Cred. A avut loc acum vreo saptamana, la Predeal, evident. Vorbind cu Victor, de care v-am zis ca se duce si el in Polonia si de fapt invadandu-i Facebookul cand am vazut pozele de la training, am descoperit, cu bucurie, ca:
- La trainingul asta au participat de doua ori si inca ceva mai multi romani decat in iarna. Adica vreo 16;
- Inca o prietena alaturi de care am facut voluntariat la EUROPAfest (apropo ce vremuri grele dar frumoase) isi ia zborul;
- Voluntari internationali continua sa vina in numar foarte mare in Romania: ceva pe la 60 din cate imi amintesc (numai luna asta!!!);
- Inca o confirmare ca avem super-traineriiiiii!!! De data asta, laudele s-au indreptat catre Teolin Codreanu care mie nu mi-a fost trainer, dar se vede de la o posta ca e un simpatic.
Numai de bine, numai de bine. Acum ca am si bilet de intoarcere, ma apuc de invatat cu placere. Intre timp, ma ocup cu drag de oameni care vor sa decoleze. Sunt aici!
Friday, July 30, 2010
Thursday, July 15, 2010
Hai ca-i fain
Am bannerul pus acolo de 4 luni si n-am scris nimic despre el. Ei bine, treaba asta mi se pare ambitioasa, frumoasa si de facut acasa. La noi in tara. Let's do it, Romania! se numeste si pe 25 septembrie 2010 se va intampla. Cred ca e usor de facut, pe langa fun, si promite o Romanie mai curata. Ar fi placut ca cel putin intr-o zi sa renuntam la sarcasm, lamentari si critici negative in legatura cu jegul inconjurator si sa purcedem. Ni se ofera ocazia, manusi si saci. Sau ai nevoie de si mai multa mizerie ca sa taci si sa faci?
Tuesday, July 13, 2010
Acum, aici
Am luat decizia de a lasa la o parte subiectivismul in cadrul blogului, cel putin pentru o perioada, in numele pastrarii entuziasmului in legatura cu programul EVS. Revenind insa si la sentimente mai bune, mi-am reorientat atentia catre scopul principal si planurile de viitor. Deocamdata cica studiez intens pentru sesiunea de restante din septembrie, ma mai uit la televizor si mai ies prin oras. Ei bine, din cea de a doua activitate mentionata am avut de castigat si unele informatii utile, dar care nu m-au facut sa zambesc, dimpotriva.
Aseara am dat, din greseala, pe o televiziune de Valcea, nu-mi mai amintesc care dintre ele. Si ce vad, o discutie despre EVS condusa de o doamna jurnalist care nu se documentase deloc inainte despre ce si cum si unde, doua fete din Azerbaijan si doi tipi, probabil ceva coordonatori. Fetele lucreaza in Valcea intr-o echipa mai mare, in cadrul unui proiect ecologic ce vizeaza Parcul National Cozia. Daca-mi amintesc bine, intr-o zi, pe vremea asta, dar anul trecut, am cunoscut intr-un bar din Valcea vreo 6-7 voluntari care lucrau in acelasi proiect. Cei 6-7 reprezentau insa numai o parte din echipa ceea ce ma face din nou sa ma gandesc la faptul ca anul trecut numai aproximativ 20 de tineri din Romania au plecat sa faca EVS, fapt mentionat si de anonimul (pentru mine) din stanga fetelor. Nu am stationat prea mult pe acel post, intrucat tanti care punea intrebari m-a exasperat, punandu-mi capac cu intrebarea: aveti si voi un parc national ca cel de la Cozia? A sunat ca ,,aveti semafoare in Romania?", asa ca am abandonat, deoarece oricum nu se transmiteau informatii noi pentru mine. Din pacate, ma intreb acum, cati dintre cei pentru care ar fi fost utila vizionarea emisiunii respective au avut norocul de a da peste ea?
