc al atator simptome.
Nu stiu daca poezia asta ar putea fi data ca subiect la bacalaureat, intrucat este atat de simpla insa atat de realista si patrunzatoare incat dureroasele semnificatii nu s-ar putea ascunde in spatele niciunui epitet. Poate doar ermetismul lui Ion Barbu ar reusi sa le mascheze.
Urmatoarea, un apropo la paranoia de mai devreme.
SINDROMUL VIETII NEBUNE
De cand te iubesc am devenit paranoic,
nu-mi doresc decat sa te apar
de oricine, de orice
in mod eroic-
mi-am luat prezervative si aspirine
ca sa te apar de mine
mi-am luat pistol cu gaze
si cu apa calda
ca sa te apar de transpiratie si frig,
mi-am luat chitari
si microfoane
ca sa m-auzi cand te strig.
Ma enerveaza oamenii urati si cretini
care se holbeaza la tine
si lucrarea ta de licenta despre Ionesco,
Eliade si nu mai stiu cine,
ma eneveaza ca-ti vine ciclul
o data pe luna,
ca esti intelegatoare si buna.
Ca te speli prea des pe maini,
ca nu ti-e frica de caini,
ma enerveaza ca ma enervez,
ma enerveaza ca ma mir,
ma enerveaza ca nu pot sa respir,
ma enerveaza ca m-am nascut,
c-o sa crap, ca traiesc,
ma enerveaza ca te iubesc.
Cred ca daca as fi barbat, i-as dedica aceasta poezie iubitei mele. Pentru ca aflu in ea iubire, sinceritate, nerabdare, ,,nervii" in fata vietii si a mortii, literatura si animale, gelozie si muzica, sex si paranoia. Ele conteaza. Si parca ma enerveaza.
LEGEA JUNGLEI
Cand o fi uimirea gazelei mai mare:
Cand tigrul, indragostit in ultima secunda,
sarutu-si depune pe gatul ei, usor,
sa n-o doboare,
sau mai apoi abia cand suparata,
jungla ii va alunga,
pe pasii lor punand hienele prinsoare?
Jungla ii alunga mereu. Sarutul ar trebui s-o mire. Nu?
EXISTA NOPTI
Exista nopti cand nu ne putem auzi
din cauza tacerii
care urla in noi
ca un trandafir
cu spini crescuti pe dinauntru
Exista nopti cand nu ne putem vedea
pentru ca suntem atat de aproape
incat
ar fi de ajuns
doar unul din noi sa respire.
Eu le-am trait pe ambele. Acum tie, oricine-ai fi, iti trimit o...
CARTE POSTALA
Ti-e dor de mine?
Deschide fereastra
si priveste-ma:
omul acela care nu trece
acum
prin fata casei tale
sunt chiar eu.
si epilogul...
ILUSTRATE CU FLORI DE MUCEGAI
Unui cersetor i-a inmugurit piciorul de lemn
intr-o noapte
si-a fost arestat
pentru port ilegal
de speranta. (nu ma pot abtine, dar versurile astea sunt absolut geniale!!!)
Sarmale-n foi dictando,
colegi radioactivi,
profesori cu creier pane,
blugi zdrentarosi
ca un cer de octombrie
peticiti cu stele
prin locurie mai rusinoase.
Aveam 17 ani
si inima ne-ardea-n piept
cum carii-n rana unei usi tampite.
Populatia bastinasa aplauda lipicios
din cauza lipsei de apa
gospodinele stau la coada
sa-si improspateze colectia
de hartie igienica
(erau vremuri tare cacacioase!)
Ne ascundeam in garsoniera aceea
de 2 virgula 3 pe 5
ca intr-un adapost anti-atomic
(in jurul nostru se daramau
inclusiv daramaturile)
Stiam ca peste o secunda
prezentul va prinde gust de mucegai
Stiam ca batranetea e-un pacat
ce se pedepseste cu moartea,
stiam ca neputinta de a nu ne fi nascut
Ne-a dat putinta de a trai cu tot dinadinsul.
...
Viata
ca o succesiune de morti efemere.
