P.S.

Mi-am dat seama ca relativitatea e o scuza buna. Mai ales pentru ce scriu eu aici.

Claepsidra ae daefaecta

Adica are canalul ala prea mare si nisipul (care este de fapt in nisiparnitza) se scurge de parca il alearga valurile marii si el sufera de aceeasi fobie ca si pisicile.. Bine, asa stiam eu. Sunt iar acasa si acum fac totul pe invers, ca de obicei: scriu, in loc sa citesc, stau cu capul la picioare, uit in loc sa-mi amintesc si ma gandesc chiar sa ma culc, macar sa fie lista completa. Si totusi, daca m-as culca ar insemna ca s-a terminat ziua asta si ca din 3 zile pastrate pentru studiu as mai ramane cu 2 + iluzia unei nopti in care m-am dat cu barca pe wireless.

A! Mi-am dat seama ca a vorbi in mai multe limbi (sau a scrie, sau a gandi si altele) nu inseamna a-ti renega nationalitatea, a avea fumuri in cap (acceptat in momentele in care tragi din filtru) sau mai stiu eu ce alte explicatii aberante. Nuuuu! Pentru asta ar trebui sa-i multumesc profei de semiotica sau, mai bine celor care au inventat aceasta treaba dubioasa la care trebuie sa dau examen. Ei bine, limba, ca totul, de altfel, este relativa. Tot ce spun eu aici e relativ, tot ce inteleg altii, ce scriu altii, ce citesc altii, ce citesc eu, absolut totul e relativ, toate denumirile si multimile de litere separate de o alta treaba dubioasa pe care o numim ,,space bar" si care se vede numai atunci cand scrii pe blog pentru ca daca vorbesti space bar se transforma intr-o scurta pauza de liniste. Asa cum spunea o tanti ca pentru ceea ce noi numim ,,masa" ea are un cuvant care, vezi doamne, numai daca il pronunti iti declanseaza in Greier imaginea unei alte trebi dubioase cu 4 picioare si acest cuvant este ,,table" - a se citi tabla, (desi ,,masa", care are 4 litere/4 sunete, este mult mai indreptatit sa candideze la cuvantul perfect; dar stiu eu care e treaba, e cuvant romanesc si campaniile la noi..gata ma opresc). Se intampla acelasi lucru si la nivel vizual, adica si obiectele din jur, adica tot jurul si imprejurul si jurul dimprejurul jurului se infatiseaza diferit, in functie de om, caine sau albina. Ca unii vad color, altii alb-negru sau pe un camp vizual de 360 de grade este un semn al subiectivitatii tuturor vietatilor si a multitudinii de lumi inconjuratoare, pentru ca nu sunt eu convinsa ca omul are dreptate cand zice ROGVAIV. Mai degraba as empatiza cu cainii, ceea ce nu inseamna ca sunt pesimista, dimpotriva!

Deci, imi poate spune cineva cine are dreptate? Nu. Stiam eu.

Ma mai gandeam la ceva azi, lucru ciudat, pentru ca eu nu prea pierd timpul cu fleacuri. Daca acum 20 de ani era lucru mare sa fii student, astazi nu mai e de ajuns. Astazi trebuie sa fii voluntar, sa faci internship, sa calatoresti, sa organizezi, eventual sa pui bazele unui ONG, sa comunici si mai ales sa nu uiti sa adaugi la CV fiecare detaliu, imediat ce ai finalizat una dintre activitati. Astazi orice baiat stie sa cante la chitara, orice fata poate sa conduca o masina scumpa-cadou de la tati si s-o frece de garduri ori, mai rau, de alte masini scumpe, astazi poti merge pe gratis in Europa numai daca trimiti un CV (in care sa ai si tu doua-trei dintre ,,acele" activitati), astazi te imbeti la orice ora din zi si din noapte fara sa se lege nimeni de tine (in afara de Nicoleta de la poarta caminului), astazi poti avea nasul cat o casa, maine poti sa fii frumoasa. Dar si frumusetea e relativa. Daaaamnmnmnmmmn!!!!

