Era odata un stup de albine, doar ca ele erau multe si stupul era prea mic. Si venise o seara in care toate albinele bazaiau si se tavaleau prin miere pentru ca isi aminteau de o antica regina care depusese un ou foarte important, dar care se sparsese pentru ca albinele sa aiba mai mult spatiu si mai multa liniste in stup. Si seara asta se intampla o data la fiecare 364/365 de borcane cu miere (depindea de cat de frig era afara), iar ele iar sarbatoareau, in felul lor ciudat, ciondanindu-se si bazaind mereu una la cealalta. Printre ele se afla si o albina mai ciudata, inca tanara, careia nu-i placeau nici ouale si nici mierea si care, desi tinea la marea ei familie de bazaitoare, isi dorea foarte multa liniste, ca sa se poata gandi la ziua in care va evada din stup (inca nu era destul de mare ca sa poata pleca) si va putea colinda campiile si muntii, putand sa se aseze pe fiecare floare, sa ia si sa lase ceva din ea pe oriunde ar fi trecut.
Si cum statea ea asa, nefacand nimic si gandindu-se cum sa scape mai repede din roi, un trantor imens cu aripi rosi ii aparu in fata, avertizand-o ca daca va continua cu gandurile negre in zi de sarbatoare, se va transforma in urs. Iar ursul, precum se stie, da mereu iama in mierea dulce, dar sfarseste mereu intepat de posesoarele si producatoarele ei, astfel ca de cate ori i se va face dor de stup si de ceea ce ii oferea el, va sfarsi plin de ace veninoase, alergand fara tinta prin salbaticie si mormaind de durere.
Este evident ca albinuta revoltata nu i-a dat crezare trantorului cu aripi rosii, ceea ce l-a cam deranjat si l-a facut sa compuna o vraja dulce, care sa-i implineasca dorintele zburatoare. Astfel, in termen de 14 borcane cu miere, daca nu inceta, albinuta revoltata avea sa se transforme in urs si sa se planga toata viata de venirea mortii.
Nu stiu insa exact care este finalul, pentru ca mai avem de mancat cateva borcane pana atunci, dar se pare ca albinuta revoltata inca se gandeste la libertate, producandu-si, insa, cu grija, propriile portii de miere pentru borcane negre. Vrea sa arate ca stie ce-si doreste si ca isi poate indulci singura zborurile, chiar departe de stup.
O sa dau un anunt daca aud pe cineva strigand ,,Mor!" sau daca va trece pe langa mine in fuga un urs bazaitor dar fericit.
Friday, December 25, 2009
Wednesday, December 23, 2009
Friends
Norocul meu ca am mai trecut prin chestia asta si ghinionul meu, poate, totusi, ca nu am dupa ce suferi. Nu as vrea sa incep sa scriu pe un ton superior, cu o spranceana ridicata, care m-ar lasa tot pe mine in jos, dar nu pot, cel putin, sa nu le zambesc ironic.
De cand mi-am primit eu palme, asta insemnand perioada in care ma jucam inca in parc cu copiii, prinselea pe coco si Imparate-Luminate, cat e ceasul?, m-am ferit de ,,prieteni". Prieteni intre ghilimele, din toate punctele de vedere, adica atat ca parte de vorbire/propozitie cat si ca notiune generala. Asa cum m-am ferit de categorii, dar nu si de categorisire (e imposibil sa impiedici oamenii sa te eticheteze, asa cum e foarte dificil sa nu ii etichetezi tu). Si ce mai stiu e ca dintotdeauna, in ignoranta, in prostia si uneori chiar in nesimtirea mea, am respectat oamenii (intr-un mod care, corect, poate fi mai greu de digerat), spunandu-le intotdeauna ce gandesc, evitand jocurile, secretele si, de fapt, tot ce tine de ipocrizie si minciuna. Tot ce mi-am dorit mereu de la ei a fost sa mi se raspunda la fel. Stiu, sunt o naiva.
Ei bine, planul meu era sa-mi petrec sfarsitul de an alaturi de fostii colegi, dintre care pe multi ii consideram prieteni, nu la sensul ala profund de prieten, in legatura cu asta ma voi hotari cel devreme la 70 de ani in cazul nefericit in care ii apuc, dar la un sens rezonabil, chiar prea rezonabil pentru ce s-au dovedit a fi. Ciudat (pe dracu), dar se pare ca ei complotau pentru o petrecere intr-un ,,grup restrans". Dau un search acum in DEX-ul vietii mele si gasesc aceasta definitie:
Grup restrans: ansamblu de obiecte, fenomene sau fiinte care includ pe toata lumea cu exceptia individului X(adica eu)
Reactia mea este, din pacate (si ma mai gandesc pentru cine), aproape inexistenta. Imi pare poate doar rau ca mi-am pus problema sa petrec cu e, desi nu ar trebui, caci gandul meu a fost sincer. Ceea ce ma intristeaza insa, este faptul ca nu imi pasa deloc, ca nu am simtit nicio tresarire, niciun regret, nicio pierdere. Dar si mai trist este faptul ca ei au incercat sa se ascunda de mine. Dar de ce zic eu trist, este de fapt nemaipomenit de amuzant sa crezi ca 100 de oameni pot tine un secret fata de unul singur! Cand se barfesc si intre ei!
Si iar ma gandesc eu asa, la calitatea indoielica a unor indivizi de la care ai anumite pretentii, nu exagerate, ca doar stiu si eu pe ce lume traiesc, si la faptul ca, in timp ce ei au fost, se pare, prieteni de circumstanta (din care rezulta ca vechimea in prietenie nu inseamna mai mult de un zero barat), alti oameni mi-au demonstrat ca nu trebuie sa-mi pierd speranta. Si uite de-asta am strans zeci de oameni frumosi in jurul meu, care n-au nicio legatura cu acest cuib de vipere, de-asta mai am inca multe variante pentru revelion, pe care nici nu ma obosisem sa le iau in calcul, de asta sunt atat de optimista si fericita, de-asta astept sa plec cat mai repede din tara!
Si recunosc...Imi pare rau ca ma uitam cu drag la filmuletele din liceu, traind mereu cu impresia ca daca cineva ma dispretuieste, imi va spune in fata, sau macar imi va da clar de inteles. Dar nu fix inainte sa dau tuturor celorlalti cu piciorul pentru a darui ceva cuiva care nu vrea sa primeasca.
Si da, am un mesaj de transmis, cu ocazia sarbatorilor de iarna:
SA VA FIE RUSINE!
Dar pana atunci...La multi ani!!! :)
De cand mi-am primit eu palme, asta insemnand perioada in care ma jucam inca in parc cu copiii, prinselea pe coco si Imparate-Luminate, cat e ceasul?, m-am ferit de ,,prieteni". Prieteni intre ghilimele, din toate punctele de vedere, adica atat ca parte de vorbire/propozitie cat si ca notiune generala. Asa cum m-am ferit de categorii, dar nu si de categorisire (e imposibil sa impiedici oamenii sa te eticheteze, asa cum e foarte dificil sa nu ii etichetezi tu). Si ce mai stiu e ca dintotdeauna, in ignoranta, in prostia si uneori chiar in nesimtirea mea, am respectat oamenii (intr-un mod care, corect, poate fi mai greu de digerat), spunandu-le intotdeauna ce gandesc, evitand jocurile, secretele si, de fapt, tot ce tine de ipocrizie si minciuna. Tot ce mi-am dorit mereu de la ei a fost sa mi se raspunda la fel. Stiu, sunt o naiva.
Ei bine, planul meu era sa-mi petrec sfarsitul de an alaturi de fostii colegi, dintre care pe multi ii consideram prieteni, nu la sensul ala profund de prieten, in legatura cu asta ma voi hotari cel devreme la 70 de ani in cazul nefericit in care ii apuc, dar la un sens rezonabil, chiar prea rezonabil pentru ce s-au dovedit a fi. Ciudat (pe dracu), dar se pare ca ei complotau pentru o petrecere intr-un ,,grup restrans". Dau un search acum in DEX-ul vietii mele si gasesc aceasta definitie:
Grup restrans: ansamblu de obiecte, fenomene sau fiinte care includ pe toata lumea cu exceptia individului X(adica eu)
Reactia mea este, din pacate (si ma mai gandesc pentru cine), aproape inexistenta. Imi pare poate doar rau ca mi-am pus problema sa petrec cu e, desi nu ar trebui, caci gandul meu a fost sincer. Ceea ce ma intristeaza insa, este faptul ca nu imi pasa deloc, ca nu am simtit nicio tresarire, niciun regret, nicio pierdere. Dar si mai trist este faptul ca ei au incercat sa se ascunda de mine. Dar de ce zic eu trist, este de fapt nemaipomenit de amuzant sa crezi ca 100 de oameni pot tine un secret fata de unul singur! Cand se barfesc si intre ei!
Si iar ma gandesc eu asa, la calitatea indoielica a unor indivizi de la care ai anumite pretentii, nu exagerate, ca doar stiu si eu pe ce lume traiesc, si la faptul ca, in timp ce ei au fost, se pare, prieteni de circumstanta (din care rezulta ca vechimea in prietenie nu inseamna mai mult de un zero barat), alti oameni mi-au demonstrat ca nu trebuie sa-mi pierd speranta. Si uite de-asta am strans zeci de oameni frumosi in jurul meu, care n-au nicio legatura cu acest cuib de vipere, de-asta mai am inca multe variante pentru revelion, pe care nici nu ma obosisem sa le iau in calcul, de asta sunt atat de optimista si fericita, de-asta astept sa plec cat mai repede din tara!