Mai intai moartea lui Mos Craciun
Apoi, derulandu-se cu viteza crescanda
a unui carusel scapat de sub control,
prima zi de scoala,
tusea suspecta a bunicului,
fotoliul gol din fata televizorului,
ochii unui caine strivit pe sosea,
cacealmaua cu barza,
buletinul de identitate,
prezervativul,
buletinul de vot,
un tren ce se indeparteaza,
primul rid
si, la urma de tot, Moartea
ca un diagnostic firesc al atator simptome.
Nu stiu daca poezia asta ar putea fi data ca subiect la bacalaureat, intrucat este atat de simpla insa atat de realista si patrunzatoare incat dureroasele semnificatii nu s-ar putea ascunde in spatele niciunui epitet. Poate doar ermetismul lui Ion Barbu ar reusi sa le mascheze.
Urmatoarea, un apropo la paranoia de mai devreme.
SINDROMUL VIETII NEBUNE
De cand te iubesc am devenit paranoic,
nu-mi doresc decat sa te apar
de oricine, de orice
in mod eroic-
mi-am luat prezervative si aspirine
ca sa te apar de mine
mi-am luat pistol cu gaze
si cu apa calda
ca sa te apar de transpiratie si frig,
mi-am luat chitari
si microfoane
ca sa m-auzi cand te strig.
Ma enerveaza oamenii urati si cretini
care se holbeaza la tine
si lucrarea ta de licenta despre Ionesco,
Eliade si nu mai stiu cine,
ma eneveaza ca-ti vine ciclul
o data pe luna,
ca esti intelegatoare si buna.
Ca te speli prea des pe maini,
ca nu ti-e frica de caini,
ma enerveaza ca ma enervez,
ma enerveaza ca ma mir,
ma enerveaza ca nu pot sa respir,
ma enerveaza ca m-am nascut,
c-o sa crap, ca traiesc,
ma enerveaza ca te iubesc.
Cred ca daca as fi barbat, i-as dedica aceasta poezie iubitei mele. Pentru ca aflu in ea iubire, sinceritate, nerabdare, ,,nervii" in fata vietii si a mortii, literatura si animale, gelozie si muzica, sex si paranoia. Ele conteaza. Si parca ma enerveaza.
LEGEA JUNGLEI
Cand o fi uimirea gazelei mai mare:
Cand tigrul, indragostit in ultima secunda,
sarutu-si depune pe gatul ei, usor,
sa n-o doboare,
sau mai apoi abia cand suparata,
jungla ii va alunga,
pe pasii lor punand hienele prinsoare?
Jungla ii alunga mereu. Sarutul ar trebui s-o mire. Nu?
EXISTA NOPTI
Exista nopti cand nu ne putem auzi
din cauza tacerii
care urla in noi
ca un trandafir
cu spini crescuti pe dinauntru
Exista nopti cand nu ne putem vedea
pentru ca suntem atat de aproape
incat
ar fi de ajuns
doar unul din noi sa respire.
Eu le-am trait pe ambele. Acum tie, oricine-ai fi, iti trimit o...
CARTE POSTALA
Ti-e dor de mine?
Deschide fereastra
si priveste-ma:
omul acela care nu trece
acum
prin fata casei tale
sunt chiar eu.
si epilogul...
ILUSTRATE CU FLORI DE MUCEGAI
Unui cersetor i-a inmugurit piciorul de lemn
intr-o noapte
si-a fost arestat
pentru port ilegal
de speranta. (nu ma pot abtine, dar versurile astea sunt absolut geniale!!!)
Sarmale-n foi dictando,
colegi radioactivi,
profesori cu creier pane,
blugi zdrentarosi
ca un cer de octombrie
peticiti cu stele
prin locurie mai rusinoase.
Aveam 17 ani
si inima ne-ardea-n piept
cum carii-n rana unei usi tampite.
Populatia bastinasa aplauda lipicios
din cauza lipsei de apa
gospodinele stau la coada
sa-si improspateze colectia
de hartie igienica
(erau vremuri tare cacacioase!)