Am zis ca ma gandeam. Dar nu numai!! Dupa asta m-am si intrebat ceva: Oare peste alti 20 de ani ce vom putea face???


Declar aici, in urma unor intamplari recente, ca nu-mi doresc decat sa pot fi in 23 locuri in acelasi timp. Nu mai mult. Poate peste 20 de ani, cand voi avea fix 40, imi voi putea pune dorinta asta si se va indeplini pe loc. Sau poate ca nu-mi voi mai dori acelasi lucru. Of, mama ei de clepsidra!

o zi

eu incerc sa le fac bine, dar nu-mi iese intotdeauna si incerc in mod natural, nu calcand peste morala proprie. Poate de-asta am avut o saptamana superba. Dar chiar si asa...


Bluebird


There's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say, stay in there, I'm not going
to let anybody see
you.



Trapped


Don't undress my love
you might find a mannequin:
don't undress the mannequin
you might find
my love.



“If you're losing your soul and you know it, then you've still got a soul left to lose”

"You begin saving the world by saving one person at a time; all else is grandiose romanticism or politics.”

“The difference between a democracy and a dictatorship is that in a democracy you vote first and take orders later; in a dictatorship you don't have to waste your time voting.”

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead"

"That's the problem with drinking, I thought, as I poured myself a drink. If something bad happens you drink in an attempt to forget; if something good happens you drink in order to celebrate; and if nothing happens you drink to make something happen."

"you have to die a few times before you can really
live."

"...in that drunken place
you would
like to hand your heart to her
and say
touch it
but then
give it back."


"A love like that was a serious illness, an illness from which you never entirely recover."

"There's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say, stay in there, I'm not going
to let anybody see
you.

there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I pur whiskey on him and inhale
cigarette smoke
and the whores and the bartenders
and the grocery clerks
never know that
he's
in there.
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say,
stay down, do you want to mess
me up?
you want to screw up the
works?
you want to blow my book sales in
Europe?

there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too clever, I only let him out
at night sometimes
when everybody's asleep.
I say, I know that you're there,
so don't be
sad.
then I put him back,
but he's singing a little
in there, I haven't quite let him
die
and we sleep together like
that
with our
secret pact
and it's nice enough to
make a man
weep, but I don't
weep, do
you?



Charles Bukovski. I like this guy.

Teenage wasteland

Se incheie etapa ,,teen", deci mai e putin si voi fi cu adevarat wasted. Sunt ani in care am facut multe, dar nu cate as fi vrut, in care am intrebat multe, dar nu mi s-a raspuns indeajuns, in care m-am cautat si, din fericire, uneori chiar m-am gasit. M-am gasit si m-am regasit in locuri pe care le-am vizitat, in oameni pe care i-am intalnit si i-am iubit, in randuri pe care le-am citit, in muzici pe care le-am ascultat. As putea sa fac un inventar, dar probabil m-ar prinde 21 cu lista nefinalizata, dar cred ca cel mai important e ca ma simt bine cu ce sunt si, mai ales, cu cine sunt. Si pentru mine a fost si este cel mai important, pentru ca ma ajuta sa transmit starea de bine mai departe. Ce e si mai fain e ca imi si iese.

Ma gandeam sa ma gandesc la ce imi doresc de data asta, dar totul mi se intampla dinainte, asa ca nu-mi doresc decat sa am ocazia. Si nu una anume, ci Ocazia. Ocazia de care, oricare ar fi ea, eu voi profita, adica nu voi face nimic diferit de ceea ce am facut pana acum si numai asta ma umple de bucurie. Oare bucuria in portii mari si frecvente inseamna fericire? Pentru ca eu asa simt.