Si recunosc...Imi pare rau ca ma uitam cu drag la filmuletele din liceu, traind mereu cu impresia ca daca cineva ma dispretuieste, imi va spune in fata, sau macar imi va da clar de inteles. Dar nu fix inainte sa dau tuturor celorlalti cu piciorul pentru a darui ceva cuiva care nu vrea sa primeasca.
Si da, am un mesaj de transmis, cu ocazia sarbatorilor de iarna:
SA VA FIE RUSINE!
Dar pana atunci...La multi ani!!! :)
Monday, December 21, 2009
Daca mor azi
Nu faceam decat sa citesc niste wikipedia (stiu, mai bine mi-as lua cartea dar mancam niste istorie pe scurt ha), descopeream ca-mi place swing-ul si ma gandeam la plecare..Si-mi vine in minte ceva natural si totusi sumbru, care nu ma ingrozeste si nu-mi trimite fiori pe sira spinarii, ci pur si simplu ma oftica. Adica nu la timpul prezent ci la un conditional-optativ, care, desi e imposibil, sper sa fie cat mai optativ. Poate voi opta intr-o zi, dar cu siguranta nu acum, acum sunt mult prea ocupata ca sa mor.
Si, printre altele, problema mea este urmatoarea: daca mor, o sa raman cu muuuulte lucruri neterminate. Daca mor prin surprindere bineinteles. :))))) Prin suprindere, ca si cum ma opresc din respirat, inchid ochii si-mi zic omege, vetefe, am murit, rahat, ce surprinsa sunt!!! Socata chiar..
Bine, sa nu creada nimeni ca acum voi sta sa fac filosofie pe aceasta tema vasta si surprinzatoare, dar ciudate momente in care ma gandesc la moarte. Ma gandesc sa-mi fac o lista pe care sa o updatez o data pe saptamana, in caz ca apare vreo...surpriza. Ceva gen un mail, doua, anumitor persoane pe domeniu administrativ, cateva ,,te iubesc"-uri pentru anumite persoane, un anunt pe facebook ca sa nu-mi mai trimita gifturi pe Farmville si mesaje de ,,la multi ani" pe 25 noiembrie, cateva mesaje de ,,ma bucur ca v-am cunoscut", o lista de obiecte ale mele ca pomana pentru anumite persoane, jurnalele mele, poeziile mele, parolele pe diferitele conturi...Doamne dar sunt chiar multe de facut...Ma intreb daca se ofera cineva sa-mi tina lista pentru ca nu ma descurc. Alex, esti acolo? La tine ma gandeam:))
Asta e un post foarte ciudat, dar sper sa nu-mi mai zica nimeni ca nu ma gandesc la ziua de maine. Nu ca mi-ar fi zis cineva, dar nu se stie. Sunt chiar foarte..prevazatoare din cate se poate observa.
Funny. Acum sa ma intorc la treaba. Cat mai apuc.
Si, printre altele, problema mea este urmatoarea: daca mor, o sa raman cu muuuulte lucruri neterminate. Daca mor prin surprindere bineinteles. :))))) Prin suprindere, ca si cum ma opresc din respirat, inchid ochii si-mi zic omege, vetefe, am murit, rahat, ce surprinsa sunt!!! Socata chiar..
Bine, sa nu creada nimeni ca acum voi sta sa fac filosofie pe aceasta tema vasta si surprinzatoare, dar ciudate momente in care ma gandesc la moarte. Ma gandesc sa-mi fac o lista pe care sa o updatez o data pe saptamana, in caz ca apare vreo...surpriza. Ceva gen un mail, doua, anumitor persoane pe domeniu administrativ, cateva ,,te iubesc"-uri pentru anumite persoane, un anunt pe facebook ca sa nu-mi mai trimita gifturi pe Farmville si mesaje de ,,la multi ani" pe 25 noiembrie, cateva mesaje de ,,ma bucur ca v-am cunoscut", o lista de obiecte ale mele ca pomana pentru anumite persoane, jurnalele mele, poeziile mele, parolele pe diferitele conturi...Doamne dar sunt chiar multe de facut...Ma intreb daca se ofera cineva sa-mi tina lista pentru ca nu ma descurc. Alex, esti acolo? La tine ma gandeam:))
Asta e un post foarte ciudat, dar sper sa nu-mi mai zica nimeni ca nu ma gandesc la ziua de maine. Nu ca mi-ar fi zis cineva, dar nu se stie. Sunt chiar foarte..prevazatoare din cate se poate observa.
Funny. Acum sa ma intorc la treaba. Cat mai apuc.
Sunday, December 20, 2009
Lauda irealitatii?
,, Sunt, totusi, dintre cei care se simt comod in irealitate, deoarece irealitatea e mai docilam ma asculta, ma menajeaza, si pot s-o modelez dupa voia mea, pe cand realitatea e de atatea ori refractara, intransigenta sau chiar necrutatoare. In plus, in realitate tot ce ai gresit poate fi mai usor de suportat, erorile nu se platesc si uneori chiar te poti lauda cu ele, pe cand in realitate lucrurile se petrec de obicei cu totul altfel. E adevarat ca exista un mic inconvenient in faptul ca e greu sa te consolezi cu fericiri ireale. Si vin intotdeauna momente cand esti gata sa dai tot universul tau de himere peste care esti monarh absolut pentru mansarda adevarata in care nu dommnesti decat daca stii sa fii in acelasi timp si vasal. Dar sa nu fiu ingrat. Irealitatea a fost extrem de intelegatoare cu nevoile mele. Ea a fost totdeauna apropae de mine cand, in realitate, prietenii m-au parasit. Si cand nimeni nu mi-a intins mana, irealitatea mi-a oferit toate darurile. Ea nu mi-a refuzat nimic din ce i-am cerut. Am vrut sa ma faca sa visez la Don Quijote, irealitatea m-a lasat sa visez la Don Quijote. Am vrut sa-mi iau revanse iluzorii, mi-am luat revanse iluzorii. N-a exisat un singur lucru pe care sa-l fi cerut irealitatii si pe care ea sa mi-l fi refuzat. Am cutreierat Spania, am ajuns la Polul Nord, adica peste tot acolo unde mi-am dorit sa ajung si unde realitatea nu mi-a oferit nicio sansa. Am privit cum cumpana dreptatii sta in perfect echilibru. Am vazut cum nimeni nu-si face rau decat siesi si ca omul este, in orice imprejurare, visul suprem al naturii.
Singurul lucru care ma incurca e ca prea des n-am cui spune toate astea. Irealitatea nu ma poate ajuta oferindu-mi pe cineva care sa ma asculte. Acest lucru nu-l putem cere decat realitatii.
Banuiesc ca tot de aceea irealitatea m-a indemnat uneori sa ascult voci imaginare."
O. Paler.
Eu o sa-i acord realitatii prezumtia de nevinovatie. Asa e corect si nu voi accepta ca nimeni sa-mi strige ,,naivo". Poate ca eu nu am destula imaginatie ca sa privesc asa cum trebuie in irealitate, sau poate soarele imi bate in fata atat de puternic incat vad neclar realitatea, dar de ce va mai pierdeti timpul traind, cand puteti dormi si visa pe vecie?
Pana la proba contrarie, LAUDA REALITATII!
Singurul lucru care ma incurca e ca prea des n-am cui spune toate astea. Irealitatea nu ma poate ajuta oferindu-mi pe cineva care sa ma asculte. Acest lucru nu-l putem cere decat realitatii.
Banuiesc ca tot de aceea irealitatea m-a indemnat uneori sa ascult voci imaginare."
O. Paler.
Eu o sa-i acord realitatii prezumtia de nevinovatie. Asa e corect si nu voi accepta ca nimeni sa-mi strige ,,naivo". Poate ca eu nu am destula imaginatie ca sa privesc asa cum trebuie in irealitate, sau poate soarele imi bate in fata atat de puternic incat vad neclar realitatea, dar de ce va mai pierdeti timpul traind, cand puteti dormi si visa pe vecie?
Pana la proba contrarie, LAUDA REALITATII!
Saturday, December 19, 2009
On my way up
Final coplesitor. Schimbare de perspectiva. Inca o data. Ciudat in ce moduri ma pot regasi. Sau poate nu e chiar atat de ciudat. Va fi bine, cu siguranta va fi bine. Plecati cu totii, luati-va zborul! E incredibil!
Am uitat! Vreau UN LEU!!!
Am uitat! Vreau UN LEU!!!
Tuesday, December 15, 2009
Unitate in diversitate
Ce am vazut azi: lituanieni frumosi si reci, francezi urati si betivi, o italianca cu engleza aproape perfecta, evident, avea motive in stil Work and Travel in America, un portughez destept care comenteaza la orice, doua nevinovate din Georgia, tara despre care oamenii nu prea au auzit in afara de...romani si portughezul cu pricina. Am aflat in schimb ca Georgia este tara natala a lui Katie Melua. Ha! Ei bine, oamenii astia nu cunosc harta Europei. Si vorbesc serios! Dar este harta Europei! Pana si eu stiu harta Europei, tari cu tot cu capitale! Oh doamne! O catelusa cu 11 pui.