Si ma mai intreb ceva: de ce nu stie chiar nimeni, nimic???? Readucand-o pe tanti cu intrebarile intrebatoare in acest monolog plictisitor, imi vine in minte mentiunea pe care a facut-o in legatura cu voluntariatul in Romania, catalogandu-l drept inexistent. Nimic mai neadevarat, cu toate ca inca exista persoane dubioase care, purtand aroganta ca pe un apanaj al unei personalitati respectabile (asa cum probabil spera sa devina, concentrandu-se cu si mai mare aroganta asupra deosebitelor facultati si cariere remarcabile), inca intreaba de ce ai munci fara bani? Nici macar nu m-as gandi sa le raspund la aceasta intrebare, ca sa nu adaug ca EVS este, practic, cu bani! Sau am adaugat deja?
Stie cineva de intalnirea EVS din Kamenka, Cehia? Te costa 15 Euro cazarea si mancarea pentru 3 zile, insa transportul nu este asigurat, dar termenul limita pentru a aplica a fost ieri. Se vor aduna acolo tineri care au fost, sunt sau planuiesc sa devina voluntari EVS si se va face un schimb extrem de util de informatii, asezonat cu distractia de rigoare pe care atatia dintre voi o pierdeti numai din lipsa informatiei! In grupul de Facebook European Youth Meeting, KAMENKA, August 22nd - 25th 2010 sunt pana in acest moment 159 de membri. Numai unul singur este roman si este una dintre persoanele carora am reusit sa le starnesc la maximum interesul.
Astfel, revin la planurile mele: pana ajung in Bucuresti, voi continua sa postez pe blog si sa il fac sa devina mai vizibil. Insa, atentie: planuiesc o prima mare INTALNIRE IN CARE SA VA SPUN CAT MAI MULTE DESPRE EVS, intr-unul dintre amfiteatrele Facultatii de Litere din Bucuresti. Sper ca voi reusi sa beneficiez de acest spatiu pentru 2 ore, cel tarziu in luna noiembrie, insa pentru aceasta am nevoie de OAMENI CARE VOR ALTCEVA! Am de gand sa realizez o prezentare clara, utila si amuzanta a acestui program, urmata de nimic altceva decat o sesiune de intrebari din partea voastra, sesiune care imi doresc sa fie mai grea decat cea de restante din septembrie.
In final, va intreb: de ce sa nu faceti asta, cand, in final, va puteti intoarce schimbati in bine, mai activi, mai optimisti si chiar mai pregatiti sa intrati pe fagasul carierei de succes pe care vi-o doriti?
Aseara am dat, din greseala, pe o televiziune de Valcea, nu-mi mai amintesc care dintre ele. Si ce vad, o discutie despre EVS condusa de o doamna jurnalist care nu se documentase deloc inainte despre ce si cum si unde, doua fete din Azerbaijan si doi tipi, probabil ceva coordonatori. Fetele lucreaza in Valcea intr-o echipa mai mare, in cadrul unui proiect ecologic ce vizeaza Parcul National Cozia. Daca-mi amintesc bine, intr-o zi, pe vremea asta, dar anul trecut, am cunoscut intr-un bar din Valcea vreo 6-7 voluntari care lucrau in acelasi proiect. Cei 6-7 reprezentau insa numai o parte din echipa ceea ce ma face din nou sa ma gandesc la faptul ca anul trecut numai aproximativ 20 de tineri din Romania au plecat sa faca EVS, fapt mentionat si de anonimul (pentru mine) din stanga fetelor. Nu am stationat prea mult pe acel post, intrucat tanti care punea intrebari m-a exasperat, punandu-mi capac cu intrebarea: aveti si voi un parc national ca cel de la Cozia? A sunat ca ,,aveti semafoare in Romania?", asa ca am abandonat, deoarece oricum nu se transmiteau informatii noi pentru mine. Din pacate, ma intreb acum, cati dintre cei pentru care ar fi fost utila vizionarea emisiunii respective au avut norocul de a da peste ea?