Weekendul la Cluj sau noaptea trecuta, in care m-am simtit genial alaturi de colegii mei de facultate au fost doua portii mari de bucurie care, desi fizic m-au epuizat (totusi pentru o scurta perioada pentru ca maine o iau de la capat), mi-au energizat spiritul mai ceva ca supradozele de cafeina la oferta cu 16 lei. Cu ocazia maratonului prin Ardeal, despre care voi face un post cu totul si cu totul special, mi-am facut un nou prieten: il cheama Nicusor, e tepos, bea o data pe saptamana si are parul lung si blond. Ah, si e un Oreocereus Trollii. As in cactus. Aha, inteapa;)

Intre timp, tara are probleme: alegerile. Tara are probleme, de toate felurile, tot timpul si in toate domeniile. Punandu-le laolalta cu starea mea, reiese ca sunt o ignoranta nenorocita si ca ma doare fix...undeva atat timp cat nu mi se permite sa fac nimic. Ca deh, eu as face. Mi-am propus asa, spontan, sa inchei pe ton politic: Mmmm..U.E.C.F.R. si..


SA TRAIESC BINE!!!




Out here in the fields
I fought for my meals
I get my back into my living
I don't need to fight
To prove I'm right
I don't need to be forgiven

Don't cry
Don't raise your eye
It's only teenage wasteland

Sally, take my hand
Travel south crossland
Put out the fire
And don't look past my shoulder

The exodus is here
The happy ones are near
Let's get together
Before we get much older

Teenage wasteland
It's only teenage wasteland
Teenage wasteland, oh yeah
Teenage wasteland
They're all wasted

Paltonasul Mov

N-am dormit de aproape 48 de ore si, ca de obicei, unul dintre motive este Paltonasul Mov pe care l-am primit cadou acum un an si pe care il port cu mine de atunci, zi de zi, non-stop, cu care ma laud in fata tuturor, cu care ma imbrac cand imi e frig, cu care ma imbrac cand imi e cald, in buzunarele caruia imi afund mainile atunci cand nu am o alta mana pe care sa o mangai. Paltonasul Mov este un gen special de haina, un fel de geaca dirigului (special creata pentru purtarea pe orice vreme). Cateodata se inchide la culoare si devine un mov mai inchis si atunci stiu ca trebuie sa-l spal ca lumea si sa-i dau cu o portie buna de balsam, alteori chiar mi se pare greu si obositor, il dau jos, il pun pe pat si-l amenint ca daca nu e cuminte o sa-mi iau o geaca de piele pe mine. Dar nu numai ca Paltonasul Mov nu ma crede, dar ma asculta si isi revine si aproape ca se pune la loc de unul singur.
Ei bine, noaptea asta eu si Paltonasul Mov am avut o mica discutie despre shopping si in ce combinatii vestimentare s-ar integra, si-mi spunea ceva despre o pereche de pantaloni rosii pe care i-a vazut el acum vreo 6 luni intr-un magazin cu aripi si muzica tare si la care tot viseaza de atunci. Si am tot discutat daca se asorteaza sau nu, cum ar fi mai bine sa-i abordeze si sa-i intrebe daca se simt bine in compania Mov si apoi am hotarat ca maine mergem sa-i probez, sa vad cum arata impreuna. Eu sunt sigura ca desi e o combinatie ciudata, Mov si Rosu sunt niste culori cu personalitate si m-ar face sa arat bestial. Sa vedem acum ce parere vor avea si pantalonii aia...Care, am uitat sa mentionez, sunt skinny.

Sincer vorbind, cand am primit Paltonasul Mov si m-am uitat pe eticheta unde scria Made in Focsani, Romania, nu mi-a venit sa cred ca sunt de pe Pamant, eram GEN, OMG, WTF, asta chiar exista si in timp, dupa ce mi-am dat seama ca imi si vine foarte bine, like it really fits me, you know, adica imi vine turnat, am hotarat sa nu-l mai dau jos niciodata. Sper sa nu ma ingras si nici el sa nu intre la apa!


Mi-e foame si e numai vina Paltonasului Mov ca am fost imbracata cu el pana acum si am stat cateva ore bune ca sa ma privesc in oglinda, eu ma uitam la el, el parca se uita la mine, nu prea ne-am inteles dar, in final, am facut pace, ca de obicei. E genial Paltonasul asta, chiar daca toamna o ia putin razna, cred ca de la frig.