La ce intrebari mi s-a raspuns azi: la cateva neimportante.
Mi-am pus pe masa o mica parte din problemele care ma macina, iar trainerul, care a terminat psihologia, alaturi de ceilalti 5 romani (printre care si un tigan ungur care nu stie sa vorbeasca nici romana, nici engleza) m-au ajutat cu cateva sfaturi si ganduri bune.
Astazi m-am simtit mai aproape de ai mei. De cei langa care nu voi mai fi peste 3 saptamani. Poate tocmai din cauza asta.
Mi s-a spus sa am grija ce-mi doresc si deja mi-e frica. Incerc sa nu-mi mai doresc nimic.
La ce intrebari mi s-a raspuns azi: la cateva neimportante.
Mi-am pus pe masa o mica parte din problemele care ma macina, iar trainerul, care a terminat psihologia, alaturi de ceilalti 5 romani (printre care si un tigan ungur care nu stie sa vorbeasca nici romana, nici engleza) m-au ajutat cu cateva sfaturi si ganduri bune.
Astazi m-am simtit mai aproape de ai mei. De cei langa care nu voi mai fi peste 3 saptamani. Poate tocmai din cauza asta.
Mi s-a spus sa am grija ce-mi doresc si deja mi-e frica. Incerc sa nu-mi mai doresc nimic.
Sunday, December 13, 2009
Ruperi
Primul pas...Sunt in training la Predeal, in camera unui complex hotelier care se crede rai si care, cu aceasta ocazie, imi ofera 3 feluri de mancare la cina, jacuzzi si HBO. Sa ma plang? Colega de camera: Trin din Estonia. North is calling.
Nu mai sunt acolo. Traiesc povesti momentan. Norocul ghinion coborat pe ultima suta de metri, teama de nou, teama de oameni, dorul de ei si dorul de duca, tot.
M-as intreba ce ma fac, dar prea suna a disperare. Plecarea e un moment dificil. Mai e putin, parca prea putin.
Nu vreau sa-i duc dorul.
Nu mai sunt acolo. Traiesc povesti momentan. Norocul ghinion coborat pe ultima suta de metri, teama de nou, teama de oameni, dorul de ei si dorul de duca, tot.
M-as intreba ce ma fac, dar prea suna a disperare. Plecarea e un moment dificil. Mai e putin, parca prea putin.
Nu vreau sa-i duc dorul.
Friday, December 4, 2009
Sah Mat!
Desi alerg disperata dupa situatii limita, dupa gesturi spontane si oameni imprevizibili, imi place sa stiu ca lucrurile au mers astfel incat sa nu-mi deranjeze cu nimic planul pe care il am in minte de acum, nu pentru maine, ci pentru intregul meu viitor. In haosul de care sunt sau m-as vrea inconjurata exista o perfecta ordine a gandurilor pe care mi le asez in fiecare seara inainte sa ma culc, asa cum imi asez totul pe pat inainte sa ies pe usa, asa cum nu mai citesc nimic cu cateva ore bune inainte de un examen, asa cum imi calculez timpul ca sa fiu intotdeauna punctuala si asa cum dau telefoane persoanelor iresponsabile ca sa intreb ce trebuia sa mi se spuna, anticipand orice schimbare de plan. Sau, poate, cunoscandu-i pe ei prea bine. Ma plang ca nu se intampla nimic si totusi, stiu ca daca ceva mi-ar da peste cap agenda emotionala as rabufni, as ceda. Imi place sa controlez oamenii, dar nu sa-i manipulez, imi place sa stiu ca am plasat pionul corect si ca nebunul merge in directia pe care i-am stabilit-o, inainte ca orice armasar sa imi taie calea descriindu-mi initiala lui Loser. Cu toate acestea nu vreau sa dau mat si in niciun caz sa primesc, vreau sa pierd mereu pioni dar sa recuperez regina si vreau sa stiu ca ma pot intinde mai departe de tabla de joc bucurandu-ma de placerea de a-i incalca regulile. Care, evident pentru asta sunt facute. Nu ma voi scuti nici de dorinta sadica de a-l incolti pe rege lasandu-i intotdeauna o cale de scapare, numai pentru a ma simti, inca o data si mai tarziu inca o data, in control, fara sa scap de sentimentul taios generat de muchia de cutit. Vreau sa raman in deplina posesie a turnurilor pentru a ma putea apara sau, si mai bine, pentru a ataca, atunci cand este nevoie si totusi, sa nu uit niciodata ca, desi e un simplu joc iar eu sunt deasupra pieselor, ma aflu, la randul meu, in ipostaza de a juca sub sforile unui alt zeu ludic.
hey hey hey..wanna play? :)
hey hey hey..wanna play? :)
Sunday, November 29, 2009
Claepsidra ae daefaecta
Adica are canalul ala prea mare si nisipul (care este de fapt in nisiparnitza) se scurge de parca il alearga valurile marii si el sufera de aceeasi fobie ca si pisicile.. Bine, asa stiam eu. Sunt iar acasa si acum fac totul pe invers, ca de obicei: scriu, in loc sa citesc, stau cu capul la picioare, uit in loc sa-mi amintesc si ma gandesc chiar sa ma culc, macar sa fie lista completa. Si totusi, daca m-as culca ar insemna ca s-a terminat ziua asta si ca din 3 zile pastrate pentru studiu as mai ramane cu 2 + iluzia unei nopti in care m-am dat cu barca pe wireless.
A! Mi-am dat seama ca a vorbi in mai multe limbi (sau a scrie, sau a gandi si altele) nu inseamna a-ti renega nationalitatea, a avea fumuri in cap (acceptat in momentele in care tragi din filtru) sau mai stiu eu ce alte explicatii aberante. Nuuuu! Pentru asta ar trebui sa-i multumesc profei de semiotica sau, mai bine celor care au inventat aceasta treaba dubioasa la care trebuie sa dau examen. Ei bine, limba, ca totul, de altfel, este relativa. Tot ce spun eu aici e relativ, tot ce inteleg altii, ce scriu altii, ce citesc altii, ce citesc eu, absolut totul e relativ, toate denumirile si multimile de litere separate de o alta treaba dubioasa pe care o numim ,,space bar" si care se vede numai atunci cand scrii pe blog pentru ca daca vorbesti space bar se transforma intr-o scurta pauza de liniste. Asa cum spunea o tanti ca pentru ceea ce noi numim ,,masa" ea are un cuvant care, vezi doamne, numai daca il pronunti iti declanseaza in Greier imaginea unei alte trebi dubioase cu 4 picioare si acest cuvant este ,,table" - a se citi tabla, (desi ,,masa", care are 4 litere/4 sunete, este mult mai indreptatit sa candideze la cuvantul perfect; dar stiu eu care e treaba, e cuvant romanesc si campaniile la noi..gata ma opresc). Se intampla acelasi lucru si la nivel vizual, adica si obiectele din jur, adica tot jurul si imprejurul si jurul dimprejurul jurului se infatiseaza diferit, in functie de om, caine sau albina. Ca unii vad color, altii alb-negru sau pe un camp vizual de 360 de grade este un semn al subiectivitatii tuturor vietatilor si a multitudinii de lumi inconjuratoare, pentru ca nu sunt eu convinsa ca omul are dreptate cand zice ROGVAIV. Mai degraba as empatiza cu cainii, ceea ce nu inseamna ca sunt pesimista, dimpotriva!
Deci, imi poate spune cineva cine are dreptate? Nu. Stiam eu.
Ma mai gandeam la ceva azi, lucru ciudat, pentru ca eu nu prea pierd timpul cu fleacuri. Daca acum 20 de ani era lucru mare sa fii student, astazi nu mai e de ajuns. Astazi trebuie sa fii voluntar, sa faci internship, sa calatoresti, sa organizezi, eventual sa pui bazele unui ONG, sa comunici si mai ales sa nu uiti sa adaugi la CV fiecare detaliu, imediat ce ai finalizat una dintre activitati. Astazi orice baiat stie sa cante la chitara, orice fata poate sa conduca o masina scumpa-cadou de la tati si s-o frece de garduri ori, mai rau, de alte masini scumpe, astazi poti merge pe gratis in Europa numai daca trimiti un CV (in care sa ai si tu doua-trei dintre ,,acele" activitati), astazi te imbeti la orice ora din zi si din noapte fara sa se lege nimeni de tine (in afara de Nicoleta de la poarta caminului), astazi poti avea nasul cat o casa, maine poti sa fii frumoasa. Dar si frumusetea e relativa. Daaaamnmnmnmmmn!!!!
Am zis ca ma gandeam. Dar nu numai!! Dupa asta m-am si intrebat ceva: Oare peste alti 20 de ani ce vom putea face???
Declar aici, in urma unor intamplari recente, ca nu-mi doresc decat sa pot fi in 23 locuri in acelasi timp. Nu mai mult. Poate peste 20 de ani, cand voi avea fix 40, imi voi putea pune dorinta asta si se va indeplini pe loc. Sau poate ca nu-mi voi mai dori acelasi lucru. Of, mama ei de clepsidra!