Si ma mai intreb ceva: de ce nu stie chiar nimeni, nimic???? Readucand-o pe tanti cu intrebarile intrebatoare in acest monolog plictisitor, imi vine in minte mentiunea pe care a facut-o in legatura cu voluntariatul in Romania, catalogandu-l drept inexistent. Nimic mai neadevarat, cu toate ca inca exista persoane dubioase care, purtand aroganta ca pe un apanaj al unei personalitati respectabile (asa cum probabil spera sa devina, concentrandu-se cu si mai mare aroganta asupra deosebitelor facultati si cariere remarcabile), inca intreaba de ce ai munci fara bani? Nici macar nu m-as gandi sa le raspund la aceasta intrebare, ca sa nu adaug ca EVS este, practic, cu bani! Sau am adaugat deja?
Stie cineva de intalnirea EVS din Kamenka, Cehia? Te costa 15 Euro cazarea si mancarea pentru 3 zile, insa transportul nu este asigurat, dar termenul limita pentru a aplica a fost ieri. Se vor aduna acolo tineri care au fost, sunt sau planuiesc sa devina voluntari EVS si se va face un schimb extrem de util de informatii, asezonat cu distractia de rigoare pe care atatia dintre voi o pierdeti numai din lipsa informatiei! In grupul de Facebook European Youth Meeting, KAMENKA, August 22nd - 25th 2010 sunt pana in acest moment 159 de membri. Numai unul singur este roman si este una dintre persoanele carora am reusit sa le starnesc la maximum interesul.
Astfel, revin la planurile mele: pana ajung in Bucuresti, voi continua sa postez pe blog si sa il fac sa devina mai vizibil. Insa, atentie: planuiesc o prima mare INTALNIRE IN CARE SA VA SPUN CAT MAI MULTE DESPRE EVS, intr-unul dintre amfiteatrele Facultatii de Litere din Bucuresti. Sper ca voi reusi sa beneficiez de acest spatiu pentru 2 ore, cel tarziu in luna noiembrie, insa pentru aceasta am nevoie de OAMENI CARE VOR ALTCEVA! Am de gand sa realizez o prezentare clara, utila si amuzanta a acestui program, urmata de nimic altceva decat o sesiune de intrebari din partea voastra, sesiune care imi doresc sa fie mai grea decat cea de restante din septembrie.
In final, va intreb: de ce sa nu faceti asta, cand, in final, va puteti intoarce schimbati in bine, mai activi, mai optimisti si chiar mai pregatiti sa intrati pe fagasul carierei de succes pe care vi-o doriti?
Tuesday, July 6, 2010
Nu e bine
Cateodata cred ca ar trebui sa ma las de meseria asta. Totul trece prea repede, pamantul imi fuge de sub picioare, iar acum sunt acasa incercand sa fac fata starii post-EVS. Treaba asta nu e pentru oricine si cu siguranta nu pentru mine. Aici trebuie sa te tii tare, sa ai capacitatea de a-ti controla emotiile, de a constientiza ca viata merge mai departe, ca oameni sunt peste tot, ca ai facultate si trebuie sa te apuci de invatat, ca asta e tara ta si mai ai un an de trait obligat-fortat.
Ultima saptamana nu mi-o amintesc, stiu ca a fost frumoasa si intensa, dar trista. ,,La revedere" spus de prea multe ori, prea multe ultime imbratisari, prea multe ultime momente. Prea mult sfarsit. Ma simt deocamdata ca un emo, mi-e teama de ai mei, de oamenii de afara, de ceea ce s-a schimbat in mine.
Vreau inapoi, acum. Si ma voi intoarce acolo, fie ce-o fi. Cand ei sparg trotuarele, cand ei inca discuta o ora despre atitudinea diferita a unei persoane, cand salariile se scufunda in nervii oamenilor care urla pe strada, atunci ma gandesc ca 6 luni departe nu te fac sa uiti de unde ai plecat, dar te fac sa recunosti cu tristete locul in care te-ai intors.