Ne ascundeam in garsoniera aceea
de 2 virgula 3 pe 5
ca intr-un adapost anti-atomic
(in jurul nostru se daramau
inclusiv daramaturile)
Stiam ca peste o secunda
prezentul va prinde gust de mucegai
Stiam ca batranetea e-un pacat
ce se pedepseste cu moartea,
stiam ca neputinta de a nu ne fi nascut
Ne-a dat putinta de a trai cu tot dinadinsul.
...
A thousand kisses deep
Cam acolo ma trimite Cohen cand il ascult. E revelatia mea din acest an si tocmai acum cand il ascult, pentru ca nu o mai facusem demult, a rasarit in mine si dorinta de a scrie. Am cam multe ganduri intortocheate care poarta o mica batalie in spatele fruntii, dar incerc sa fac putina ordine, sa ridic steguletul alb in semn de pace. Acum ca ma gandeam la adancimi mi-am amintit de ceva ce tine exact de zona opusa si anume cerul, am facut legatura cu avionul si apoi cu aterizarea la care am fost martora intre plimbari intre baie si camera mea. Martora, evident prin sticla televizorului, caci vorbesc aici despre aterizarea avionului Madonnei insasi care a fost un fel de a doua venire a lui Iisus Hristos pe pamant, tinand cont de entuziasmul de comentator sportiv inaintea unui gol romanesc in cupa UEFA (sau mai nou Europa League) a reporterului.
,,Siiii...siiii...avionul Madonnei a aterizat pe pamant romaneeeesc!!!! Sa urmarim acum iesirea divei din avion, sa vedemmm...da...aceea este diva, da, da, priviti, este chiar parul blond al diveeeei!!!"
Doamne iarta-ma! Si apropo, am dat de blogul lui Mircea cel din Puii lui (a.k.a. Solcanu, care de fapt e un simpatic chiar daca cica face grseli de ortografie) si tot zice ca se duce azi la concert! Stai! Astazi e concertul! Sa nu uit in veci ziua de 26 august 2009 ca parca vad ca nepotii mei se vor confrunta cu acest eveniment in cartile de istorie de clasa a 4-a! Nu de alta, dar sa le povestesc detalii si sa-i pun sa dea un search pe youtube la ,,primul pas madonnian pe pamant romanesc". La naiba!
Alta problema a mea: sunt paranoica. Asta vine si ca o explicatie a faptului ca nu m-am apucat de scoala de soferi dar si ca un motiv in plus sa cred ca voi muri din cauza unui infarct. Paranoia, da. E un lucru foarte trist. As putea trece peste faptul ca uneori, cand merg pe strada, iar pe langa mine trece un individ cu o mecla urata spre dubioasa, ma apuca niste tremurici si am impresia ca va scoate un cutit si mi-l va infige in stomac. Apropo de cutite, sufar de fobia lor. Cutito-fobie sau cum? Tocmai am dat un search pe google si mi-a aparut un articol in care se trece de la cutite la teama de castrare si am inchis fereastra: nu e domeniul meu. Si ca sa continui paranteza, mentionez ca nu stiu daca e chiar o fobie, ca Doamne iart-ma, tai si si paine, imi fac si sandvisuri, dar daca vad un cutit spre masa cu taisul indreptat spre mine il intor instinctiv. De asemenea, nu deschid conserve (acelea vingtage fara cheita) si ies din incaperea in care cineva duce la capat aceasta misiune in locul meu. Stii banCU` CU CUtitu`?
Tai-o!
Si ca tot vorbeam de bancuri proaste si apropo de supa (sau conserve, nu mai conteaza, stomacul sa fie plin), paranoia sa mai manifesta atunci cand intru in casa si e liniste si stiu ca bunicii mei sunt acolo. Cand cade ceva sau aud un tipat, ma ridic si verific daca totul este in ordine, daca ana si titi, dragii mei bunici sunt ok. Mi-am adus aminte de o poezie care face trimitere la acest moment si la etapele vietii si o voi srie imediat aici. Explicatia ar fi, probabil, teama de moarte, dar evident ca nu de moartea mea, ci de a persoanelor dragi. La fel ma trec caldurile si cand il vad pe bunicul meu dormind si astept incordata sa vad cum i se inalta pieptul in ritmul respiratiei...
