Cat de mare e un om mic?

Am uitat de sarcasm si am uitat de ironie. Am uitat de vulgaritate in cel mai impur sens al ei si de discutiile porn-filosofice la care obisnuim sa ne reducem existenta sau nevoia de confirmare a egoului. Am uitat sa intorc taisul spre taisul celui care vrea sa cresteze in carne vie pentru..Pentru ce, nici nu stiu. Sper ca el stie. Am senzatia ca ma voi intoarce si ca voi regreta acest gest. Sper doar ca intre timp, cei care comploteaza cu universul la mentinerea ranjetului, sa-mi pastreze cald si intact coconul in care sa-mi pot imbratisa visele ce aici inseamna realitate. Sa ma intreb ce ma asteapta acolo unde se numeste ,,acasa"? Acolo unde pragmatismul nu inseamna actiune ci venin, iar distanta intre tine si scopul tau se masoara in cadavre? Unde mai pui ca, de cele mai multe ori, scopul nu exista inca, si scuipi flacari numai pentru ca iubesti sa-ti incalzesti mandria la focul altor trestii, mai putin ganditoare ca tine? Cat de trist trebuie sa fie sa te zbati intre a ramane o piesa redutabila in lista celorlati si a-ti pastra sufletul ca piesa redutabila a propriului tau organism?

Si mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit?

Despre zile bune, mov, Calypso Borealis si ciocolata

Se vede ca incepe primavara. Si se vede ca...norocul chiar ma urmareste. Azi am avut o zi bestiala. Am fost prima data pe saptamana asta la MDK, unde am fost intampinata de un imens group-hug si de chiote: Claraaaaa, Claraaaaaa!!! Imi plac copiii aia si-mi va fi dor de ei. Am fost la teatru, o piesa pentru copii,evident, cu personaje principale printesa Klara si printul sucului de portocale. Dupa ce am terminat treaba, am plecat spre Katowice cu noul meu coleg de apartament (zici ca l-au dat la schimb sau si-a vandut sufletul este voios mai ceva ca mine), Aga si Anka, sa luam cina: aripioare la KFC, prima data in Polonia. Am dus dorul sosului nostru de usturoi, dar sa zicem ca m-am lins pe degete. Adica...erau destul de uleioase:)) No bun, dupa masa, am pornit spre un loc necunoscut, dar cu un scop precis: cumparaturi. Haha, aveam nevoie de asta, dupa o saptamana nu prea fericita.

Astazi am declarat oficial: culoarea mov ma urmareste. Neinteresant, dar mi-am luat doua treburi, ambele mov. Tot de cand sunt aici mi-am cumparat un hanorac mov si tenisi mov. De ce? Nu stiu. Asa mi s-a intamplat in trecut cu albastru, rosu, verde. Exact asta e ordinea. Pana pregatesc playlistul mov de astazi, un citat din The Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde: "Never trust a woman who wears mauve, whatever her age may be. It always means they have a history." Sar'na Alex!

Si intre timp, o sa ma bucur de ciocolata care a facut 5 zile ca sa ajunga din Varsovia la mine, desi casa ei e Lituania. Si uite de-aia ziua mea a fost asa de dulce!

A si intre timp am descoperit de ce mov! Pentru ca e rezultatul combinarii culorilor mele preferate: rosu si albastru! Iar Calypso Borealis este, si ea, aproape mov. Cred ca toate astea mi-au fost pregatite dinainte sa apar pe lume muuuhahahahaha!!!

A purple haze..Some purple stains...Because I have already started wearing purple...For myself:)



Ma intreb...fericirea are tot culoarea mov?

Pauza de tigara

Cred ca sunt singurul voluntar EVS care lucreaza pentru facultate in timpul proiectului. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar cred ca spune ceva despre mine. Sau despre ,,orasul" asta inexistent in care locuiesc. Am facut un eseu de 5 pagini la semiotica. Maine, dupa 4 zile de stat in casa, ma duc la treaba. Si e vineri. Si sambata se promite parti intr-un club din Katowice, asa ca nu ma duc in Cracovia weekendul asta. Pe 8 ma asteapta Milano si apoi, restul saptamanii, orasul meu iubit. Sa vedem ce urmeaza...