Inca nu gandesc limpede. Dar nu mai conteaza ce sfaturi as putea sa dau. Nici macar nu stiu daca sa va mai spun: duceti-va! Eventual sa adaug ,,si nu va intoarceti prea curand!". Si-mi pare tare rau.
Ultima saptamana nu mi-o amintesc, stiu ca a fost frumoasa si intensa, dar trista. ,,La revedere" spus de prea multe ori, prea multe ultime imbratisari, prea multe ultime momente. Prea mult sfarsit. Ma simt deocamdata ca un emo, mi-e teama de ai mei, de oamenii de afara, de ceea ce s-a schimbat in mine.
Vreau inapoi, acum. Si ma voi intoarce acolo, fie ce-o fi. Cand ei sparg trotuarele, cand ei inca discuta o ora despre atitudinea diferita a unei persoane, cand salariile se scufunda in nervii oamenilor care urla pe strada, atunci ma gandesc ca 6 luni departe nu te fac sa uiti de unde ai plecat, dar te fac sa recunosti cu tristete locul in care te-ai intors.
Inca nu gandesc limpede. Dar nu mai conteaza ce sfaturi as putea sa dau. Nici macar nu stiu daca sa va mai spun: duceti-va! Eventual sa adaug ,,si nu va intoarceti prea curand!". Si-mi pare tare rau.
Thursday, June 24, 2010
Maine
Maine imi iau la revedere in mod oficial, de la cei cu care mi-am petrecut tipul in ultimele 3 luni de EVS. Sunt ei toti, de la Herflik la Klaudia. In total nu stiu cati sunt. Poate 20. Poate 30. Dar tin la toti la fel si ma voi intoarce la ei cu siguranta.
Zambetele sunt si mai amare cu cat vara nu se hotaraste sa vina in Polonia. Ploua si ploua si din cauza asta nici nu vom avea petrecerea pe malul lacului Chechło.
Mai am o saptamana si 2 zile de stat aici. A fost prea putin. Nu vreau acasa, e clar, da?
Zambetele sunt si mai amare cu cat vara nu se hotaraste sa vina in Polonia. Ploua si ploua si din cauza asta nici nu vom avea petrecerea pe malul lacului Chechło.
Mai am o saptamana si 2 zile de stat aici. A fost prea putin. Nu vreau acasa, e clar, da?
Saturday, May 22, 2010
Cand incepi sa numeri inapoi
Si incerci sa te uiti (chioras, asa) inainte, atunci ceva incepe sa scartaie. Ploaie ploaie, dar e sfarsitul unii mai, dar...ce sa mai?! Se sincronizeaza cu alte tunete si fulgere.
N-am mai dat pe aici din cauza desi as spune mai degraba datorita trainingului in Kazimierz Dolny, undeva in est, langa Lublin. Mid-term training, Vojtek din nou, hostel dragut, oameni faini si prea cuminti, surprize placute, ceva concluzii si mult dorita intoarcere acasa. Acasa, adica in Tarnowskie Góry, care s-a dovedit a fi ceea ce cred in momentul in care am iesit din gara si mi-am vazut prietenii:)
Si am revenit la dragalasul ritm, prin care vreau sa-mi umplu ultimele saptamani aici. Am investigat echipa Agentiei Nationale si am gasit niste linkuri noi si informatii, asa ca lista din dreapta s-a lungit un piculet.
Azi e meci. Sa dorm sau sa plec iar?
N-am mai dat pe aici din cauza desi as spune mai degraba datorita trainingului in Kazimierz Dolny, undeva in est, langa Lublin. Mid-term training, Vojtek din nou, hostel dragut, oameni faini si prea cuminti, surprize placute, ceva concluzii si mult dorita intoarcere acasa. Acasa, adica in Tarnowskie Góry, care s-a dovedit a fi ceea ce cred in momentul in care am iesit din gara si mi-am vazut prietenii:)
Si am revenit la dragalasul ritm, prin care vreau sa-mi umplu ultimele saptamani aici. Am investigat echipa Agentiei Nationale si am gasit niste linkuri noi si informatii, asa ca lista din dreapta s-a lungit un piculet.