A! Mi-am dat seama ca a vorbi in mai multe limbi (sau a scrie, sau a gandi si altele) nu inseamna a-ti renega nationalitatea, a avea fumuri in cap (acceptat in momentele in care tragi din filtru) sau mai stiu eu ce alte explicatii aberante. Nuuuu! Pentru asta ar trebui sa-i multumesc profei de semiotica sau, mai bine celor care au inventat aceasta treaba dubioasa la care trebuie sa dau examen. Ei bine, limba, ca totul, de altfel, este relativa. Tot ce spun eu aici e relativ, tot ce inteleg altii, ce scriu altii, ce citesc altii, ce citesc eu, absolut totul e relativ, toate denumirile si multimile de litere separate de o alta treaba dubioasa pe care o numim ,,space bar" si care se vede numai atunci cand scrii pe blog pentru ca daca vorbesti space bar se transforma intr-o scurta pauza de liniste. Asa cum spunea o tanti ca pentru ceea ce noi numim ,,masa" ea are un cuvant care, vezi doamne, numai daca il pronunti iti declanseaza in Greier imaginea unei alte trebi dubioase cu 4 picioare si acest cuvant este ,,table" - a se citi tabla, (desi ,,masa", care are 4 litere/4 sunete, este mult mai indreptatit sa candideze la cuvantul perfect; dar stiu eu care e treaba, e cuvant romanesc si campaniile la noi..gata ma opresc). Se intampla acelasi lucru si la nivel vizual, adica si obiectele din jur, adica tot jurul si imprejurul si jurul dimprejurul jurului se infatiseaza diferit, in functie de om, caine sau albina. Ca unii vad color, altii alb-negru sau pe un camp vizual de 360 de grade este un semn al subiectivitatii tuturor vietatilor si a multitudinii de lumi inconjuratoare, pentru ca nu sunt eu convinsa ca omul are dreptate cand zice ROGVAIV. Mai degraba as empatiza cu cainii, ceea ce nu inseamna ca sunt pesimista, dimpotriva!
Deci, imi poate spune cineva cine are dreptate? Nu. Stiam eu.
Ma mai gandeam la ceva azi, lucru ciudat, pentru ca eu nu prea pierd timpul cu fleacuri. Daca acum 20 de ani era lucru mare sa fii student, astazi nu mai e de ajuns. Astazi trebuie sa fii voluntar, sa faci internship, sa calatoresti, sa organizezi, eventual sa pui bazele unui ONG, sa comunici si mai ales sa nu uiti sa adaugi la CV fiecare detaliu, imediat ce ai finalizat una dintre activitati. Astazi orice baiat stie sa cante la chitara, orice fata poate sa conduca o masina scumpa-cadou de la tati si s-o frece de garduri ori, mai rau, de alte masini scumpe, astazi poti merge pe gratis in Europa numai daca trimiti un CV (in care sa ai si tu doua-trei dintre ,,acele" activitati), astazi te imbeti la orice ora din zi si din noapte fara sa se lege nimeni de tine (in afara de Nicoleta de la poarta caminului), astazi poti avea nasul cat o casa, maine poti sa fii frumoasa. Dar si frumusetea e relativa. Daaaamnmnmnmmmn!!!!
Am zis ca ma gandeam. Dar nu numai!! Dupa asta m-am si intrebat ceva: Oare peste alti 20 de ani ce vom putea face???
Declar aici, in urma unor intamplari recente, ca nu-mi doresc decat sa pot fi in 23 locuri in acelasi timp. Nu mai mult. Poate peste 20 de ani, cand voi avea fix 40, imi voi putea pune dorinta asta si se va indeplini pe loc. Sau poate ca nu-mi voi mai dori acelasi lucru. Of, mama ei de clepsidra!
Saturday, November 28, 2009
o zi
eu incerc sa le fac bine, dar nu-mi iese intotdeauna si incerc in mod natural, nu calcand peste morala proprie. Poate de-asta am avut o saptamana superba. Dar chiar si asa...
Bluebird
There's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say, stay in there, I'm not going
to let anybody see
you.
Trapped
Don't undress my love
you might find a mannequin:
don't undress the mannequin
you might find
my love.
“If you're losing your soul and you know it, then you've still got a soul left to lose”
"You begin saving the world by saving one person at a time; all else is grandiose romanticism or politics.”
“The difference between a democracy and a dictatorship is that in a democracy you vote first and take orders later; in a dictatorship you don't have to waste your time voting.”
"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead"
"That's the problem with drinking, I thought, as I poured myself a drink. If something bad happens you drink in an attempt to forget; if something good happens you drink in order to celebrate; and if nothing happens you drink to make something happen."
"you have to die a few times before you can really
live."
"...in that drunken place
you would
like to hand your heart to her
and say
touch it
but then
give it back."
"A love like that was a serious illness, an illness from which you never entirely recover."
"There's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say, stay in there, I'm not going
to let anybody see
you.
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I pur whiskey on him and inhale
cigarette smoke
and the whores and the bartenders
and the grocery clerks
never know that
he's
in there.
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say,
stay down, do you want to mess
me up?
you want to screw up the
works?
you want to blow my book sales in
Europe?
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too clever, I only let him out
at night sometimes
when everybody's asleep.
I say, I know that you're there,
so don't be
sad.
then I put him back,
but he's singing a little
in there, I haven't quite let him
die
and we sleep together like
that
with our
secret pact
and it's nice enough to
make a man
weep, but I don't
weep, do
you?
Charles Bukovski. I like this guy.
Bluebird
There's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say, stay in there, I'm not going
to let anybody see
you.
Trapped
Don't undress my love
you might find a mannequin:
don't undress the mannequin
you might find
my love.
“If you're losing your soul and you know it, then you've still got a soul left to lose”
"You begin saving the world by saving one person at a time; all else is grandiose romanticism or politics.”
“The difference between a democracy and a dictatorship is that in a democracy you vote first and take orders later; in a dictatorship you don't have to waste your time voting.”
"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead"
"That's the problem with drinking, I thought, as I poured myself a drink. If something bad happens you drink in an attempt to forget; if something good happens you drink in order to celebrate; and if nothing happens you drink to make something happen."
"you have to die a few times before you can really
live."
"...in that drunken place
you would
like to hand your heart to her
and say
touch it
but then
give it back."
"A love like that was a serious illness, an illness from which you never entirely recover."
"There's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say, stay in there, I'm not going
to let anybody see
you.
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I pur whiskey on him and inhale
cigarette smoke
and the whores and the bartenders
and the grocery clerks
never know that
he's
in there.
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say,
stay down, do you want to mess
me up?
you want to screw up the
works?
you want to blow my book sales in
Europe?
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too clever, I only let him out
at night sometimes
when everybody's asleep.
I say, I know that you're there,
so don't be
sad.
then I put him back,
but he's singing a little
in there, I haven't quite let him
die
and we sleep together like
that
with our
secret pact
and it's nice enough to
make a man
weep, but I don't
weep, do
you?
Charles Bukovski. I like this guy.
Tuesday, November 24, 2009
Teenage wasteland
Se incheie etapa ,,teen", deci mai e putin si voi fi cu adevarat wasted. Sunt ani in care am facut multe, dar nu cate as fi vrut, in care am intrebat multe, dar nu mi s-a raspuns indeajuns, in care m-am cautat si, din fericire, uneori chiar m-am gasit. M-am gasit si m-am regasit in locuri pe care le-am vizitat, in oameni pe care i-am intalnit si i-am iubit, in randuri pe care le-am citit, in muzici pe care le-am ascultat. As putea sa fac un inventar, dar probabil m-ar prinde 21 cu lista nefinalizata, dar cred ca cel mai important e ca ma simt bine cu ce sunt si, mai ales, cu cine sunt. Si pentru mine a fost si este cel mai important, pentru ca ma ajuta sa transmit starea de bine mai departe. Ce e si mai fain e ca imi si iese.
Ma gandeam sa ma gandesc la ce imi doresc de data asta, dar totul mi se intampla dinainte, asa ca nu-mi doresc decat sa am ocazia. Si nu una anume, ci Ocazia. Ocazia de care, oricare ar fi ea, eu voi profita, adica nu voi face nimic diferit de ceea ce am facut pana acum si numai asta ma umple de bucurie. Oare bucuria in portii mari si frecvente inseamna fericire? Pentru ca eu asa simt.
Weekendul la Cluj sau noaptea trecuta, in care m-am simtit genial alaturi de colegii mei de facultate au fost doua portii mari de bucurie care, desi fizic m-au epuizat (totusi pentru o scurta perioada pentru ca maine o iau de la capat), mi-au energizat spiritul mai ceva ca supradozele de cafeina la oferta cu 16 lei. Cu ocazia maratonului prin Ardeal, despre care voi face un post cu totul si cu totul special, mi-am facut un nou prieten: il cheama Nicusor, e tepos, bea o data pe saptamana si are parul lung si blond. Ah, si e un Oreocereus Trollii. As in cactus. Aha, inteapa;)
Intre timp, tara are probleme: alegerile. Tara are probleme, de toate felurile, tot timpul si in toate domeniile. Punandu-le laolalta cu starea mea, reiese ca sunt o ignoranta nenorocita si ca ma doare fix...undeva atat timp cat nu mi se permite sa fac nimic. Ca deh, eu as face. Mi-am propus asa, spontan, sa inchei pe ton politic: Mmmm..U.E.C.F.R. si..