Da, am ceva probleme cu capul. In rest pare-mi-se ca sunt sanatoasa, desi ma autosuspectez de astm. Poate ca voi reusi sa ma duc la medic intr-o buna zi, asa cum sper sa ajung si la tribunal ca sa-l dau pe taica-meu in judecata.
Poezia despre care vorbeam e scrisa de Daniel Silvian-Petre, un poet contemporan si zace in vechea mea agenda de poezii, alaturi de alte cateva din volumul ,,Overdose" apartinand tot lui, si de aceea voi deschide un alt post in care le voi scrie pe toate.
P.S. Wow! Aceste randuri contin ironie si sarcasm! Extrem de ciudat, am scris pentru prima oara despre ceva exterior persoanei mele. Cred. Am barfit-o pe Madonna! In puii mei!
,,Siiii...siiii...avionul Madonnei a aterizat pe pamant romaneeeesc!!!! Sa urmarim acum iesirea divei din avion, sa vedemmm...da...aceea este diva, da, da, priviti, este chiar parul blond al diveeeei!!!"
Doamne iarta-ma! Si apropo, am dat de blogul lui Mircea cel din Puii lui (a.k.a. Solcanu, care de fapt e un simpatic chiar daca cica face grseli de ortografie) si tot zice ca se duce azi la concert! Stai! Astazi e concertul! Sa nu uit in veci ziua de 26 august 2009 ca parca vad ca nepotii mei se vor confrunta cu acest eveniment in cartile de istorie de clasa a 4-a! Nu de alta, dar sa le povestesc detalii si sa-i pun sa dea un search pe youtube la ,,primul pas madonnian pe pamant romanesc". La naiba!
Alta problema a mea: sunt paranoica. Asta vine si ca o explicatie a faptului ca nu m-am apucat de scoala de soferi dar si ca un motiv in plus sa cred ca voi muri din cauza unui infarct. Paranoia, da. E un lucru foarte trist. As putea trece peste faptul ca uneori, cand merg pe strada, iar pe langa mine trece un individ cu o mecla urata spre dubioasa, ma apuca niste tremurici si am impresia ca va scoate un cutit si mi-l va infige in stomac. Apropo de cutite, sufar de fobia lor. Cutito-fobie sau cum? Tocmai am dat un search pe google si mi-a aparut un articol in care se trece de la cutite la teama de castrare si am inchis fereastra: nu e domeniul meu. Si ca sa continui paranteza, mentionez ca nu stiu daca e chiar o fobie, ca Doamne iart-ma, tai si si paine, imi fac si sandvisuri, dar daca vad un cutit spre masa cu taisul indreptat spre mine il intor instinctiv. De asemenea, nu deschid conserve (acelea vingtage fara cheita) si ies din incaperea in care cineva duce la capat aceasta misiune in locul meu. Stii banCU` CU CUtitu`?
Tai-o!
Si ca tot vorbeam de bancuri proaste si apropo de supa (sau conserve, nu mai conteaza, stomacul sa fie plin), paranoia sa mai manifesta atunci cand intru in casa si e liniste si stiu ca bunicii mei sunt acolo. Cand cade ceva sau aud un tipat, ma ridic si verific daca totul este in ordine, daca ana si titi, dragii mei bunici sunt ok. Mi-am adus aminte de o poezie care face trimitere la acest moment si la etapele vietii si o voi srie imediat aici. Explicatia ar fi, probabil, teama de moarte, dar evident ca nu de moartea mea, ci de a persoanelor dragi. La fel ma trec caldurile si cand il vad pe bunicul meu dormind si astept incordata sa vad cum i se inalta pieptul in ritmul respiratiei...
Da, am ceva probleme cu capul. In rest pare-mi-se ca sunt sanatoasa, desi ma autosuspectez de astm. Poate ca voi reusi sa ma duc la medic intr-o buna zi, asa cum sper sa ajung si la tribunal ca sa-l dau pe taica-meu in judecata.
Poezia despre care vorbeam e scrisa de Daniel Silvian-Petre, un poet contemporan si zace in vechea mea agenda de poezii, alaturi de alte cateva din volumul ,,Overdose" apartinand tot lui, si de aceea voi deschide un alt post in care le voi scrie pe toate.
