Un semn de viata

Stau in cur pe canapea, rumeg ganduri si struguri si struguri si ganduri si incerc sa ma adun. N-am mai scris din noiembrie. Se pare ca mi-am facut un obicei-neobicei sa nu scriu. Degeaba am facut notite intr-un telefon care-a ramas abandonat, fara intentie, pe un scaun de autobuz, degeaba am inceput doua caiete si 3 vise in care scriu si scriu si nu mai termin; viata nu ma lasa in pace, dar nici eu pe ea. Astazi eu doar lucrez si de-abia ieri am descoperit - prefacandu-ma, copilareste, ca nu stiam - asa o sa arate lucrurile o perioada.

Buna dimineata, va zic, ma intind si zambesc si beau un ceai daca am timp si chef sa ma trezesc cu o jumatate de ora mai devreme, dar acum ca ma gandesc la voi, da, sar din patul meu facut din perne pe podea si fug in bucatarie. In sfarsit, vacanta! Si ma bucur de asta nu pentru ca nu as mai fi avut una in martie, cand am si venit in Romania, dar pentru ca de la intoarcerea in Londra, am fost ocupata cu...invatatul. Din mai multe puncte de vedere.

O sa va povestesc de data asta, pentru ca de-abia acum stau si eu jos si ma gandesc la filmul asta la care ma uit de doua luni incoace. Prevad o recenzie interesanta la final, daca imi voi lasa timp de asa ceva. Concluziile... si pentru ce?

M-am intors in Londra plina de energie, dupa ce m-am intalnit cu cateva dintre fapturile dragi. A fost ca la coafor: un tuns lung, un tuns scurt, un vopsit, tu la 10.30, voi la 14.00, hai ca pot sa-ti fac niste suvite intre 17.00 si 18.00. Am reusit insa si ne-am simtit cu totii bine. Astept vara, sa recuperez cu ceilalti. Dar cum am ajuns in Londra, o ploaie torentiala de toate cele..Dar ce zic eu, nu ploaie, a inceput, pur si simplu, primavara si a aratat asa cum trebuie o primavara sa arate. Proaspata si verde, galagioasa, nerabdatoare, plina de noutati, 5 raze de soare cu 3 stropi de ploaie, stiti voi mai bine. Aici primavara e un pic cu nasul pe sus si ii place sa se lase asteptata, dar are farmecul ei si un stil aparte, stie sa imbine culorile. Uite, ma ia gura pe dinainte, in loc sa trec la subiect.

Primul lucru care s-a intamplat este ca am mai obtinut un job. Unul care se leaga frumos de cel de dadaca, la care nu voi renunta prea curand, caci am prins prea mare drag de copilasii aia destepti si frumosi. Acum sunt si profa. Sunt profa, mai, profa de Yoga. Managerul meu, care are varsta mea, a castigat franciza pe sud-estul Londrei si m-a gasit pe Gumtree, datorita anuntului care spunea ca sunt Nanny si ca mai vreau un job. Interviu, post oferit, training, cumparat materialele si, bineinteles, cateva ore de Yoga pe saptamana ca antrenament personal. Faptul ca nu practicasem Yoga inainte nu a contat aproape deloc, intrucat cel mai important aspect era experienta cu copiii. Si aici am punctat. Orele de Yoga pe care le predau in acest moment in scoli si gradinite (3-6/7 ani) ca instructor YogaBugs arata cam asa, simplificat: se ia o povestioara din programa scolara se spune frumos si tare; se iau posturile si exercitiile inspirate din Yoga si se adapteaza povestioarei, astfel incat povestea este spusa si prin miscarile corpului. Se urmareste a creste activitatea fizica a copiilor, a le imbunatati mimica si expresia in general, a le exersa memoria si incuraja interactiunea si multe altele. Copiii adora treaba asta si se vede in evolutia lor, de la o saptamana la alta. Cel mai greu imi este cu clasele mari, de 18-25 de copii cu varsta de 6 ani. Dar IMI PLACE LA NEBUNIE CE FAC si nu m-am gandit in veci ca as ajunge aici. Stiu ca nici voi.:)) Oricum, asta m-a ajutat sa vad atatea diferente intre sistemul educational de aici si cel din Romania. Si arata simplu: fiecare are punctele lui slabe. Ador din ce in ce mai multe copiii, mai ales atat timp cat nu sunt ai mei!

Al doilea lucru foarte important este ca Jasiu s-a recuperat aproape complet dupa operatia la umar si s-a angajat in Surrey Quays, la 5 pasi de Tamisa care curge linistita si plina de canapele, scaune si mese de ping-pong. Lucreaza intr-un pub foaaaarte simpatic, spre norocul lui, plin de conationali. Are un manager de nota 20 si colegi faini, mananca si bea pe gratis si a trecut de perioada de proba! Fericire!

Datorita acestui serviciu al lui, m-am ales si eu cu inca unul, temporar. Am facut ceea ce voiam demult sa incerc, am lucrat la bar!!! Am luat comenzi, am chelnarit, am preparat bauturi, am scurs bere si cidru si licori, am incasat si bani si mi-am smuls parul din cap pana m-am obisnuit cu casa de marcat. Cea mai mare provocare a fost sa rup chitantele care ieseau din cititorul de card fara sa scot cu totul rola intreaga de hartie. In rest, n-am spart nicio farfurie si n-am incurcat nicio comanda, dar sta nu inseamna ca nu m-am simtit ca intr-un vartej pe Olt dupa 4 zile din care doua am lucrat cate 15 si 11 ore. Vaiiiiiiiiiiiiii, dar ce mi-a placut! Trebuie sa incercati si voi, neaparat!

V-ati plictisit? Da? Bine, hai sa va mai zic...Pentru cine nu stie, momentan dormim in sufragerie. Prietenii nostri, carora le datoram totul, ne-au sustinut tot timpul, iar peste doua saptamani urmeaza sa-i luam camera unuia dintre ei, caci isi ia zborul catre Australia. Contractul de inchiriere e semnat si vine vara, asteptam concediul.

Lucrurile s-au petrecut repede si 7 luni au fost cat 7 zile. Am si uitat cat de greu a fost si parca suntem normali din nou. Tot ce imi doresc acum e sa-mi placa stabilitatea cat mai mult si sa nu ma pocneasca dorul de duca in mai putin de doi ani. Deocamdata vreau sa rasuflu usurata, sa-mi vad de explorari si sa primesc musafiri in vizita! Da?! MUSAFIRI!!!! Si-acum ma duc sa fac un dus, mananc si intru pe skype.

Iupicaiei!