SA TRAIESC BINE!!!
Out here in the fields
I fought for my meals
I get my back into my living
I don't need to fight
To prove I'm right
I don't need to be forgiven
Don't cry
Don't raise your eye
It's only teenage wasteland
Sally, take my hand
Travel south crossland
Put out the fire
And don't look past my shoulder
The exodus is here
The happy ones are near
Let's get together
Before we get much older
Teenage wasteland
It's only teenage wasteland
Teenage wasteland, oh yeah
Teenage wasteland
They're all wasted
Ma gandeam sa ma gandesc la ce imi doresc de data asta, dar totul mi se intampla dinainte, asa ca nu-mi doresc decat sa am ocazia. Si nu una anume, ci Ocazia. Ocazia de care, oricare ar fi ea, eu voi profita, adica nu voi face nimic diferit de ceea ce am facut pana acum si numai asta ma umple de bucurie. Oare bucuria in portii mari si frecvente inseamna fericire? Pentru ca eu asa simt.
Weekendul la Cluj sau noaptea trecuta, in care m-am simtit genial alaturi de colegii mei de facultate au fost doua portii mari de bucurie care, desi fizic m-au epuizat (totusi pentru o scurta perioada pentru ca maine o iau de la capat), mi-au energizat spiritul mai ceva ca supradozele de cafeina la oferta cu 16 lei. Cu ocazia maratonului prin Ardeal, despre care voi face un post cu totul si cu totul special, mi-am facut un nou prieten: il cheama Nicusor, e tepos, bea o data pe saptamana si are parul lung si blond. Ah, si e un Oreocereus Trollii. As in cactus. Aha, inteapa;)
Intre timp, tara are probleme: alegerile. Tara are probleme, de toate felurile, tot timpul si in toate domeniile. Punandu-le laolalta cu starea mea, reiese ca sunt o ignoranta nenorocita si ca ma doare fix...undeva atat timp cat nu mi se permite sa fac nimic. Ca deh, eu as face. Mi-am propus asa, spontan, sa inchei pe ton politic: Mmmm..U.E.C.F.R. si..
SA TRAIESC BINE!!!
Out here in the fields
I fought for my meals
I get my back into my living
I don't need to fight
To prove I'm right
I don't need to be forgiven
Don't cry
Don't raise your eye
It's only teenage wasteland
Sally, take my hand
Travel south crossland
Put out the fire
And don't look past my shoulder
The exodus is here
The happy ones are near
Let's get together
Before we get much older
Teenage wasteland
It's only teenage wasteland
Teenage wasteland, oh yeah
Teenage wasteland
They're all wasted
Thursday, November 19, 2009
Paltonasul Mov
N-am dormit de aproape 48 de ore si, ca de obicei, unul dintre motive este Paltonasul Mov pe care l-am primit cadou acum un an si pe care il port cu mine de atunci, zi de zi, non-stop, cu care ma laud in fata tuturor, cu care ma imbrac cand imi e frig, cu care ma imbrac cand imi e cald, in buzunarele caruia imi afund mainile atunci cand nu am o alta mana pe care sa o mangai. Paltonasul Mov este un gen special de haina, un fel de geaca dirigului (special creata pentru purtarea pe orice vreme). Cateodata se inchide la culoare si devine un mov mai inchis si atunci stiu ca trebuie sa-l spal ca lumea si sa-i dau cu o portie buna de balsam, alteori chiar mi se pare greu si obositor, il dau jos, il pun pe pat si-l amenint ca daca nu e cuminte o sa-mi iau o geaca de piele pe mine. Dar nu numai ca Paltonasul Mov nu ma crede, dar ma asculta si isi revine si aproape ca se pune la loc de unul singur.
Ei bine, noaptea asta eu si Paltonasul Mov am avut o mica discutie despre shopping si in ce combinatii vestimentare s-ar integra, si-mi spunea ceva despre o pereche de pantaloni rosii pe care i-a vazut el acum vreo 6 luni intr-un magazin cu aripi si muzica tare si la care tot viseaza de atunci. Si am tot discutat daca se asorteaza sau nu, cum ar fi mai bine sa-i abordeze si sa-i intrebe daca se simt bine in compania Mov si apoi am hotarat ca maine mergem sa-i probez, sa vad cum arata impreuna. Eu sunt sigura ca desi e o combinatie ciudata, Mov si Rosu sunt niste culori cu personalitate si m-ar face sa arat bestial. Sa vedem acum ce parere vor avea si pantalonii aia...Care, am uitat sa mentionez, sunt skinny.
Sincer vorbind, cand am primit Paltonasul Mov si m-am uitat pe eticheta unde scria Made in Focsani, Romania, nu mi-a venit sa cred ca sunt de pe Pamant, eram GEN, OMG, WTF, asta chiar exista si in timp, dupa ce mi-am dat seama ca imi si vine foarte bine, like it really fits me, you know, adica imi vine turnat, am hotarat sa nu-l mai dau jos niciodata. Sper sa nu ma ingras si nici el sa nu intre la apa!
Mi-e foame si e numai vina Paltonasului Mov ca am fost imbracata cu el pana acum si am stat cateva ore bune ca sa ma privesc in oglinda, eu ma uitam la el, el parca se uita la mine, nu prea ne-am inteles dar, in final, am facut pace, ca de obicei. E genial Paltonasul asta, chiar daca toamna o ia putin razna, cred ca de la frig.
O faza tare: eram odata intr-un club si mie-mi placea de un tip si tipul se uita la mine si eu am crezut ca ma place, dar de fapt ii placea numai Paltonasul Mov. Ce m-am ofticat in seara aia, dar acum imi vine sa rad. Paltonasul Mov n-avea nicio treaba oricum, el tot treaba cu pantalonii aia rosii avea. Doamneeee ce Paltonas naravas!
Mi-e si somn acum, dar am tras si niste concluzii. Omul nu face haina. Haina nu face omul. Omul e una cu haina. Eu imi iubesc Paltonasul Mov la nebunie!
Ei bine, noaptea asta eu si Paltonasul Mov am avut o mica discutie despre shopping si in ce combinatii vestimentare s-ar integra, si-mi spunea ceva despre o pereche de pantaloni rosii pe care i-a vazut el acum vreo 6 luni intr-un magazin cu aripi si muzica tare si la care tot viseaza de atunci. Si am tot discutat daca se asorteaza sau nu, cum ar fi mai bine sa-i abordeze si sa-i intrebe daca se simt bine in compania Mov si apoi am hotarat ca maine mergem sa-i probez, sa vad cum arata impreuna. Eu sunt sigura ca desi e o combinatie ciudata, Mov si Rosu sunt niste culori cu personalitate si m-ar face sa arat bestial. Sa vedem acum ce parere vor avea si pantalonii aia...Care, am uitat sa mentionez, sunt skinny.
Sincer vorbind, cand am primit Paltonasul Mov si m-am uitat pe eticheta unde scria Made in Focsani, Romania, nu mi-a venit sa cred ca sunt de pe Pamant, eram GEN, OMG, WTF, asta chiar exista si in timp, dupa ce mi-am dat seama ca imi si vine foarte bine, like it really fits me, you know, adica imi vine turnat, am hotarat sa nu-l mai dau jos niciodata. Sper sa nu ma ingras si nici el sa nu intre la apa!
Mi-e foame si e numai vina Paltonasului Mov ca am fost imbracata cu el pana acum si am stat cateva ore bune ca sa ma privesc in oglinda, eu ma uitam la el, el parca se uita la mine, nu prea ne-am inteles dar, in final, am facut pace, ca de obicei. E genial Paltonasul asta, chiar daca toamna o ia putin razna, cred ca de la frig.
O faza tare: eram odata intr-un club si mie-mi placea de un tip si tipul se uita la mine si eu am crezut ca ma place, dar de fapt ii placea numai Paltonasul Mov. Ce m-am ofticat in seara aia, dar acum imi vine sa rad. Paltonasul Mov n-avea nicio treaba oricum, el tot treaba cu pantalonii aia rosii avea. Doamneeee ce Paltonas naravas!
Mi-e si somn acum, dar am tras si niste concluzii. Omul nu face haina. Haina nu face omul. Omul e una cu haina. Eu imi iubesc Paltonasul Mov la nebunie!
Wednesday, November 18, 2009
If you're a bird, I'm a bird
Te uiti la filme si speri. Dar dupa asta auzi: viata bate filmul. Si atunci de ce ma mai intreb daca sa cred sau nu in imposibil, cand posibilul pictat pe sticla e chiar mai putin probabil decat posibilul pe care il traim noi?! Se scutura toti copacii din mine de frunze, le matur, le strang cu farasul si le lipesc la loc, mereu gata de inca o tura de toamna, a carei venire, spre binele meu, sper sa nu mai dureze atat. Mie imi place sa desfrunzesc, sa le vad cum zboara peste dealurile obrajilor, sa le simt cazand, fierbinti, arzandu-ma si daruindu-mi din nou senzatia ca traiesc, sentimentul ca pierd ceva (ceea ce imi arata ca am sau cel putin ca pot avea ceva), sentimentul ca e noiembrie si ca am voie sa-mi las crengile leganate de vantul rece. De fapt, sunt eu insami un copac! Cu totii suntem niste copaci, numai ca eu am extraordinara calitate de a ma usca si a renaste in aceeasi zi. Ha! Si totusi, la fel de goala ca astazi nu m-am mai simtit de mult timp.