Azi e meci. Sa dorm sau sa plec iar?
Monday, May 10, 2010
It's been a while...
Adevarul e ca nu stiu care e adevarul. Corect, nu? Sunt, mai precis, plecata tot timpul. N-am cand sa-mi spal sosetele, dar am cand sa ma gandesc ca am mai putin de doua luni si ma intorc si detest asta. Sa o numesc pre-depresie? Am stat de vorba cu oameni care au trecut prin asta si mi s-a confirmat. Perioada de dupa este foarte dificila, pe scurt. Ma asteapta o gramada de examene si proiecte. Inca prefer sa nu ma gandesc si sa traiesc asa cum se cuvine momentele ramase.
Sambata asta plecam in Kazimierz Dolny, pentru mid-term training. O parte din voluntarii care vor fi acolo sunt cei din primul training. Asa ca o sa fie fain sa ne revedem macar inca o data, inainte sa ne spunem, poate, adio.
Stiti ce e cel mai trist in momentul in care decizi sa fii hoinar? Nimic material nu dureaza si trebuie sa fii atat de puternic incat sa pastrezi amintirea oamenilor si locurilor fara sa te dezintegrezi, fizic si psihic, in haosul lor. Pentru ca e al lor si nu al tau. Si pentru ca nu poti sa-ti dezamagesti parintii. Si pentru ca lumea de acasa te intreaba cand te intorci. Si pentru ca e greu sa-i faci sa inteleaga si chiar mai greu sa-i faci sa incerce.
Si te schimbi mult. Te schimbi extrem de mult.
Ieri am primit o veste geniala: 3 baieti din grup vin in iulie in Romania, hitch-hiking. Vor sa ne cunoasca tara si vor sa-i duc la munte. Asta ma motiveaza sa invat intens pentru a avea cateva zile libere pentru ei. Si cu asta...am incheiat pentru inca vreo doua saptamani:))
Pentru stare..Cliquot
Sambata asta plecam in Kazimierz Dolny, pentru mid-term training. O parte din voluntarii care vor fi acolo sunt cei din primul training. Asa ca o sa fie fain sa ne revedem macar inca o data, inainte sa ne spunem, poate, adio.
Stiti ce e cel mai trist in momentul in care decizi sa fii hoinar? Nimic material nu dureaza si trebuie sa fii atat de puternic incat sa pastrezi amintirea oamenilor si locurilor fara sa te dezintegrezi, fizic si psihic, in haosul lor. Pentru ca e al lor si nu al tau. Si pentru ca nu poti sa-ti dezamagesti parintii. Si pentru ca lumea de acasa te intreaba cand te intorci. Si pentru ca e greu sa-i faci sa inteleaga si chiar mai greu sa-i faci sa incerce.
Si te schimbi mult. Te schimbi extrem de mult.
Ieri am primit o veste geniala: 3 baieti din grup vin in iulie in Romania, hitch-hiking. Vor sa ne cunoasca tara si vor sa-i duc la munte. Asta ma motiveaza sa invat intens pentru a avea cateva zile libere pentru ei. Si cu asta...am incheiat pentru inca vreo doua saptamani:))
Pentru stare..Cliquot
Wednesday, April 21, 2010
I have a dream...
In afara de acela pe care il traiesc acum si din cauza caruia am ignorat acest blog in ultima perioada, este cel de a ma implica in treaba asta cu EVS/wandering pana la nivelul in care imi imaginez o mini-scoala de mentorat/motivat/incurajat, in care se intra fara examen si se iese cu aripi, pentru tineri care nu au destule informatii despre cat de usor este sa zbori la ora asta fara sa fii avion.
