Vreau si eu la LDIR

Helou. Nu stiu cine a mai dat pe blogul asta. Dar oricine, care a auzit sau care vrea sa auda de Let's do it, Romania! si sa participe, sa-mi dea un semn. Dragii mei prieteni m-au tot refuzat si este nevoie de cel putin 4 oameni intr-o echipa. 25 septembrie si atat. Poate poate. Multumesc frumos!

Un site foarte util

Am linkul in dreapta, dar nu i-am facut reclama cum trebuie. ACT este o organizatie foarte faina care are acreditare EVS. Blogul lor despre cum, ce, cand si asa mai departe este extrem de util si o buna sursa de informare despre EVS, in cazul in care de la mine nu intelegeti prea multe. Insa puteti reveni oricand, ca sa va insuflu curaj mai cu spor. Deci, luati de aici ca-i fain: EVS for YOU.

:D

Nu stiu ce titlu sa pun

Hm da, nu am mai scris de ceva timp pentru ca deocamdata nu am noutati. Incerc sa intru pe la Young Initiative care vrea sa faca blog despre voluntariat si m-am bagat si eu ca o musca, poate poate reusesc sa propovaduiesc cumva mai eficient informatia.

Este o treaba despre care vreau sa fac anunt mai din timp asa, chiar daca nu am deocamdata niciun pas facut. Prin noiembrie imi doresc sa fac o intalnire deschisa, nu stiu cum s-o intitulez, in care sa stau in fata si sa vorbesc aiurea despre EVS. In planul meu intra un amfiteatru de la mine din facultate, adica Litere, dar mai intai trebuie sa ajung pe la musiu decan si sa ma rog de el. Doua ore, asa, pentru un scop nobil. Asa ma voi si convinge de cat de deschisa spre..ceva este universitatea asta, pentru ca se lauda de numa' numa'. Asa ca, interesatii, curiosii, plictisitii si asa mai departe, dati mai departe daca v-ar placea sa veniti in vizita.

Ah...Si astazi am gasit unul dintre cele mai faine bloguri cu unul dintre cele mai faine subiecte. O domnisoara indragostita de Polonia. Un blog frumos, despre oameni, votca, mancare si traditii poloneze, scris intr-un stil foarte, foarte fain. Enjoy si va doresc vacanta placuta, eu ma pregatesc de sesiune:>

Primul training predeparture EVS 2010

Cred. A avut loc acum vreo saptamana, la Predeal, evident. Vorbind cu Victor, de care v-am zis ca se duce si el in Polonia si de fapt invadandu-i Facebookul cand am vazut pozele de la training, am descoperit, cu bucurie, ca:

- La trainingul asta au participat de doua ori si inca ceva mai multi romani decat in iarna. Adica vreo 16;

- Inca o prietena alaturi de care am facut voluntariat la EUROPAfest (apropo ce vremuri grele dar frumoase) isi ia zborul;

- Voluntari internationali continua sa vina in numar foarte mare in Romania: ceva pe la 60 din cate imi amintesc (numai luna asta!!!);

- Inca o confirmare ca avem super-traineriiiiii!!! De data asta, laudele s-au indreptat catre Teolin Codreanu care mie nu mi-a fost trainer, dar se vede de la o posta ca e un simpatic.


Numai de bine, numai de bine. Acum ca am si bilet de intoarcere, ma apuc de invatat cu placere. Intre timp, ma ocup cu drag de oameni care vor sa decoleze. Sunt aici!

Hai ca-i fain

Am bannerul pus acolo de 4 luni si n-am scris nimic despre el. Ei bine, treaba asta mi se pare ambitioasa, frumoasa si de facut acasa. La noi in tara. Let's do it, Romania! se numeste si pe 25 septembrie 2010 se va intampla. Cred ca e usor de facut, pe langa fun, si promite o Romanie mai curata. Ar fi placut ca cel putin intr-o zi sa renuntam la sarcasm, lamentari si critici negative in legatura cu jegul inconjurator si sa purcedem. Ni se ofera ocazia, manusi si saci. Sau ai nevoie de si mai multa mizerie ca sa taci si sa faci?

Acum, aici

Am luat decizia de a lasa la o parte subiectivismul in cadrul blogului, cel putin pentru o perioada, in numele pastrarii entuziasmului in legatura cu programul EVS. Revenind insa si la sentimente mai bune, mi-am reorientat atentia catre scopul principal si planurile de viitor. Deocamdata cica studiez intens pentru sesiunea de restante din septembrie, ma mai uit la televizor si mai ies prin oras. Ei bine, din cea de a doua activitate mentionata am avut de castigat si unele informatii utile, dar care nu m-au facut sa zambesc, dimpotriva.

