Au Pair in dispair (sau un post plictisitor despre a nu fi ~)

Nu obsinuiesc sa ma plang de dureri de cap ori de prea multa munca la modul serios. Mai mult ma plang de vreme. Dar de la un timp am impresia ca o iau razna, asa ca desi ma voi intoarce, dupa sase luni, cu bani care sa-mi ajunga o vara intreaga de plimbari, aici banii se traduc in bani de buzunar pe weekend, pentru un gen de munca pe care nu multi l-ar aprecia. Important este sa va descriu acum, cu mult mai multa acuratete, unde sunt si pentru cine lucrez.

 Societatea de aici e si ea impartita foarte simplu si vizibil, cel putin in Edinburgh. Sunt oamenii care o duc bine, betivii+sarmanii+unemployed si imigrantii. Muuuuulti, multi imigranti, in special spanioli si polonezi. Lasand la o parte strainii, oamenii sunt de treaba pe meleagurile astea. Te ajuta, sunt politicosi, sunt zambitori. Si sunt ataaaaaat de lenesi!!! O parere generala, zic, caci astfel se explica si existenta strainilor care vin sa munceasca. Vin sa munceasca pentru ca au unde! Pentru ca scotieni prefera sa-si ia o slujba part-time si restul banilor sa-i ia de la stat, ca ajutor social. Pentru ca scotienilor le e lene sa dea cu mopul in propria bucatarie, pentru ca le e lene sa duca gunoiul, le e lene sa lucreze 8 ore si, in cazul in care o fac, sunt epuizati dupa. Bineinteles ca noua, astora de prin est, ni se pare tare de cacat, caci noi stim sa tragem tare, zi dupa zi. Pe bani putini si-un car de nervi.
 Eu sunt au pair. Au pair e o treaba destul de populara in zona si e tare simplu de ce. Sub fatada unei experiente internationale, in sanul unei familii primitoare (ceea ce nu neg), se ascunde o slujba stresanta, obositoare, cu program flexibil (in sensul ca tu trebuie sa te mulezi pe el) si pe bani putini, cu tot cu scuza ca ai mancarea asigurata si cazarea.
Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun, va dau trei explicatii:
 1. Salariul minim de la 21 de ani in sus este de 6.08 lire pe ora. Asa sunt platiti in general muncitorii straini care lucreaza prin intermediul agentiilor. La un program de 8 ore inseamna 48 de lire pe zi. Cu cei 48 de lire pe zi iti cumperi mancare pentru toata saptamana. Multa, buna; plus o sticla, doua de vin.
 2. Cazarea e importanta. Eu, de exemplu, am o camera faina, stau in centru, am baia mea. Toate bune. Dar eu n-as tine sa stau in buricul targului, asa ca mi-as gasi o camera decenta cu 100 de lire pe saptamana. E destul de mult pentru un salariu d-asta, dar e Edinburgh, deci consider si un salariu ceva mai mare, ori o chirie mai mica, usor de gasit aici . Banii astia i-as plati din doua zile si un pic de munca. Deci mi-ar ramane banii de pe o zi si trei sferturi pentru restul (gen transport). Deci cu 148 pana la 200 sa zicem ca platesti cele necesare traiului saptamanal. Luati aminte, se poate, cu usurinta, mult mai ieftin. Iti raman 43 de lire pentru tine. O bere scumpa e 3 lire jumate in bar, dar poti sa dai 8 lire pe 6 litri de bere in supermarket. Si mai mananci si la restaurant o data. Si iti iei si o bluza ca au reduceri si oferte non-stop. Daca am calculat bine, cu un salariu minim, 8 ore, program fix, ai 243 de lire pe saptamana. Si aici apare au pair-ul. Eu iau in mana 100 de lire pe saptamana (considerati bani de buzunar) si pot sa va jur ca nu mananc de mai mult de 20 de lire pe saptamana. Mancare cumparata de ei, adica de familia la care stau ca au pair. Nu fac decat sa va pomenesc de consumul pe care eu il fac, caci reprezinta poate 10% din consumul total al familiei. Consum de orice. Deci as spune ca pe luna, banii care sunt exact ai mei sunt cei 400 de lire bani de buzunar. Deci mai bine decat cu un salariu minim, ati spune. Dar v-am spus ca mie mi-au marit ,,salariul" acum o luna? Pana atunci, luam 80. La o familie cu un copil. Dar foarte multi in Scotia platesc 65-70 de lire, la doi sau trei copii. Aaaa, acum intelegi si mai bine cum sta treaba.
 3. Ce faci ca au pair. Ei bine, aici incepe distractia. Daca la inceput ai impresia ca programul e destul de clar, activitatile tale sunt definite si treaba nu e grea, ai rabdare, sa treaca primele doua saptamani si sa-si dea copilul drumul. Si sa devii de-a(l) casei. Ai rabdare. In anuntul pe care ei l-au postat scria clar: 30-35 de ore pe saptamana. Asta e mult, tinand cont ca nu este considerata slujba reala. Un au pair lucreaza cam 20-25 de ore pe saptamana, asa e legea. Dar tinand cont ca ei plateau 80, era ok. Pana la urma, vrei sa muncesti. Au pair e o combinatie intre dadaca si femeie-n casa. Dadaca de copil si de caini. Multe familii au caini aici. Din nefericire, in ultima luna, ei au 3. Incep la 7 dimineata. Deschid obloanele, hranesc cainii, pregatesc pachetul pentru copil, in general un sandwich si gustarea de dimineata (taiat mere, branza, diverse). Trebuie sa fiu zambitoare, sa comunic cu el dar sa nu-l iau prea tare, ca doar e dimineata, sa-i accept toanele si, dupa ce mananca micul dejun, sa-l pregatesc de scoala. Copilul asta de sase ani nu suporta sa se imbrace in uniforma. In general, 15-20 de minute cu descantece, citit carti, jocuri si pacaleli sunt de ajuns sa puna trei sferturi din uniforma pe el. Cu ajutorul meu, bineinteles. La 8 jumate raman singura acasa, asa ca iau si eu micul dejun si-mi beau ceaiul in fata laptopului, pana pe la 9. Am inceput sa fac asta in ultimul timp, cand m-am cam enervat si mi-am bagat picioarele. Apoi urmeaza activitatile care erau pe lista de la inceput: dat cu aspiratorul in hol si in camera copilului (cu noua casa mai nou si in alta camera)plus sters praful la copil; maturat in bucatarie si dat cu mopul pe o podea de piatra naturala pusa extraordinar de prost, netratata cum trebuie si zgariata pe alocuri inca de la inceput; pus/scos vasele din masina de spalat vase si asezat in rafturi si facut ordine in bucatarie in fiecare dimineata, caci e dezastru dupa ce iau toti micul dejun; impachetat rufele uscate, intins rufele spalate; plimbat cainii o jumatate de ora, mai nou ii scoate un nene simpatic de la 11 pentru 30 de minute (asta e jobul lui si are dubita in care ii transporta pana in parc deci habar n-are cum e sa-i plimbi in lesa asa cum nu au nici ei), dar si mai nou, trebuie sa-i mai scot o data inainte sa plec dupa copil, inca 30 de minute, ca deh, unul dintre ei are nevoie de exercitii fizice; mananc de pranz rapid si la 14.00 iau autobuzul catre scoala, fac 15 minute combinat cu mers pe jos, in primele 3 luni mergeam pe jos 35-40 de minute caci eram ,,aproape"; adus copilul acasa la 15.15 in zilele ok, cand se poate juca putin; pregatit gustare, facut teme, jucat, schimbat in hainele de casa, toate cu mare grija fata de copilul isteric si rasfatat care poate sa fie uneori incredibil de dragalas; la 17.00 vine tatal acasa, care se apuca de pregatit cina, asa ca noi inca ne jucam pana la 17.30-18.00, timp in care trebuie sa mai scot cainii o data si sa le dau de mancare, am uitat sa mentionez, in jur de 17.00. In general, la ora 18.00 sunt aproape sigura ca pot sa ma duc la mine in camera si sa ma trantesc in pat sau s-o iau la sanatoasa. Ooooh, suna aglomerat?? :)))) 