P.S. Wow! Aceste randuri contin ironie si sarcasm! Extrem de ciudat, am scris pentru prima oara despre ceva exterior persoanei mele. Cred. Am barfit-o pe Madonna! In puii mei!
Monday, August 24, 2009
Cu titlu, fara, tot aia
M-am intors. Tocmai citeam un blog, facandu-mi un mic plan in minte: citesc, mai caut cate ceva pe net, ma culc, ies in oras si diseara, cu siguranta, voi scrie aici. am gasit printre gandurile unei vecine cuvantul ,,tomnatica". Da! El e de vina. Azi am visat ca imi luam geaca pe mine si ma incaltam cu bocanci...Imi dau eu seama ca am avut parte de cam multa cadura si ca abia astept urmatorul anotimp, in special din dorinta de a combina haine intr-un fel in care sa-mi tina de cald si fizic si sufleteste. Revenind, toamna e tot parte din viitor si imi dau seama ca imi facusem o lista de subiecte pentru posturi si tot aman finalizarea lor. De fapt aman inceperea, caci nici nu stiu despre cate din cele enumerate acolo mi-am etalat discursul. Dar mai bine pentru mine, cu ocazia asta nici aceasta aratare de blog nu va fi ,,publicata" mai devreme. Hi hi hi!
Insistand...Cum sa imi intorc gandurile spre trecut cand galopez ca un unicorn gata sa-si ia zborul catre viitor?? Nimeni n-ar sti, am zis! Parca sunt turbata! Vreau sa fac si asta, si aia, si cealalta, nu am stare, ma tot gandesc, planific, calculez, parca as organiza o nunta. Evident, nu a mea!
Acum un an nu aveam de gand. Mi-am pus problema dar am gasit imediat raspunsul, care nu m-a facut sa nu ma simt bine si nici nu mi-a ridicat alte probleme, m-a lasat pur si simplu impacata. Sa plec din tara? Am mentionat deja despre Cracovia. Dar se pare ca viata nu ma lasa in pace, norocul inca ma urmareste si daca stau putin locului si ma uit intr-un punct fix parca aud: ,,Ti se pregateste ceva...". Ciudat sau nu, asta mi s-a intamplat.
Am aplicat acum o luna: Proiect EVS in Polonia. Am primit un raspuns negativ, am simtit parca o usurare si am luat-o ca pe un semn: trebuie sa-mi pastrez planul, ma angajez, strang bani 2 ani si plec abia la master. Dar mi se pregatea ceva si anume un nou proiect al aceleiasi asociatii. Am primit un mail care ma invita direct sa particip, asteptand doar confirmarea. M-am macinat, m-am autointerogat, am cerut niste pareri (am ales intentionat oameni care stiam ca ma vor sustine) si am luat decizia: plec! 6 luni! In Polonia! La o ora si jumatate de Cracovia cu trenul! Lucrez cu copii si tineri! Imi pot pune ideile in practica! N-am nevoie de multi bani! Sunt libera, sunt singura, pe cont propriu, invat limba poloneza si scap de voi!!! Da, SCAP DE VOI!!! Si asta e tot un semn, sunt sigura.
Facultatea nu reprezinta o problema si am gasit deja solutiile! Imi iau zborul!!! Da!!! Parca deja dau din aripi si ma simt atat de bine! Tocmai m-am intors de la tara, o comuna bine dezvoltata la jumatate de ora de Timisoara. Dar atat. Oamenii aia nu au aripi si nici nu vor sa le creasca pentru ca ei cred ca doar gainile si ratele din curte pot avea asa ceva. Ma priveau ca pe un extraterestru cand le povesteam ce vreau sa fac si ce am facut pana acum, avand un sentiment ciudat de superioritate care ma facea sa nu continui cu povestirile si totodata un strop de compasiune pentru ca ei nu au parte de astfel de experiente. Insa, daca ma gandesc la mine, e ca si cum mie mi-ar fi dor sau l-as iubi pe tatal meu. Care, pe langa ca e o jigodie, a lipsit 20 din 20, deci nu am cum sa-i simt lipsa. Asa si ei. Nu stiu ce pierd. Dac-ar sti...