Aseara am dat, din greseala, pe o televiziune de Valcea, nu-mi mai amintesc care dintre ele. Si ce vad, o discutie despre EVS condusa de o doamna jurnalist care nu se documentase deloc inainte despre ce si cum si unde, doua fete din Azerbaijan si doi tipi, probabil ceva coordonatori. Fetele lucreaza in Valcea intr-o echipa mai mare, in cadrul unui proiect ecologic ce vizeaza Parcul National Cozia. Daca-mi amintesc bine, intr-o zi, pe vremea asta, dar anul trecut, am cunoscut intr-un bar din Valcea vreo 6-7 voluntari care lucrau in acelasi proiect. Cei 6-7 reprezentau insa numai o parte din echipa ceea ce ma face din nou sa ma gandesc la faptul ca anul trecut numai aproximativ 20 de tineri din Romania au plecat sa faca EVS, fapt mentionat si de anonimul (pentru mine) din stanga fetelor. Nu am stationat prea mult pe acel post, intrucat tanti care punea intrebari m-a exasperat, punandu-mi capac cu intrebarea: aveti si voi un parc national ca cel de la Cozia? A sunat ca ,,aveti semafoare in Romania?", asa ca am abandonat, deoarece oricum nu se transmiteau informatii noi pentru mine. Din pacate, ma intreb acum, cati dintre cei pentru care ar fi fost utila vizionarea emisiunii respective au avut norocul de a da peste ea?

Si ma mai intreb ceva: de ce nu stie chiar nimeni, nimic???? Readucand-o pe tanti cu intrebarile intrebatoare in acest monolog plictisitor, imi vine in minte mentiunea pe care a facut-o in legatura cu voluntariatul in Romania, catalogandu-l drept inexistent. Nimic mai neadevarat, cu toate ca inca exista persoane dubioase care, purtand aroganta ca pe un apanaj al unei personalitati respectabile (asa cum probabil spera sa devina, concentrandu-se cu si mai mare aroganta asupra deosebitelor facultati si cariere remarcabile), inca intreaba de ce ai munci fara bani? Nici macar nu m-as gandi sa le raspund la aceasta intrebare, ca sa nu adaug ca EVS este, practic, cu bani! Sau am adaugat deja?

Stie cineva de intalnirea EVS din Kamenka, Cehia? Te costa 15 Euro cazarea si mancarea pentru 3 zile, insa transportul nu este asigurat, dar termenul limita pentru a aplica a fost ieri. Se vor aduna acolo tineri care au fost, sunt sau planuiesc sa devina voluntari EVS si se va face un schimb extrem de util de informatii, asezonat cu distractia de rigoare pe care atatia dintre voi o pierdeti numai din lipsa informatiei! In grupul de Facebook European Youth Meeting, KAMENKA, August 22nd - 25th 2010 sunt pana in acest moment 159 de membri. Numai unul singur este roman si este una dintre persoanele carora am reusit sa le starnesc la maximum interesul.

Astfel, revin la planurile mele: pana ajung in Bucuresti, voi continua sa postez pe blog si sa il fac sa devina mai vizibil. Insa, atentie: planuiesc o prima mare INTALNIRE IN CARE SA VA SPUN CAT MAI MULTE DESPRE EVS, intr-unul dintre amfiteatrele Facultatii de Litere din Bucuresti. Sper ca voi reusi sa beneficiez de acest spatiu pentru 2 ore, cel tarziu in luna noiembrie, insa pentru aceasta am nevoie de OAMENI CARE VOR ALTCEVA! Am de gand sa realizez o prezentare clara, utila si amuzanta a acestui program, urmata de nimic altceva decat o sesiune de intrebari din partea voastra, sesiune care imi doresc sa fie mai grea decat cea de restante din septembrie.

In final, va intreb: de ce sa nu faceti asta, cand, in final, va puteti intoarce schimbati in bine, mai activi, mai optimisti si chiar mai pregatiti sa intrati pe fagasul carierei de succes pe care vi-o doriti?

Nu e bine

Cateodata cred ca ar trebui sa ma las de meseria asta. Totul trece prea repede, pamantul imi fuge de sub picioare, iar acum sunt acasa incercand sa fac fata starii post-EVS. Treaba asta nu e pentru oricine si cu siguranta nu pentru mine. Aici trebuie sa te tii tare, sa ai capacitatea de a-ti controla emotiile, de a constientiza ca viata merge mai departe, ca oameni sunt peste tot, ca ai facultate si trebuie sa te apuci de invatat, ca asta e tara ta si mai ai un an de trait obligat-fortat.