Astea sunt activitatile de baza. Pe langa, eu cumpar paine, lapte, duc kiogramele de prostii de aruncat la charity shop, duc gunoiul(vinerea trecuta am lasat sacul plin pe trei sferturi, duminica seara l-am gasit cu varf si indesat, tot acolo, asteptandu-ma pe mine), dau raportul despre copil, port discutii, explic, joia dupa scoala il duc la tenis, vineri dupa scoala il duc la judo, o data am fost trimisa sa duc o scrisoare la un birou si alte cacaturi de genul asta pe care nimeni nu ar trebui sa le faca si nimeni nu ar trebui sa i le ceara unui au pair.
Stresul e incredibil de mare cu copilul, care nu asculta DELOC si mi-am dat seama acum o luna ca nu il voi schimba eu. De-atunci m-am si relaxat. De fiecare data cand ii spun lui taica-sau ceva de rau, el gaseste o explicatie. Sau sugereaza ca nu l-am luat eu cum trebuie. Ha! Oh, copiii sunt copii, dar mai mult de atat, copiii sunt parintii lor. Cel putin Charlie. Mi-au pus 20 de lire la ,,salariu" pentru ca au luat al treilea caine (plus alte chestii gen mutat in casa noua, stres etc). Ceilalti doi sunt batrani, si de-aia. Dar asta mica e nebuna, ma trage dupa ea cu foarte mare putere, in timp ce masculul batran ma trage inapoi ca sa adulmece trotuarele. Azi am plans de durere. Cand eram gata sa le povestesc si sa le spun ca nu mai pot sa-i plimb o jumatate de ora pana la Dean Gardens si inapoi pentru ca este peste puterile mele fizice (mereu risc sa-mi rup degetele), pe Charlie l-a apucat o criza de isterie in primul minut de la iesirea din clasa asa ca asta a fost principalul subiect la sosirea parintilor care n-au reactionat asa cum ma asteptam, dar o sa vad maine. A fost o zi de luni groaznica si ce am facut eu? Am scris postul asta ca sa ma descarc. Fiti sigur, dragilor, ca mai sunt multe de adaugat. Plus ca e frig ca dracu. Va spun sincer, Edinburgh e superb. Atat de frumos incat ma doare sa zic ca nu vreau sa mai stau aici in viata mea. Probabil pentru ca nici nu ma leaga nimic, asa cum se intampla cu Polonia. Planuim o excursie in nord, sa vedem frumusetile salbatice ale Scotiei. Scotia este incredibil de frumoasa. Dar nu e penru mine. Asa cum nu e nici jobul asta, sau ce dracului o fi.