O faza tare: eram odata intr-un club si mie-mi placea de un tip si tipul se uita la mine si eu am crezut ca ma place, dar de fapt ii placea numai Paltonasul Mov. Ce m-am ofticat in seara aia, dar acum imi vine sa rad. Paltonasul Mov n-avea nicio treaba oricum, el tot treaba cu pantalonii aia rosii avea. Doamneeee ce Paltonas naravas!


Mi-e si somn acum, dar am tras si niste concluzii. Omul nu face haina. Haina nu face omul. Omul e una cu haina. Eu imi iubesc Paltonasul Mov la nebunie!

If you're a bird, I'm a bird

Te uiti la filme si speri. Dar dupa asta auzi: viata bate filmul. Si atunci de ce ma mai intreb daca sa cred sau nu in imposibil, cand posibilul pictat pe sticla e chiar mai putin probabil decat posibilul pe care il traim noi?! Se scutura toti copacii din mine de frunze, le matur, le strang cu farasul si le lipesc la loc, mereu gata de inca o tura de toamna, a carei venire, spre binele meu, sper sa nu mai dureze atat. Mie imi place sa desfrunzesc, sa le vad cum zboara peste dealurile obrajilor, sa le simt cazand, fierbinti, arzandu-ma si daruindu-mi din nou senzatia ca traiesc, sentimentul ca pierd ceva (ceea ce imi arata ca am sau cel putin ca pot avea ceva), sentimentul ca e noiembrie si ca am voie sa-mi las crengile leganate de vantul rece. De fapt, sunt eu insami un copac! Cu totii suntem niste copaci, numai ca eu am extraordinara calitate de a ma usca si a renaste in aceeasi zi. Ha! Si totusi, la fel de goala ca astazi nu m-am mai simtit de mult timp.

Oare tot ce fac are menirea de a umple golul? Oare ce lipesc eu la loc nu sunt frunzele mele, ci globuri si beteala pentru sarbatori? Da, pentru ca ele au fost de cand ma stiu un prilej sa stau lipita de calorifer, la geam, cu ochii cascati la beculete, la lumina ce inunda noptile geroase in timp ce in mine intunericul isi facea de cap. Adica in mine si in afara mea se dau mereu false petreceri? Adica inca n-am reusit sa-mi lipesc frunzele? Adica trebuie intr-adevar sa astept primavara?? Daca da, inseamna ca am mult de asteptat, pentru ca are multe zapezi de topit si multi copaci de readus la viata pana la mine. Deci...Deci ce?? Am si eu dreptul la o vacanta, dreptul la toamna, dreptul la caderea frunzelor. Nu-mi mai cereti sa rad mereu, sa vorbesc, sa alerg, sa repar, nu-mi mai cereti sa fiu eu! Acceptati-ma si altfel, sunt si eu un copac ca oricare altul..Cu scorburi negre, cu frunze cazand, batut de vant, inghetat, uscat, sau cateodata smuls din radacini, pentru ca vreau asta.

Wanderlust

I am leaving this harbour
Giving urban a farewell
Its habitants seem to keen on God
I cannot stomach their rights and wrongs

I have lost my origin
And I don't want to find it again
Whether sailing into nature's laws
And be held by ocean's paws

Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core

Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?

Lust for comfort
Suffocates the soul
Relentless restlessness
Liberates me (sets me free)

I feel at home

Whenever the unknown surrounds me
I receive its embrace
Aboard my floating house

Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core

Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?

Wanderlust! from island to island
Wanderlust! united in movement
Wonderful! I'm joined with you

Wanderlust!

Can you spot a pattern?

(relentlessly restless)

Can you spot a pattern?
Can you?


"The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more. That plants fires in our hearts and brings peace to our minds, and that’s what you’ve given me, and that’s what I hoped to give to you forever."