Ma bucur enorm cand ma abordati pe mess, sa ma intrebati diverse detalii. Ma bucur sa vad ca oameni precum Victor, pe care nu-l cunosc inca, dar care m-a contactat de curand si cu aceasta ocazie am aflat si despre minunatele lucruri cu care se ocupa (dati un click), decoleaza curand! Si mai aleg si Polonia:)
In momentul asta imi zburda neuronii, imbatati de verde ud de aprilie si de noile party-uri. Oamenii parcului, de care vorbeam nu demult, se dovedesc tot mai faini, tot mai altfel decat ceea ce stim noi, inteligenti si cu adevarat nebuni, pe care ii leaga prietenii de ani de zile si copii intr-un mod ciudat noua, care strang bani prin reprezentatii stradale si ii doneaza centrului de caini fara stapan, care fac intr-adevar ceva pentru lucrurile in care cred. Niste oameni de care imi va fi dor si cum n-am intalnit niciodata acasa. EVS, viata mea, starea mea de spirit sunt total schimbate. Inca un motiv sa va trimit la plimbare, sa va zic ca intotdeauna se va intampla ceva nou si frumos, la care nici nu va asteptati.
Un exemplu..Włochaty - Animals
Ma bucur enorm cand ma abordati pe mess, sa ma intrebati diverse detalii. Ma bucur sa vad ca oameni precum Victor, pe care nu-l cunosc inca, dar care m-a contactat de curand si cu aceasta ocazie am aflat si despre minunatele lucruri cu care se ocupa (dati un click), decoleaza curand! Si mai aleg si Polonia:)
In momentul asta imi zburda neuronii, imbatati de verde ud de aprilie si de noile party-uri. Oamenii parcului, de care vorbeam nu demult, se dovedesc tot mai faini, tot mai altfel decat ceea ce stim noi, inteligenti si cu adevarat nebuni, pe care ii leaga prietenii de ani de zile si copii intr-un mod ciudat noua, care strang bani prin reprezentatii stradale si ii doneaza centrului de caini fara stapan, care fac intr-adevar ceva pentru lucrurile in care cred. Niste oameni de care imi va fi dor si cum n-am intalnit niciodata acasa. EVS, viata mea, starea mea de spirit sunt total schimbate. Inca un motiv sa va trimit la plimbare, sa va zic ca intotdeauna se va intampla ceva nou si frumos, la care nici nu va asteptati.
Un exemplu..Włochaty - Animals
Saturday, April 10, 2010
Polonia in doliu
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8612825.stm
Exista state in care oamenii isi iubesc presedintele. Exista oameni pe care in astfel de momente, ii pufneste plansul pe strada, oameni carora daca le dai un mesaj pe mobil, spunandu-le ca iti pare rau, vor aprecia enorm gestul facut.
Astazi, 10 aprilie 2010, avionul in care se aflau Lech Kaczynski, sotia lui si alte cateva figuri politice, numarate printre cele aproximativ 90 de persoane, s-a prabusit in vestul Rusiei. Detalii, inca o data, aici.
Mi-a fost dat sa ma aflu aici, in acest moment de cumpana. Deocamdata sunt in casa, departe de reactia generala. La radio se vorbeste numai despre acest trist eveniment, cu pauze de muzica clasica. Vremea tine si ea isonul. Astept, astept sa vad cum o natiune intreaga isi va purta doliul. Intre timp, nu pot decat sa spun ,,Odihniti-va in pace cu totii, si voi, ceilalti 90 pe care, sper, Polonia ii va plange la fel de sincer!"
Exista state in care oamenii isi iubesc presedintele. Exista oameni pe care in astfel de momente, ii pufneste plansul pe strada, oameni carora daca le dai un mesaj pe mobil, spunandu-le ca iti pare rau, vor aprecia enorm gestul facut.