Sa dam un shot de suc de portocale

cu dedicatie: The Dresden Dolls: I want you, but...

When the rabbit is coming

Voiam sa scriu si nu stiam ce. Cand colo...

Johannes
yeah yeah that's no problem
and the 3 week in March I'm with Otto on an Seminar in Germany
over Eastern my Parents stay me

Clara
aha

Johannes
you know what i Mean when the rabbit is coming

Clara
no (in gandul meu, ce naiba de expresie o mai fi si asta)

Johannes
there are coming my Parents so i Haven't time in the March
when Jesus was die
2000 years ago
there is an party in all the countrys and we think about Jesus is die

Clara
aaaaaaa
easter!!!

Johannes
yeah easter

Clara
:)))))))))))))))))))))))))))))
when the rabbit is coming

Johannes
yeah the easter rabbit
you must find coulour egs in the house or in the garden
and sweet'S SCHOKLAD
AND SO
and the easter rabbit do this sweet's anywhay in the house or garden and you must search that
so it is in Germany

Va puteti imagina si singuri ca acest Johannes este un voluntar din Germania, cu cateva probleme de exprimare...printre altele. Incearca mereu sa comunice cu cineva, iar eu, pentru ca am fost draguta cu el in timpul trainingului, am devenit, probabil, una dintre prietenele lui cele mai bune. Am ajuns sa vorbim de magicul moment al venirii iepurelui, pornind de la subiectul petrecerii din acest weekend.

Paste Fericit!

The art of forgetting

Se invata dupa cateva caiete cu 365 de ciorne. Desenezi, gresesti si stergi. Arunci. Desenezi iar, aceeasi greseala. Stergi. Desenezi, dar de data asta nu mai apesi atat de tare pe creion. Gresesti din nou. In acelasi loc. Stergi. Arunci, nu a iesit bine. Alta foaie. Desenezi. Gresesti. Nu mai stergi. Arunci. Alt caiet. Desenezi. Acelasi loc, aceeasi greseala. Tai tot si arunci. Altul. Desenezi. Gresesti. Nu mai stergi, ci te uiti lung, si-ti atarni foaia de un cui. E acolo. Si nu mai desenezi.

Al saselea act

Atunci cand se termina spectacolul si toata lumea aplauda pentru bis, pentru inca o plecaciune. Si dai din picioare si te mananca palmele. Femeia. Si chiar te ustura si astepti al saselea act si uiti ca in exteriorul salii se joaca adevarata comedie. Dar al saselea act, dupa finalul cinci in ploi si care simti ca nu ti se potriveste desi l-ai mai vizionat inainte, de cateva ori si niste ori chiar insemnate. Si atunci ai aplaudat pana s-au aprins luminile si colega de scaun te-a condus afara cu bunavointa. Sa-ti arate adevarata lumina. Uiti ca de fapt te aplauzi pe tine si ca esti chiar tu pe scena din fata ta. Brusc vorbim despre 3D. Te aplauzi, dar ia gandeste-te, de doua intrebari ai nevoie: e sfarsitul sau meriti sa o faci? Nici una, nici alta. Si sa recunoastem, daca vii cu scuza ca aplauzi pentru inceput, te voi combate imediat: inceputul a fost demult, pe cand urlai cu ochii inhisi (cred ca era de la trac, inainte sa urci pe scena). Atunci habar n-aveai sa aplauzi, dar au facut-o altii pentru tine. Intr-adevar, dup-aia au inceput sa arunce cu rosii, dar important e ca n-ai terminat de jucat si ca poate urmeaza o scena in care ai dreptul sa mananci rosiile sau, eventual, sa le poti arunca inapoi. Nu uita, insa, ca e cea mai proasta alegere: sa arunci inapoi. Nuuu, cei care arunca nu merita sa stie secretele pe care le stii tu, patat de suc pe dinafara, pe dinauntru; lasa-i pe ei sa arunce in continuare, cu cat mai multe vanatai, cu atat mai bine. Si apoi, te mai intreaba colega de scaun: de ce atata masochism? Citeste despre adevaratele suferinte, cum ar fi morcovi taiati pentru ciorba, mere cazute din pom in urma furtunii, castraveti in seceta. Asta cu rosiile si sucul de pe haine e o gluma. Ca in filme, cand se taie aia si se impusca si din rani tasneste un lichid rosu. Chiar e o gluma! Si atunci spui: pai da, dar eu nu prea stiu de gluma. Adica nu prea mai stiu ca am tot glumit un an de zile, e timpul sa discutam serios. Si colega iti zice, nu, pentru discutat serios, tind sa cred ca e momentul doar o data in toata comedia asta. Si nu trebuie sa cauti actul disperat, sa dai paginile una cate una sau sa le rupi: bucura-te de glume, scrie-ti un epilog, citeste in continuare, ai un scaun confortabil, relaxeaza-te. Oo, dar nu fac asta, doar am crezut..Eu de cand imi doresc sa discut serios? Dar cu trupa asta de teatru nu prea poti face nimic (clovni cu peruci rosii si atat), plus ca mie nu-mi place asa, in vazul lumii. Eu cand o sa discut serios o sa ma aflu in culise. Si tu ii zici de paparazzi. Si se schimba subiectul, iar esti in sala, dai din picioare, ai manca niste popcorn dar nu esti la film, iar ai impresia ca se termina si te ridici in picioare si aplauzi. Dar pentru ce? Incepe alta piesa. Si tu iar uiti de cea de afara. Nu mai aplauda, nu au fost niste actori buni.