Can this be a pattern?

Acasa

Da si mi-era dor sa stau la mine in pat si sa pierd (?) timpul pe net. 6 luni...?!

Hai sa-ti povestesc...Sau texul literei M

De ce mi-e dor, sau ce citesc...

Mi-e dor sa ma uit la Sailor Moon in fiecare dupa-amiaza de la ora 5, cu Paula langa mine. Mi-e dor sa alerg prin parc, sa cad si sa plang. Mi-e dor sa numar baieteii de care sunt indragostita pe degetele Mainilor Mele si ale ei. Mi-e dor sa-mi fac temele. Sau sa-mi fie lene sa mi le fac. Mi-e dor sa sper ca Mama are bani sa-mi cumpere un happy Meal. Mi-e dor sa cant serenade la geam, in timpul orelor de Matematica ale altora. Mi-e dor sa copiez la istorie cu profa in fata bancii Mele. Mi-e dor sa ma strige Pustiulica. Mi-e dor sa ma strige "juma' de buletin". Mi-e dor sa ma cert cu Laura. Mi-e dor sa ma dau in fund pe skateboard in centrul orasului. Mi-e dor sa joc carti pe banca, la tara. Si la doispe noaptea sa ne cheme in casa, sa ne facem cacao cu lapte si sa radem pana tarziu. Mi-e dor sa fac planuri diabolice si scheme pe hartie. Mi-e dor sa inventez dansuri pe Andre pentru "concertul" de Revelion. Mi-e dor sa nu vreau sa Mananc ciorba si Ana sa stea cu lingura de lemn pe Masa ca amenintare. Mi-e dor de liceu si de tot ce a insemnat el. Mi-e dor de profesori, de certurile cu ei, de colinde, de colegi! Mi-e dor de stresul de la teze. Mi-e dor de diriga din generala. Mi-e dor de Maruntzica. Mi-e dor de profu' de Muzica si de orga lui, mi-e dor de cor, de Larisa si de George care ma striga Pompa. Mi-e dor de Cosmin care ma striga hipopotam. Mi-e dor sa ma bat cu Nidu, sa arunc cu scaune dupa Dinu, sa-l urasc pe Lix. Mi-e dor sa sar in pat cu Ade dupa ce se terminau petrecerile de ziua mea. Mi-e dor de ziua mea, la care chemam numai fete. Mi-e dor sa spun povesti de groaza. Mi-e dor sa imi personaje preferate. Mi-e dor sa ma uit la telenovele cu liceeni. Mi-e dor sa sarut pentru prima data. Mi-e dor sa vorbesc la telefon cu Andra 2 ore, apoi sa inchid si sa ma duc la ea. Mi-e dor sa nu-mi gasesc haine. Mi-e dor de eclerurile lui Sarah si de filmul ,,Liftul". Mi-e dor sa-mi tarasc toamna picioarele printre frunze pana se aduna pana la genunchi. Si sa le aleg pe cele mai frumoase. Mi-e dor sa adun castane. Mi-e dor sa fac schimb de haine dupa tufisuri. Mi-e dor sa arunc cu prajituri de la balcon in bucataria vecinei cu Spriteu'. Mi-e dor sa lipesc guma pe vizorul Popeascai si sa mut presuri si tablouri pe scara dirigai cand Merg la Meditatie. Mi-e dor de orele de latina si de ora cand am chiulit ca sa mergem in Gladiola si sa fumam. Mi-e dor de Feru, de Andrei si de George. De Radu, Andrei si Cristinel. De Ramona, Izabela, Leonard si Alin. De Buca. De zilele Valcii cand ne strangeam 30 de oameni si urlam la concert Zdob si Zdub. Mi-e dor de lemnisoare. De Ice si Dany, de fitzoasa si de Alina si Monica. Mi-e dor de Crapatura! Mi-e dor de Craciun. Mi-e dor sa stau treaza noptile cu Alexandra si sa scriem si sa vorbim despre tot si despre nimic. Mi-e dor sa tin pe cineva de Mana. Mi-e dor de Inga, de Robert, de Diana, de Krzysztof si de Oliwia. Mi-e dor de pesteri. Mi-e dor de Vladut cand eram Mic. Mi-e dor de "Singur pe lume" si de povestile cu Scaraoschi ale fratilor Grimm. De zilele de nastere ale Ancai. De Bradisor. Mi-e dor sa plang. Mi-e dor de atat de Multe incat ma topesc de fericire cand vad cate a insemnat viata Mea.