Oare tot ce fac are menirea de a umple golul? Oare ce lipesc eu la loc nu sunt frunzele mele, ci globuri si beteala pentru sarbatori? Da, pentru ca ele au fost de cand ma stiu un prilej sa stau lipita de calorifer, la geam, cu ochii cascati la beculete, la lumina ce inunda noptile geroase in timp ce in mine intunericul isi facea de cap. Adica in mine si in afara mea se dau mereu false petreceri? Adica inca n-am reusit sa-mi lipesc frunzele? Adica trebuie intr-adevar sa astept primavara?? Daca da, inseamna ca am mult de asteptat, pentru ca are multe zapezi de topit si multi copaci de readus la viata pana la mine. Deci...Deci ce?? Am si eu dreptul la o vacanta, dreptul la toamna, dreptul la caderea frunzelor. Nu-mi mai cereti sa rad mereu, sa vorbesc, sa alerg, sa repar, nu-mi mai cereti sa fiu eu! Acceptati-ma si altfel, sunt si eu un copac ca oricare altul..Cu scorburi negre, cu frunze cazand, batut de vant, inghetat, uscat, sau cateodata smuls din radacini, pentru ca vreau asta.
Wanderlust
I am leaving this harbour
Giving urban a farewell
Its habitants seem to keen on God
I cannot stomach their rights and wrongs
I have lost my origin
And I don't want to find it again
Whether sailing into nature's laws
And be held by ocean's paws
Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core
Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?
Lust for comfort
Suffocates the soul
Relentless restlessness
Liberates me (sets me free)
I feel at home
Whenever the unknown surrounds me
I receive its embrace
Aboard my floating house
Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core
Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?
Wanderlust! from island to island
Wanderlust! united in movement
Wonderful! I'm joined with you
Wanderlust!
Can you spot a pattern?
(relentlessly restless)
Can you spot a pattern?
Can you?
"The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more. That plants fires in our hearts and brings peace to our minds, and that’s what you’ve given me, and that’s what I hoped to give to you forever."
Can this be a pattern?
Oare tot ce fac are menirea de a umple golul? Oare ce lipesc eu la loc nu sunt frunzele mele, ci globuri si beteala pentru sarbatori? Da, pentru ca ele au fost de cand ma stiu un prilej sa stau lipita de calorifer, la geam, cu ochii cascati la beculete, la lumina ce inunda noptile geroase in timp ce in mine intunericul isi facea de cap. Adica in mine si in afara mea se dau mereu false petreceri? Adica inca n-am reusit sa-mi lipesc frunzele? Adica trebuie intr-adevar sa astept primavara?? Daca da, inseamna ca am mult de asteptat, pentru ca are multe zapezi de topit si multi copaci de readus la viata pana la mine. Deci...Deci ce?? Am si eu dreptul la o vacanta, dreptul la toamna, dreptul la caderea frunzelor. Nu-mi mai cereti sa rad mereu, sa vorbesc, sa alerg, sa repar, nu-mi mai cereti sa fiu eu! Acceptati-ma si altfel, sunt si eu un copac ca oricare altul..Cu scorburi negre, cu frunze cazand, batut de vant, inghetat, uscat, sau cateodata smuls din radacini, pentru ca vreau asta.
Wanderlust
I am leaving this harbour
Giving urban a farewell
Its habitants seem to keen on God
I cannot stomach their rights and wrongs
I have lost my origin
And I don't want to find it again
Whether sailing into nature's laws
And be held by ocean's paws
Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core
Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?
Lust for comfort
Suffocates the soul
Relentless restlessness
Liberates me (sets me free)
I feel at home
Whenever the unknown surrounds me
I receive its embrace
Aboard my floating house
Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core
Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?
Wanderlust! from island to island
Wanderlust! united in movement
Wonderful! I'm joined with you
Wanderlust!
Can you spot a pattern?
(relentlessly restless)
Can you spot a pattern?
Can you?
"The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more. That plants fires in our hearts and brings peace to our minds, and that’s what you’ve given me, and that’s what I hoped to give to you forever."
Can this be a pattern?
Saturday, November 14, 2009
Friday, November 13, 2009
Hai sa-ti povestesc...Sau texul literei M
De ce mi-e dor, sau ce citesc...
Mi-e dor sa ma uit la Sailor Moon in fiecare dupa-amiaza de la ora 5, cu Paula langa mine. Mi-e dor sa alerg prin parc, sa cad si sa plang. Mi-e dor sa numar baieteii de care sunt indragostita pe degetele Mainilor Mele si ale ei. Mi-e dor sa-mi fac temele. Sau sa-mi fie lene sa mi le fac. Mi-e dor sa sper ca Mama are bani sa-mi cumpere un happy Meal. Mi-e dor sa cant serenade la geam, in timpul orelor de Matematica ale altora. Mi-e dor sa copiez la istorie cu profa in fata bancii Mele. Mi-e dor sa ma strige Pustiulica. Mi-e dor sa ma strige "juma' de buletin". Mi-e dor sa ma cert cu Laura. Mi-e dor sa ma dau in fund pe skateboard in centrul orasului. Mi-e dor sa joc carti pe banca, la tara. Si la doispe noaptea sa ne cheme in casa, sa ne facem cacao cu lapte si sa radem pana tarziu. Mi-e dor sa fac planuri diabolice si scheme pe hartie. Mi-e dor sa inventez dansuri pe Andre pentru "concertul" de Revelion. Mi-e dor sa nu vreau sa Mananc ciorba si Ana sa stea cu lingura de lemn pe Masa ca amenintare. Mi-e dor de liceu si de tot ce a insemnat el. Mi-e dor de profesori, de certurile cu ei, de colinde, de colegi! Mi-e dor de stresul de la teze. Mi-e dor de diriga din generala. Mi-e dor de Maruntzica. Mi-e dor de profu' de Muzica si de orga lui, mi-e dor de cor, de Larisa si de George care ma striga Pompa. Mi-e dor de Cosmin care ma striga hipopotam. Mi-e dor sa ma bat cu Nidu, sa arunc cu scaune dupa Dinu, sa-l urasc pe Lix. Mi-e dor sa sar in pat cu Ade dupa ce se terminau petrecerile de ziua mea. Mi-e dor de ziua mea, la care chemam numai fete. Mi-e dor sa spun povesti de groaza. Mi-e dor sa imi personaje preferate. Mi-e dor sa ma uit la telenovele cu liceeni. Mi-e dor sa sarut pentru prima data. Mi-e dor sa vorbesc la telefon cu Andra 2 ore, apoi sa inchid si sa ma duc la ea. Mi-e dor sa nu-mi gasesc haine. Mi-e dor de eclerurile lui Sarah si de filmul ,,Liftul". Mi-e dor sa-mi tarasc toamna picioarele printre frunze pana se aduna pana la genunchi. Si sa le aleg pe cele mai frumoase. Mi-e dor sa adun castane. Mi-e dor sa fac schimb de haine dupa tufisuri. Mi-e dor sa arunc cu prajituri de la balcon in bucataria vecinei cu Spriteu'. Mi-e dor sa lipesc guma pe vizorul Popeascai si sa mut presuri si tablouri pe scara dirigai cand Merg la Meditatie. Mi-e dor de orele de latina si de ora cand am chiulit ca sa mergem in Gladiola si sa fumam. Mi-e dor de Feru, de Andrei si de George. De Radu, Andrei si Cristinel. De Ramona, Izabela, Leonard si Alin. De Buca. De zilele Valcii cand ne strangeam 30 de oameni si urlam la concert Zdob si Zdub. Mi-e dor de lemnisoare. De Ice si Dany, de fitzoasa si de Alina si Monica. Mi-e dor de Crapatura! Mi-e dor de Craciun. Mi-e dor sa stau treaza noptile cu Alexandra si sa scriem si sa vorbim despre tot si despre nimic. Mi-e dor sa tin pe cineva de Mana. Mi-e dor de Inga, de Robert, de Diana, de Krzysztof si de Oliwia. Mi-e dor de pesteri. Mi-e dor de Vladut cand eram Mic. Mi-e dor de "Singur pe lume" si de povestile cu Scaraoschi ale fratilor Grimm. De zilele de nastere ale Ancai. De Bradisor. Mi-e dor sa plang. Mi-e dor de atat de Multe incat ma topesc de fericire cand vad cate a insemnat viata Mea.
Hai sa-ti povestesc...
Noi astia, schizofrenicii, ne intelegem
Si tot dintre noi, prietenii-i alegem.
Eu stiu ca stii ca stiu ca amandoua-am inteles
De ce "acel" de 15 ani voia sa creasca si nu invers.
Eh, acum zambim cu superioritate.
Naivele...Ne e somn de geniale e suntem,
Cred ca toti credem asa, dar e noapte
Si-n loc sa visam, ca ceilalti, noi scriem.
Hai sa-ti povestesc...
Dar, de fapt, hai sa-mi povestesti,
Tu stii atatea fara chiar sa stii..
Pardon! Eu stiu atatea, tu stii si mai multe,
Pentru ca cine-ar fi asa nebun sa ma asculte??