sinkthing

Dupa ce iti dai seama ca sucul de portocale e amar, decizi sa inghiti tot soarele pe strazile Cracoviei, intr-o dupa-amiaza de duminica. Somn intre 7 dimineata si pranz, alergatura in miezul noptii, intre cluburi si McDonald's-uri, cheesburgeri si muzica proasta, picturi si muzica buna, lebede si fried rice la un restaurant chino-dubios.

Prieteni morti ai prietenilor, familii de artisti, droguri si probleme de coexistenta. Iluzii inecate, calugarite si Uniwersytet Jagiellonski. Suflete de copii in corpuri adulte. Politie si cupluri isterice in plina strada. Istorie. Oameni. Un weekend complet finalizat cu valuri. Si piese care sa-l defineasca.

Una..

Alta..

You'll never feel better..

Ale altora probleme,

Pe cand altii se distreaza.

Amin!

We all are...

Children of Distance

Hip hop unguresc.

Remember me when the wind blows.

Inundatie dinspre inauntru

Polonia e teribila iarna, concluziona ea. E atat de multa zapada, incat atunci cand temperatura creste si aceasta se topeste, ai impresia ca mergi pe apa. Problema e ca nu mergi pe ea, ci prin ea, sau, in cel mai rau caz, merge ea prin tine. Nu este insa atat de grav dupa ce iti dai seama ca a lucra cu copii si pentru copii e o placere care devine si mai mare atunci cand iti striga numele si se lupta care sa stea mai mult in bratele tale. Si sunt atat de frumosi! Media de varsta este 10, insa sunt si mai mici.

Intre timp, mi-am facut si favoriti: de la Veronica, 25 de kilograme, ochi mari si albastri, vorbareata si agitata, la Agata, o roscovana frumoasa, care canta la pian, pe care am remarcat-o din prima zi si la Marta, pe care inca n-am apucat sa o iau in brate, dar e blonda, cu ochi albastri, cu fata alba umbrita de un breton gros pe toata fruntea si e mica mica de tot! Baietii s-au relaxat si ei, in general, la varsta asta, sunt foarte timizi cand vine vorba de o ,,fata mai mare", caci, cred eu, mai bine pentru mine, nu ma vad ca pe una dintre doamnele care conduc activitatile si de care nu sunt intimidati in niciun fel.

Ce stiu sigur este ca o sa-mi fie foarte dor de ei. Si mai frumos e cand stiu ca si lor le va fi dor de mine, inainte sa ma uite de tot.