Hai sa-ti povestesc...
Noi astia, schizofrenicii, ne intelegem
Si tot dintre noi, prietenii-i alegem.
Eu stiu ca stii ca stiu ca amandoua-am inteles
De ce "acel" de 15 ani voia sa creasca si nu invers.

Eh, acum zambim cu superioritate.
Naivele...Ne e somn de geniale e suntem,
Cred ca toti credem asa, dar e noapte
Si-n loc sa visam, ca ceilalti, noi scriem.

Hai sa-ti povestesc...
Dar, de fapt, hai sa-mi povestesti,
Tu stii atatea fara chiar sa stii..
Pardon! Eu stiu atatea, tu stii si mai multe,
Pentru ca cine-ar fi asa nebun sa ma asculte??

Si cum spuneam, schizofrenia-i boala rara,
Tu zambeste, eu ma pun pe ras,
Tu sa-mi bati la usa, io-ntreb cine-i afara,
Tu sa imi spui ,,EU" si sa-mi confirmi ca eu is.

Asta-i un loc de pasari de noapte,
Sa nu-l spui nimanui fiindca ma pun pe plans!
Hai sa bem ceai de ganduri coapte
Si apoi sa le culegem dupa un alt apus.

Hai sa-ti povestesc..
Ba nu, povesteste-mi tu mie,
Ca sa adorm linistita, cuminte
Si-n dimineata calda si tarzie
Sa te trezesc, sa ma trezesti, sa te trezesc...

Iar dupa atata eu, un strop de Minulescu/ Sau ce citesc.

Si-asa, pluti-vom toata ziua.
Si-asa, pluti-vom noaptea toata...
Si-asa, pluti-vom vreme multa -
Caci ,,prea multa" nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre ,,Insula Enigma",
In care nu stim, nimeni inca, ce va fi -
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi
Noi, cei nascuti in tata-n fiu navigatori,
Vom acosta, la randul nostru-nvingatori.

(Spre Insula Enigma)


Taci,
S nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate
In sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Sa nu-mi destepti in suflet tragediile jucate
In aplauzele mute ale-ntaielor dureri!

(Romanta zilelor de ieri)


Ascunde-ti ochii-n palme
Si te-ndreapta
Spre alt Profet decat spre cel de ieri -
Ce-ti pasa daca nu stii ce te-asteapta
Cand ce te-asteapta nu-i scris nicaieri?

(O, nu te-apropia de manastire!)


Nu-i cer nimic
Si totusi, daca-ar vrea,
O, daca ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca!

Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor grecesti
Si perspectiva casei de nebuni!

(Romanta policroma)

Flori cu maner

Oinc!

Asa sunt multe dintre lucrurile despre care vorbim sau pe care ni le dorim, sau pe care am vrea sa le vedem in ceilalti, mai ales daca au dureri de spate (au mana lipita si sunt destul de stabili), chiar daca nu miros frumos. Asa e si gripa porcina, care mi se potriveste de minune atunci cand rad, ca sa nu mai spun de momentele in care tusesc sau imi ridic varful nasului cu degetul, asa sunt si examenele pentru care imi fac griji, asa e tot pamantul. O floare cu maner, un ciorap infipt in tocul usii sau, multumita vecinului de jos, noi episoade din ,,Impuscaturi de sabie partea a cincea". Plante subiective, pana la urma pot sa fie flori cu aripi, cu nasul stramb, cu miros de ochelari sau cu tepi dati cu gel. Tot flori sunt, ca si vorbeam eu mai demult de viata ca gradina. Important e sa ploua. Tuse seaca.