Ultima saptamana nu mi-o amintesc, stiu ca a fost frumoasa si intensa, dar trista. ,,La revedere" spus de prea multe ori, prea multe ultime imbratisari, prea multe ultime momente. Prea mult sfarsit. Ma simt deocamdata ca un emo, mi-e teama de ai mei, de oamenii de afara, de ceea ce s-a schimbat in mine.

Vreau inapoi, acum. Si ma voi intoarce acolo, fie ce-o fi. Cand ei sparg trotuarele, cand ei inca discuta o ora despre atitudinea diferita a unei persoane, cand salariile se scufunda in nervii oamenilor care urla pe strada, atunci ma gandesc ca 6 luni departe nu te fac sa uiti de unde ai plecat, dar te fac sa recunosti cu tristete locul in care te-ai intors.

Inca nu gandesc limpede. Dar nu mai conteaza ce sfaturi as putea sa dau. Nici macar nu stiu daca sa va mai spun: duceti-va! Eventual sa adaug ,,si nu va intoarceti prea curand!". Si-mi pare tare rau.

Maine

Maine imi iau la revedere in mod oficial, de la cei cu care mi-am petrecut tipul in ultimele 3 luni de EVS. Sunt ei toti, de la Herflik la Klaudia. In total nu stiu cati sunt. Poate 20. Poate 30. Dar tin la toti la fel si ma voi intoarce la ei cu siguranta.

Zambetele sunt si mai amare cu cat vara nu se hotaraste sa vina in Polonia. Ploua si ploua si din cauza asta nici nu vom avea petrecerea pe malul lacului Chechło.

Mai am o saptamana si 2 zile de stat aici. A fost prea putin. Nu vreau acasa, e clar, da?

Cand incepi sa numeri inapoi

Si incerci sa te uiti (chioras, asa) inainte, atunci ceva incepe sa scartaie. Ploaie ploaie, dar e sfarsitul unii mai, dar...ce sa mai?! Se sincronizeaza cu alte tunete si fulgere.

N-am mai dat pe aici din cauza desi as spune mai degraba datorita trainingului in Kazimierz Dolny, undeva in est, langa Lublin. Mid-term training, Vojtek din nou, hostel dragut, oameni faini si prea cuminti, surprize placute, ceva concluzii si mult dorita intoarcere acasa. Acasa, adica in Tarnowskie Góry, care s-a dovedit a fi ceea ce cred in momentul in care am iesit din gara si mi-am vazut prietenii:)

Si am revenit la dragalasul ritm, prin care vreau sa-mi umplu ultimele saptamani aici. Am investigat echipa Agentiei Nationale si am gasit niste linkuri noi si informatii, asa ca lista din dreapta s-a lungit un piculet.

Azi e meci. Sa dorm sau sa plec iar?

It's been a while...

Adevarul e ca nu stiu care e adevarul. Corect, nu? Sunt, mai precis, plecata tot timpul. N-am cand sa-mi spal sosetele, dar am cand sa ma gandesc ca am mai putin de doua luni si ma intorc si detest asta. Sa o numesc pre-depresie? Am stat de vorba cu oameni care au trecut prin asta si mi s-a confirmat. Perioada de dupa este foarte dificila, pe scurt. Ma asteapta o gramada de examene si proiecte. Inca prefer sa nu ma gandesc si sa traiesc asa cum se cuvine momentele ramase.

Sambata asta plecam in Kazimierz Dolny, pentru mid-term training. O parte din voluntarii care vor fi acolo sunt cei din primul training. Asa ca o sa fie fain sa ne revedem macar inca o data, inainte sa ne spunem, poate, adio.

Stiti ce e cel mai trist in momentul in care decizi sa fii hoinar? Nimic material nu dureaza si trebuie sa fii atat de puternic incat sa pastrezi amintirea oamenilor si locurilor fara sa te dezintegrezi, fizic si psihic, in haosul lor. Pentru ca e al lor si nu al tau. Si pentru ca nu poti sa-ti dezamagesti parintii. Si pentru ca lumea de acasa te intreaba cand te intorci. Si pentru ca e greu sa-i faci sa inteleaga si chiar mai greu sa-i faci sa incerce.

Si te schimbi mult. Te schimbi extrem de mult.


Ieri am primit o veste geniala: 3 baieti din grup vin in iulie in Romania, hitch-hiking. Vor sa ne cunoasca tara si vor sa-i duc la munte. Asta ma motiveaza sa invat intens pentru a avea cateva zile libere pentru ei. Si cu asta...am incheiat pentru inca vreo doua saptamani:))

Pentru stare..Cliquot