Si cum spuneam, schizofrenia-i boala rara,
Tu zambeste, eu ma pun pe ras,
Tu sa-mi bati la usa, io-ntreb cine-i afara,
Tu sa imi spui ,,EU" si sa-mi confirmi ca eu is.
Asta-i un loc de pasari de noapte,
Sa nu-l spui nimanui fiindca ma pun pe plans!
Hai sa bem ceai de ganduri coapte
Si apoi sa le culegem dupa un alt apus.
Hai sa-ti povestesc..
Ba nu, povesteste-mi tu mie,
Ca sa adorm linistita, cuminte
Si-n dimineata calda si tarzie
Sa te trezesc, sa ma trezesti, sa te trezesc...
Iar dupa atata eu, un strop de Minulescu/ Sau ce citesc.
Si-asa, pluti-vom toata ziua.
Si-asa, pluti-vom noaptea toata...
Si-asa, pluti-vom vreme multa -
Caci ,,prea multa" nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre ,,Insula Enigma",
In care nu stim, nimeni inca, ce va fi -
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi
Noi, cei nascuti in tata-n fiu navigatori,
Vom acosta, la randul nostru-nvingatori.
(Spre Insula Enigma)
Taci,
S nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate
In sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Sa nu-mi destepti in suflet tragediile jucate
In aplauzele mute ale-ntaielor dureri!
(Romanta zilelor de ieri)
Ascunde-ti ochii-n palme
Si te-ndreapta
Spre alt Profet decat spre cel de ieri -
Ce-ti pasa daca nu stii ce te-asteapta
Cand ce te-asteapta nu-i scris nicaieri?
(O, nu te-apropia de manastire!)
Nu-i cer nimic
Si totusi, daca-ar vrea,
O, daca ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca!
Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor grecesti
Si perspectiva casei de nebuni!
(Romanta policroma)
Mi-e dor sa ma uit la Sailor Moon in fiecare dupa-amiaza de la ora 5, cu Paula langa mine. Mi-e dor sa alerg prin parc, sa cad si sa plang. Mi-e dor sa numar baieteii de care sunt indragostita pe degetele Mainilor Mele si ale ei. Mi-e dor sa-mi fac temele. Sau sa-mi fie lene sa mi le fac. Mi-e dor sa sper ca Mama are bani sa-mi cumpere un happy Meal. Mi-e dor sa cant serenade la geam, in timpul orelor de Matematica ale altora. Mi-e dor sa copiez la istorie cu profa in fata bancii Mele. Mi-e dor sa ma strige Pustiulica. Mi-e dor sa ma strige "juma' de buletin". Mi-e dor sa ma cert cu Laura. Mi-e dor sa ma dau in fund pe skateboard in centrul orasului. Mi-e dor sa joc carti pe banca, la tara. Si la doispe noaptea sa ne cheme in casa, sa ne facem cacao cu lapte si sa radem pana tarziu. Mi-e dor sa fac planuri diabolice si scheme pe hartie. Mi-e dor sa inventez dansuri pe Andre pentru "concertul" de Revelion. Mi-e dor sa nu vreau sa Mananc ciorba si Ana sa stea cu lingura de lemn pe Masa ca amenintare. Mi-e dor de liceu si de tot ce a insemnat el. Mi-e dor de profesori, de certurile cu ei, de colinde, de colegi! Mi-e dor de stresul de la teze. Mi-e dor de diriga din generala. Mi-e dor de Maruntzica. Mi-e dor de profu' de Muzica si de orga lui, mi-e dor de cor, de Larisa si de George care ma striga Pompa. Mi-e dor de Cosmin care ma striga hipopotam. Mi-e dor sa ma bat cu Nidu, sa arunc cu scaune dupa Dinu, sa-l urasc pe Lix. Mi-e dor sa sar in pat cu Ade dupa ce se terminau petrecerile de ziua mea. Mi-e dor de ziua mea, la care chemam numai fete. Mi-e dor sa spun povesti de groaza. Mi-e dor sa imi personaje preferate. Mi-e dor sa ma uit la telenovele cu liceeni. Mi-e dor sa sarut pentru prima data. Mi-e dor sa vorbesc la telefon cu Andra 2 ore, apoi sa inchid si sa ma duc la ea. Mi-e dor sa nu-mi gasesc haine. Mi-e dor de eclerurile lui Sarah si de filmul ,,Liftul". Mi-e dor sa-mi tarasc toamna picioarele printre frunze pana se aduna pana la genunchi. Si sa le aleg pe cele mai frumoase. Mi-e dor sa adun castane. Mi-e dor sa fac schimb de haine dupa tufisuri. Mi-e dor sa arunc cu prajituri de la balcon in bucataria vecinei cu Spriteu'. Mi-e dor sa lipesc guma pe vizorul Popeascai si sa mut presuri si tablouri pe scara dirigai cand Merg la Meditatie. Mi-e dor de orele de latina si de ora cand am chiulit ca sa mergem in Gladiola si sa fumam. Mi-e dor de Feru, de Andrei si de George. De Radu, Andrei si Cristinel. De Ramona, Izabela, Leonard si Alin. De Buca. De zilele Valcii cand ne strangeam 30 de oameni si urlam la concert Zdob si Zdub. Mi-e dor de lemnisoare. De Ice si Dany, de fitzoasa si de Alina si Monica. Mi-e dor de Crapatura! Mi-e dor de Craciun. Mi-e dor sa stau treaza noptile cu Alexandra si sa scriem si sa vorbim despre tot si despre nimic. Mi-e dor sa tin pe cineva de Mana. Mi-e dor de Inga, de Robert, de Diana, de Krzysztof si de Oliwia. Mi-e dor de pesteri. Mi-e dor de Vladut cand eram Mic. Mi-e dor de "Singur pe lume" si de povestile cu Scaraoschi ale fratilor Grimm. De zilele de nastere ale Ancai. De Bradisor. Mi-e dor sa plang. Mi-e dor de atat de Multe incat ma topesc de fericire cand vad cate a insemnat viata Mea.
Hai sa-ti povestesc...
Noi astia, schizofrenicii, ne intelegem
Si tot dintre noi, prietenii-i alegem.
Eu stiu ca stii ca stiu ca amandoua-am inteles
De ce "acel" de 15 ani voia sa creasca si nu invers.
Eh, acum zambim cu superioritate.
Naivele...Ne e somn de geniale e suntem,
Cred ca toti credem asa, dar e noapte
Si-n loc sa visam, ca ceilalti, noi scriem.
Hai sa-ti povestesc...
Dar, de fapt, hai sa-mi povestesti,
Tu stii atatea fara chiar sa stii..
Pardon! Eu stiu atatea, tu stii si mai multe,
Pentru ca cine-ar fi asa nebun sa ma asculte??
Si cum spuneam, schizofrenia-i boala rara,
Tu zambeste, eu ma pun pe ras,
Tu sa-mi bati la usa, io-ntreb cine-i afara,
Tu sa imi spui ,,EU" si sa-mi confirmi ca eu is.
Asta-i un loc de pasari de noapte,
Sa nu-l spui nimanui fiindca ma pun pe plans!
Hai sa bem ceai de ganduri coapte
Si apoi sa le culegem dupa un alt apus.
Hai sa-ti povestesc..
Ba nu, povesteste-mi tu mie,
Ca sa adorm linistita, cuminte
Si-n dimineata calda si tarzie
Sa te trezesc, sa ma trezesti, sa te trezesc...
Iar dupa atata eu, un strop de Minulescu/ Sau ce citesc.
Si-asa, pluti-vom toata ziua.
Si-asa, pluti-vom noaptea toata...
Si-asa, pluti-vom vreme multa -
Caci ,,prea multa" nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre ,,Insula Enigma",
In care nu stim, nimeni inca, ce va fi -
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi
Noi, cei nascuti in tata-n fiu navigatori,
Vom acosta, la randul nostru-nvingatori.
(Spre Insula Enigma)
Taci,
S nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate
In sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Sa nu-mi destepti in suflet tragediile jucate
In aplauzele mute ale-ntaielor dureri!
(Romanta zilelor de ieri)
Ascunde-ti ochii-n palme
Si te-ndreapta
Spre alt Profet decat spre cel de ieri -
Ce-ti pasa daca nu stii ce te-asteapta
Cand ce te-asteapta nu-i scris nicaieri?
(O, nu te-apropia de manastire!)
Nu-i cer nimic
Si totusi, daca-ar vrea,
O, daca ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca!
Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor grecesti
Si perspectiva casei de nebuni!
(Romanta policroma)
Flori cu maner
Oinc!
Asa sunt multe dintre lucrurile despre care vorbim sau pe care ni le dorim, sau pe care am vrea sa le vedem in ceilalti, mai ales daca au dureri de spate (au mana lipita si sunt destul de stabili), chiar daca nu miros frumos. Asa e si gripa porcina, care mi se potriveste de minune atunci cand rad, ca sa nu mai spun de momentele in care tusesc sau imi ridic varful nasului cu degetul, asa sunt si examenele pentru care imi fac griji, asa e tot pamantul. O floare cu maner, un ciorap infipt in tocul usii sau, multumita vecinului de jos, noi episoade din ,,Impuscaturi de sabie partea a cincea". Plante subiective, pana la urma pot sa fie flori cu aripi, cu nasul stramb, cu miros de ochelari sau cu tepi dati cu gel. Tot flori sunt, ca si vorbeam eu mai demult de viata ca gradina. Important e sa ploua. Tuse seaca.