Eu, de exemplu, ca asta conteaza, mai am putin de trait. Aici. Mai putin de doua luni, mai putin de o luna si trei saptamani, mai putin de o luna si doua saptamani, mai putin de o luna, curand mai putin de 3 saptamani sau chiar numai una, mai putin de cateva zile sau, depinde, acum as putea fi chiar acolo. Undeva intr-un amalgam de culturi, luandu-mi primele notite pentru lucrarea de licenta, dormind in alt pat, poate plangand, poate razand, poate plangand si razand sau poate doar dormind. Acolo ma asteapta si eu astept acolo sa se intample. Ce, nu conteaza, stiu ca se va intampla si va avea legatura cu mine si eu voi sti, mama va sti, ei vor sti. Si tu stii. Secretii apoase.


Eu sunt bine tu ce esti? Ma gandeam ca ei toti vor ceva nou, ceva care sa atraga atentia, ceva ca o femeie pe care o cheama Aida, ceva care sa mearga impartit in diagrama si sa garanteze succes, sa vanda iluzii, sa fraiereasca populatia, sa mai lanseze picaturi de ochi pentru cei multi care nu vad bine, sa faca promotii cu bauturi care energizeaza, revergoreaza si dau impresia ca e bine. Eu ma gandeam, dar daca port ochelari, pe langa gandit mai si vedeam ca in loc de mere am cumparat din piata un gem din sperante arse pe gratar, ca toti oamenii sunt grasi sau slabi din aceleasi motive, ca e rau sa te uiti la televizor si ca e rau de fapt tot si ciudat ca eu sunt bine. Dar daca eu sunt bine nu poti sa fii si tu bine? Eu stiu ca poti, dar trebuie mai intai sa porti ochelari si sa nu mai mananci gemul ala pe care ti-l vand ei in piata, in borcane stralucitoare si cu oferta trei la zece mii. Iti dai seama totusi ca peste cateva aruncaturi de minutar chiar eu o sa te fac sa-mi cumperi gogosile? Da, de fapt nu e nici macar gem, sunt gogosi umplute cu poze! Ei ma vor plati pentru asta si eu, astfel, imi voi castiga painea. Ai inteles?? Temperatura nu.


M-a invitat profa in cerc, ca scriu bine. Nu vezi? Poate scriam bine odata, dar nu stie ca eu dau din colt in colt si nu ma descurc cu perfectiunea (din cauza asta am ceasul de mana cu cadran patrat). In plus, eu nu retin lucruri, eu uit ce mi-ati facut azi si deja nu mai stiu ce vreau sa va fac maine. Profa e un om. E aproape rotunda, in toate colturile ei.
Poate am si eu cateva colturi rotunjite...Asa cum coatele imi par ascutite desi osul e rotund in capat. Daaaa, sigur am!


Cateodata imi par atat de multe, iar acum mintea mea le imputineaza. Cred ca am in cap niste unicorni care se imbata mereu cu Pina Colada si-mi matura gandurile crezand ca e praful de pe sticle. Ei nu stiu ca nu vad bine din cauza cornului. Unii corni nu vor sa poarte ochelari.


Ma doare muschii mei. Oinc!

Incep

Sa ma simt frustrata. Am nevoie de laptopul meu, cu net si cu puterea lui de a ma face sa scriu, de a-mi ghida degetele pe taste cu mare viteza si facandu-ma sa uit. Prea multe vesti, prea multe...


Waves
And then goodbye
I live in a wafer thin dream
I, I can't cry
You know the time
Time's not kind

But I remember the way we were
The slow, slow sad love
I wonder do you miss my love
I know you can't
It's just a wave passing over me

What are these waves
They're coming over me
It must be my destiny

Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye

Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye.


Piesa asta sunt eu, acum mai mult decat niciodata. Valuri si valuri, plecare, ochi seci. Destinul meu? Si vad ca nu e nimeni...