Astazi, 10 aprilie 2010, avionul in care se aflau Lech Kaczynski, sotia lui si alte cateva figuri politice, numarate printre cele aproximativ 90 de persoane, s-a prabusit in vestul Rusiei. Detalii, inca o data, aici.
Mi-a fost dat sa ma aflu aici, in acest moment de cumpana. Deocamdata sunt in casa, departe de reactia generala. La radio se vorbeste numai despre acest trist eveniment, cu pauze de muzica clasica. Vremea tine si ea isonul. Astept, astept sa vad cum o natiune intreaga isi va purta doliul. Intre timp, nu pot decat sa spun ,,Odihniti-va in pace cu totii, si voi, ceilalti 90 pe care, sper, Polonia ii va plange la fel de sincer!"
Tuesday, April 6, 2010
Paste cu aroma de holocaust & co.
OMG! You're back!
Yes, I am!
M-am intors, tocmai petrec prima seara acasa, dupa un weekend prelungit, relaxant si..aventuros. Am fost in Joza, un satuc pe langa Varsovia, sa celebram prima zi de Pasti alaturi de parintii lui Hubert, sotul Ankai. Astfel incepea experienta mea catolica din acest an. Intai, am dus lipsa oualor rosii de pe masa si am incercat sa ignor imaginea farfuriilor cu carne de toate felurile si gustul supei de sfecla rosie. Din pacate, in general, de Paste si Craciun, pofta mea de mancare este foarte scazuta. O masa trista a fost pentru mine micul dejun de duminica, alaturi de intreaga familie (plus ceilalti doi frati), la care s-a ras la fel de des cum s-a tinut un discurs oficial din partea tatalui. Exact, o data.
Mai interesanta a fost, insa, noaptea, in care mi-a lipsit mersul dupa lumina, compensat insa cu impuscaturile care au durat de la miezul noptii pana la 03.00. Dar ca si cum nu era de ajuns ca am tresarit de 13 ori intr-o jumatate de ora, pe la ora doua m-a trezit din somn alarma de incendiu. Cazata fiind intr-o zona izolata a casei, am sunat-o pe Anka disperata, care, incercand sa ma linisteasca, mi-a spus, cu accentul ei dragalas: it's tradition, Clara, it's our tradition! Am adormit la loc amuzata, gandindu-ma din nou de ce nu prea le am cu traditiile. Duminica am ajuns in Niezadara, resedinta Ankai, unde imi place la nebunie sa-mi petrec timpul cu bunicii polonezi, Stopper za dog si unul dintre cele mai simpatice cupluri. Prima zi de Pasti s-a incheiat pe ritmuri de Al Di Meola si River Dance, si cateva Złota Gorzka shots :D
In alta ordine de idei, doresc sa aduc un omagiu asigurarii Axa, pentru cheltuielile pe care le acopera. Cu aceasta ocazie, imi pot cumpara un binoclu super-smecher, caci maine ma duc la control. Da, pot, sa-mi cumpar. Dar din peste 40 de perechi de ochelari probate, imi vin bine 5, din care imi plac doua. Si tot asa.
Intr-o si mai deosebita ordine de idei, acum o ora ma intorceam relaxata (sau mai putin) din Katowice, de la o cafea. Statia la care cobor este mai aproape de casa mea, dar nu si de o trecere de pietoni. Subiectiv, foarte subiectiv vorbind. Asa ca, traversand strada, cu castile in urechi si cu gandul la ceva umplutura de intestin, nu am simtit cum, pe urmele mele, alerga...Masina POLITIEI! Vezi, daca n-am ochelari??? M-a claxonat o data, nu m-am uitat, caci na...dar a doua oara, domnu' politist a sarit din masina si s-a introdus in..lumea mea, pasnica de altfel. A inceput sa-mi turuie in poloneza si m-a invitat nu foarte politicos in masina, asta dupa ce s-a lamurit ca nu am treaba aia...un fel de viza de flotant, la mine. In masina am aflat ca pot plati 50 de Zloti amenda (ceea ce, evident, am facut) si am glumit putin cu ei, dupa ce m-au interogat prieteneste. M-am retras apoi cu un ,,Nu la revedere" din partea mea si cu o invitatie la bere , candva, din partea lor. Ha ha, am uitat sa mentionez ca numai daca fac ei cinste!