Am fost in Delta Dunarii, la Anonimul, festivalul de film despre care vorbeam putin mai devreme (scroll down). Am si un tricou pentru ca am facut parte din primii 100 de votanti! HA! E prima data cand primesc ceva moca doar pentru ca am stat la coada o jumatate de ora! Am dormit in cort si am dat multi bani pe mancare, am fost dezamagita usor de aproape toti amicii si prietenii cu care am fost (to be continued), am mancat seminte si am baut vodka pentru a ne topi mai cu spor in sacii de dormit, am stat pe plaja noaptea si ne-am uitat la stele prin fumul tigarilor, am cantat pana dimineata pe iarba, ne-am ratacit pe intuneric printre buruieni de 1 metru si am jucat mafia pe tren 10 ore, la intoarcere. Frumos, intr-un cuvant.
Acum astept. Sa trimit foaia, sa le confirm ca vin si nu stiu de ce am impresia ca starea mea e asemanatoare emotiei pe care o simte o domnisoara inainte sa zica da in fata preotului. Numai ca pe mine ma asteapta numai lucuri bune.
Acum sunt acasa, intr-un fel de pauza. Sunt insa pregatita pentru orice. Sunt pregatita pentru viata si pentru mine insami. Uite-asa!
Va pup, fara drag,
Eu
Insistand...Cum sa imi intorc gandurile spre trecut cand galopez ca un unicorn gata sa-si ia zborul catre viitor?? Nimeni n-ar sti, am zis! Parca sunt turbata! Vreau sa fac si asta, si aia, si cealalta, nu am stare, ma tot gandesc, planific, calculez, parca as organiza o nunta. Evident, nu a mea!
Acum un an nu aveam de gand. Mi-am pus problema dar am gasit imediat raspunsul, care nu m-a facut sa nu ma simt bine si nici nu mi-a ridicat alte probleme, m-a lasat pur si simplu impacata. Sa plec din tara? Am mentionat deja despre Cracovia. Dar se pare ca viata nu ma lasa in pace, norocul inca ma urmareste si daca stau putin locului si ma uit intr-un punct fix parca aud: ,,Ti se pregateste ceva...". Ciudat sau nu, asta mi s-a intamplat.
Am aplicat acum o luna: Proiect EVS in Polonia. Am primit un raspuns negativ, am simtit parca o usurare si am luat-o ca pe un semn: trebuie sa-mi pastrez planul, ma angajez, strang bani 2 ani si plec abia la master. Dar mi se pregatea ceva si anume un nou proiect al aceleiasi asociatii. Am primit un mail care ma invita direct sa particip, asteptand doar confirmarea. M-am macinat, m-am autointerogat, am cerut niste pareri (am ales intentionat oameni care stiam ca ma vor sustine) si am luat decizia: plec! 6 luni! In Polonia! La o ora si jumatate de Cracovia cu trenul! Lucrez cu copii si tineri! Imi pot pune ideile in practica! N-am nevoie de multi bani! Sunt libera, sunt singura, pe cont propriu, invat limba poloneza si scap de voi!!! Da, SCAP DE VOI!!! Si asta e tot un semn, sunt sigura.
Facultatea nu reprezinta o problema si am gasit deja solutiile! Imi iau zborul!!! Da!!! Parca deja dau din aripi si ma simt atat de bine! Tocmai m-am intors de la tara, o comuna bine dezvoltata la jumatate de ora de Timisoara. Dar atat. Oamenii aia nu au aripi si nici nu vor sa le creasca pentru ca ei cred ca doar gainile si ratele din curte pot avea asa ceva. Ma priveau ca pe un extraterestru cand le povesteam ce vreau sa fac si ce am facut pana acum, avand un sentiment ciudat de superioritate care ma facea sa nu continui cu povestirile si totodata un strop de compasiune pentru ca ei nu au parte de astfel de experiente. Insa, daca ma gandesc la mine, e ca si cum mie mi-ar fi dor sau l-as iubi pe tatal meu. Care, pe langa ca e o jigodie, a lipsit 20 din 20, deci nu am cum sa-i simt lipsa. Asa si ei. Nu stiu ce pierd. Dac-ar sti...