Saturday night

Sunt in vacanta. Iupiiiii! Sambata seara am petrecut cu Jasiu in Edinburgh (da, singurei, din lipsa de sincronizare cu alti indivizi), dar ne-am distrat de minune. Am mancat, am baut frumos, am jucat fusball si am discutat, pentru a 327-a oara, despre vara care va sa vie. A venit si duminica, a venit si vremea de tot rahatul, asa ca nu am avut decat sa stam in casa, sa mancam si mai mult, sa bem si mai frumos si sa ne uitam la filme. Nu ca tineam neaparat sa fac altceva. De fapt, aveam atata nevoie de o pauza plina cu lene si voie buna incat resemnarea mi-a fost dulce si a incununat vizionarea sezonului 4 Breaking Bad, pe care am amanat-o tocmai pentru o perioada ca asta.

Ce vreau insa a impartasi cu voi de data asta este exact seara de sambata, care a fost presarata cu unele momente aducatoare de hăhă-uri si aha-uri, adica niste mici intamplari care nu au loc peste tot. Intorcandu-ne pe doua carari (una pentru mine, una pentru Jasiu) spre gara, m-am trezit fredonand exact versul asta: Saturday night, dance, I like, The way you move. Bine, ce-i drept, nu exact, caci am inceput cu Saturday night si am continuat cu un nanana caracteristic starii de bine, dar ceea ce nu stiam in acel moment era ca sambata, toata lumea se simte bine aici. Inclusiv cersetorii, ne-a fost dat sa aflam, caci continuarea nanana-ului meu vesel a fost redata, pe acelasi ton, de undeva de pe asfalt, din spatele unui zambet la fel de larg: Pretty baby!

Nu ca n-am fi avut inspiratia de a-i da un penny omului pentru spontaneitate (si nu numai), dar am inceput sa radem, am tras niste concluzii socio-culturale si ne-am urmat drumul pe apa sambetei. In tren, insa, buna-dispozitia nu mai are spatiu deschis de a se manifesta, drept care prea-fericitii deschid conversatii alcoolice cu vecinii din vagon. Noua ne-a fost rezervat un cuplu format din doua doamne de aproximativ 40 de ani, care au facut remarci la adresa strampilor mei, dreadurilor lui Jasiu si a altor mici detalii, desi nu va voi ascunde ca totul a inceput din cauza mea. Jasiu era la baie cand, langa mine se aseaza un tip. Luata prin surprindere si putin confuza, ii spun ca locul este ,,busy" (termen cu totul nepotrivit pentru ce imi doream eu sa-i transmit). Ei bine, greseala mea a starnit mult mai multa veselie decat era normal, asa ca a trebuit sa zambim politicos/sa ne abtinem a izbucni in ras pentru inca 15 minute. Intre timp, doamnele si-au dat seama ca ne si cunosc, locuind in Livingston, acolo unde sta Jasiu. Ajunsi la destinatie, una dintre cele doua vesele doamne isi suna barbatul si il roaga sa vina sa le ia cu masina. Dupa cateva detalii despre relatia lor definita de prietena drept ,,pasiune", ne luam la revedere razand; si ne indreptam spre casa cu un nou set de concluzii socio-culturale.

Azi sunt in Edinburgh, acasa. Singura-cuc. Am ajuns ieri la 22.00, pentru ca Jasiu a inceput serviciul si dupa ce am dat cu aspiratorul si mi-am schimbat patul, m-am culcat. Hm...E oribil de liniste. Cred ca maine seara plec iar in Livingston, pana duminica. Nici nu stiu cand cei trei se intorc din Egipt. Om vedea.


Voi ce mai ziceti?

pupi