Parca cineva se plistisea. Traiasca Polska!
Yes, I am!
M-am intors, tocmai petrec prima seara acasa, dupa un weekend prelungit, relaxant si..aventuros. Am fost in Joza, un satuc pe langa Varsovia, sa celebram prima zi de Pasti alaturi de parintii lui Hubert, sotul Ankai. Astfel incepea experienta mea catolica din acest an. Intai, am dus lipsa oualor rosii de pe masa si am incercat sa ignor imaginea farfuriilor cu carne de toate felurile si gustul supei de sfecla rosie. Din pacate, in general, de Paste si Craciun, pofta mea de mancare este foarte scazuta. O masa trista a fost pentru mine micul dejun de duminica, alaturi de intreaga familie (plus ceilalti doi frati), la care s-a ras la fel de des cum s-a tinut un discurs oficial din partea tatalui. Exact, o data.
Mai interesanta a fost, insa, noaptea, in care mi-a lipsit mersul dupa lumina, compensat insa cu impuscaturile care au durat de la miezul noptii pana la 03.00. Dar ca si cum nu era de ajuns ca am tresarit de 13 ori intr-o jumatate de ora, pe la ora doua m-a trezit din somn alarma de incendiu. Cazata fiind intr-o zona izolata a casei, am sunat-o pe Anka disperata, care, incercand sa ma linisteasca, mi-a spus, cu accentul ei dragalas: it's tradition, Clara, it's our tradition! Am adormit la loc amuzata, gandindu-ma din nou de ce nu prea le am cu traditiile. Duminica am ajuns in Niezadara, resedinta Ankai, unde imi place la nebunie sa-mi petrec timpul cu bunicii polonezi, Stopper za dog si unul dintre cele mai simpatice cupluri. Prima zi de Pasti s-a incheiat pe ritmuri de Al Di Meola si River Dance, si cateva Złota Gorzka shots :D
In alta ordine de idei, doresc sa aduc un omagiu asigurarii Axa, pentru cheltuielile pe care le acopera. Cu aceasta ocazie, imi pot cumpara un binoclu super-smecher, caci maine ma duc la control. Da, pot, sa-mi cumpar. Dar din peste 40 de perechi de ochelari probate, imi vin bine 5, din care imi plac doua. Si tot asa.
Intr-o si mai deosebita ordine de idei, acum o ora ma intorceam relaxata (sau mai putin) din Katowice, de la o cafea. Statia la care cobor este mai aproape de casa mea, dar nu si de o trecere de pietoni. Subiectiv, foarte subiectiv vorbind. Asa ca, traversand strada, cu castile in urechi si cu gandul la ceva umplutura de intestin, nu am simtit cum, pe urmele mele, alerga...Masina POLITIEI! Vezi, daca n-am ochelari??? M-a claxonat o data, nu m-am uitat, caci na...dar a doua oara, domnu' politist a sarit din masina si s-a introdus in..lumea mea, pasnica de altfel. A inceput sa-mi turuie in poloneza si m-a invitat nu foarte politicos in masina, asta dupa ce s-a lamurit ca nu am treaba aia...un fel de viza de flotant, la mine. In masina am aflat ca pot plati 50 de Zloti amenda (ceea ce, evident, am facut) si am glumit putin cu ei, dupa ce m-au interogat prieteneste. M-am retras apoi cu un ,,Nu la revedere" din partea mea si cu o invitatie la bere , candva, din partea lor. Ha ha, am uitat sa mentionez ca numai daca fac ei cinste!
Parca cineva se plistisea. Traiasca Polska!
Subscribe to:
Posts (Atom)