Am fost in Delta Dunarii, la Anonimul, festivalul de film despre care vorbeam putin mai devreme (scroll down). Am si un tricou pentru ca am facut parte din primii 100 de votanti! HA! E prima data cand primesc ceva moca doar pentru ca am stat la coada o jumatate de ora! Am dormit in cort si am dat multi bani pe mancare, am fost dezamagita usor de aproape toti amicii si prietenii cu care am fost (to be continued), am mancat seminte si am baut vodka pentru a ne topi mai cu spor in sacii de dormit, am stat pe plaja noaptea si ne-am uitat la stele prin fumul tigarilor, am cantat pana dimineata pe iarba, ne-am ratacit pe intuneric printre buruieni de 1 metru si am jucat mafia pe tren 10 ore, la intoarcere. Frumos, intr-un cuvant.
Acum astept. Sa trimit foaia, sa le confirm ca vin si nu stiu de ce am impresia ca starea mea e asemanatoare emotiei pe care o simte o domnisoara inainte sa zica da in fata preotului. Numai ca pe mine ma asteapta numai lucuri bune.
Acum sunt acasa, intr-un fel de pauza. Sunt insa pregatita pentru orice. Sunt pregatita pentru viata si pentru mine insami. Uite-asa!
Va pup, fara drag,
Eu
Wednesday, August 5, 2009
P....ie
E deja august. Am reusit, merg si la mare. Ai mei bunici si mama...Ce oameni! Nu degeaba sunt o optimista, pentru ca sunt de fapt o fericita. Anonimul, filme si apropo de asta, inca un strop de viata. Si de optimism:
Vad acelasi film de saptamani intregi,
E dat pe pelicul neuronala.
E un film...Dumnezeule!Atat de prost!
Si totusi, toti neuronii stau in sala!
Nu pot sa-mi ies din minti,
Sa nu-i vad actiunea,
Chiar de-as lipsi la cinema...
Mai e televiziunea!
Cand neuronii dorm adanc
Baga publicitate:
Aceleasi proaste reclame
In fiecare noapte.
Cand se trezesc, din nou, in fata,
Personajul principal, negativ
Apare dis-de-dimineata
Sa-mi spuna ca ma uit la film.
Dar stiu si eu, stiu si la care,
Dar el nu stie, n-ar putea,
Sa stie ca e-n reluare
De luni pana duminica.
Ce e ciudat e ca desi
E-acelasi film, acelasi tot mereu
Se schimba-n fiecare zi.
Poate nu-i filmul si sunt eu!
Caci la-nceput, ce tragedie!
Plangeam pe tot parcursul lui;
Acum parca-i o comedie
Si rad numai de-a dracului!
Ploaie si poezie. Aia e!
P.S. Si papadie.
Vad acelasi film de saptamani intregi,
E dat pe pelicul neuronala.
E un film...Dumnezeule!Atat de prost!
Si totusi, toti neuronii stau in sala!
Nu pot sa-mi ies din minti,
Sa nu-i vad actiunea,
Chiar de-as lipsi la cinema...
Mai e televiziunea!
Cand neuronii dorm adanc
Baga publicitate:
Aceleasi proaste reclame
In fiecare noapte.
Cand se trezesc, din nou, in fata,
Personajul principal, negativ
Apare dis-de-dimineata
Sa-mi spuna ca ma uit la film.
Dar stiu si eu, stiu si la care,
Dar el nu stie, n-ar putea,
Sa stie ca e-n reluare
De luni pana duminica.
Ce e ciudat e ca desi
E-acelasi film, acelasi tot mereu
Se schimba-n fiecare zi.
Poate nu-i filmul si sunt eu!
Caci la-nceput, ce tragedie!
Plangeam pe tot parcursul lui;
Acum parca-i o comedie
Si rad numai de-a dracului!
Ploaie si poezie. Aia e!
P.S. Si papadie.
Subscribe to:
Posts (Atom)