Eu, de exemplu, ca asta conteaza, mai am putin de trait. Aici. Mai putin de doua luni, mai putin de o luna si trei saptamani, mai putin de o luna si doua saptamani, mai putin de o luna, curand mai putin de 3 saptamani sau chiar numai una, mai putin de cateva zile sau, depinde, acum as putea fi chiar acolo. Undeva intr-un amalgam de culturi, luandu-mi primele notite pentru lucrarea de licenta, dormind in alt pat, poate plangand, poate razand, poate plangand si razand sau poate doar dormind. Acolo ma asteapta si eu astept acolo sa se intample. Ce, nu conteaza, stiu ca se va intampla si va avea legatura cu mine si eu voi sti, mama va sti, ei vor sti. Si tu stii. Secretii apoase.
Eu sunt bine tu ce esti? Ma gandeam ca ei toti vor ceva nou, ceva care sa atraga atentia, ceva ca o femeie pe care o cheama Aida, ceva care sa mearga impartit in diagrama si sa garanteze succes, sa vanda iluzii, sa fraiereasca populatia, sa mai lanseze picaturi de ochi pentru cei multi care nu vad bine, sa faca promotii cu bauturi care energizeaza, revergoreaza si dau impresia ca e bine. Eu ma gandeam, dar daca port ochelari, pe langa gandit mai si vedeam ca in loc de mere am cumparat din piata un gem din sperante arse pe gratar, ca toti oamenii sunt grasi sau slabi din aceleasi motive, ca e rau sa te uiti la televizor si ca e rau de fapt tot si ciudat ca eu sunt bine. Dar daca eu sunt bine nu poti sa fii si tu bine? Eu stiu ca poti, dar trebuie mai intai sa porti ochelari si sa nu mai mananci gemul ala pe care ti-l vand ei in piata, in borcane stralucitoare si cu oferta trei la zece mii. Iti dai seama totusi ca peste cateva aruncaturi de minutar chiar eu o sa te fac sa-mi cumperi gogosile? Da, de fapt nu e nici macar gem, sunt gogosi umplute cu poze! Ei ma vor plati pentru asta si eu, astfel, imi voi castiga painea. Ai inteles?? Temperatura nu.
M-a invitat profa in cerc, ca scriu bine. Nu vezi? Poate scriam bine odata, dar nu stie ca eu dau din colt in colt si nu ma descurc cu perfectiunea (din cauza asta am ceasul de mana cu cadran patrat). In plus, eu nu retin lucruri, eu uit ce mi-ati facut azi si deja nu mai stiu ce vreau sa va fac maine. Profa e un om. E aproape rotunda, in toate colturile ei.
Poate am si eu cateva colturi rotunjite...Asa cum coatele imi par ascutite desi osul e rotund in capat. Daaaa, sigur am!
Cateodata imi par atat de multe, iar acum mintea mea le imputineaza. Cred ca am in cap niste unicorni care se imbata mereu cu Pina Colada si-mi matura gandurile crezand ca e praful de pe sticle. Ei nu stiu ca nu vad bine din cauza cornului. Unii corni nu vor sa poarte ochelari.
Ma doare muschii mei. Oinc!
Asa sunt multe dintre lucrurile despre care vorbim sau pe care ni le dorim, sau pe care am vrea sa le vedem in ceilalti, mai ales daca au dureri de spate (au mana lipita si sunt destul de stabili), chiar daca nu miros frumos. Asa e si gripa porcina, care mi se potriveste de minune atunci cand rad, ca sa nu mai spun de momentele in care tusesc sau imi ridic varful nasului cu degetul, asa sunt si examenele pentru care imi fac griji, asa e tot pamantul. O floare cu maner, un ciorap infipt in tocul usii sau, multumita vecinului de jos, noi episoade din ,,Impuscaturi de sabie partea a cincea". Plante subiective, pana la urma pot sa fie flori cu aripi, cu nasul stramb, cu miros de ochelari sau cu tepi dati cu gel. Tot flori sunt, ca si vorbeam eu mai demult de viata ca gradina. Important e sa ploua. Tuse seaca.
Eu, de exemplu, ca asta conteaza, mai am putin de trait. Aici. Mai putin de doua luni, mai putin de o luna si trei saptamani, mai putin de o luna si doua saptamani, mai putin de o luna, curand mai putin de 3 saptamani sau chiar numai una, mai putin de cateva zile sau, depinde, acum as putea fi chiar acolo. Undeva intr-un amalgam de culturi, luandu-mi primele notite pentru lucrarea de licenta, dormind in alt pat, poate plangand, poate razand, poate plangand si razand sau poate doar dormind. Acolo ma asteapta si eu astept acolo sa se intample. Ce, nu conteaza, stiu ca se va intampla si va avea legatura cu mine si eu voi sti, mama va sti, ei vor sti. Si tu stii. Secretii apoase.
Eu sunt bine tu ce esti? Ma gandeam ca ei toti vor ceva nou, ceva care sa atraga atentia, ceva ca o femeie pe care o cheama Aida, ceva care sa mearga impartit in diagrama si sa garanteze succes, sa vanda iluzii, sa fraiereasca populatia, sa mai lanseze picaturi de ochi pentru cei multi care nu vad bine, sa faca promotii cu bauturi care energizeaza, revergoreaza si dau impresia ca e bine. Eu ma gandeam, dar daca port ochelari, pe langa gandit mai si vedeam ca in loc de mere am cumparat din piata un gem din sperante arse pe gratar, ca toti oamenii sunt grasi sau slabi din aceleasi motive, ca e rau sa te uiti la televizor si ca e rau de fapt tot si ciudat ca eu sunt bine. Dar daca eu sunt bine nu poti sa fii si tu bine? Eu stiu ca poti, dar trebuie mai intai sa porti ochelari si sa nu mai mananci gemul ala pe care ti-l vand ei in piata, in borcane stralucitoare si cu oferta trei la zece mii. Iti dai seama totusi ca peste cateva aruncaturi de minutar chiar eu o sa te fac sa-mi cumperi gogosile? Da, de fapt nu e nici macar gem, sunt gogosi umplute cu poze! Ei ma vor plati pentru asta si eu, astfel, imi voi castiga painea. Ai inteles?? Temperatura nu.
M-a invitat profa in cerc, ca scriu bine. Nu vezi? Poate scriam bine odata, dar nu stie ca eu dau din colt in colt si nu ma descurc cu perfectiunea (din cauza asta am ceasul de mana cu cadran patrat). In plus, eu nu retin lucruri, eu uit ce mi-ati facut azi si deja nu mai stiu ce vreau sa va fac maine. Profa e un om. E aproape rotunda, in toate colturile ei.
Poate am si eu cateva colturi rotunjite...Asa cum coatele imi par ascutite desi osul e rotund in capat. Daaaa, sigur am!
Cateodata imi par atat de multe, iar acum mintea mea le imputineaza. Cred ca am in cap niste unicorni care se imbata mereu cu Pina Colada si-mi matura gandurile crezand ca e praful de pe sticle. Ei nu stiu ca nu vad bine din cauza cornului. Unii corni nu vor sa poarte ochelari.
Ma doare muschii mei. Oinc!
Thursday, November 5, 2009
Incep
Sa ma simt frustrata. Am nevoie de laptopul meu, cu net si cu puterea lui de a ma face sa scriu, de a-mi ghida degetele pe taste cu mare viteza si facandu-ma sa uit. Prea multe vesti, prea multe...
Waves
And then goodbye
I live in a wafer thin dream
I, I can't cry
You know the time
Time's not kind
But I remember the way we were
The slow, slow sad love
I wonder do you miss my love
I know you can't
It's just a wave passing over me
What are these waves
They're coming over me
It must be my destiny
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye.
Piesa asta sunt eu, acum mai mult decat niciodata. Valuri si valuri, plecare, ochi seci. Destinul meu? Si vad ca nu e nimeni...
Waves
And then goodbye
I live in a wafer thin dream
I, I can't cry
You know the time
Time's not kind
But I remember the way we were
The slow, slow sad love
I wonder do you miss my love
I know you can't
It's just a wave passing over me
What are these waves
They're coming over me
It must be my destiny
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye.
Piesa asta sunt eu, acum mai mult decat niciodata. Valuri si valuri, plecare, ochi seci. Destinul meu? Si vad ca nu e nimeni...
Saturday, October 24, 2009
De-a v-ati ascuns....
Nu mai stiu poezia, dar as fi vrut sa o scriu aici. Nu stiu cat se potrivea, dar ironia mortii zambea din spatele unei discutii parca anticipative.
Nu, n-as mai putea merge la o inmormantare decat daca...Eu nu am fost la niciuna a unei persoane foarte dragi...Nici macar la mormantul lui...
Si apoi, Doamne Fereste! Pan' te nimereste!
Si nu, nu l-a nimerit pe el ci pe tatal lui. N-am fost la inmormantare, nu i-am dat mesaj, a fost aproape singur, cu inca o jumatate din el alaturi dar pierzand, pentru a doua oara, un tata. Aici nu te poti ajuta decat singur. Umerii iti sunt grei acum, transpiri, iar cerul gurii se face tot mai negru. Negru ca tot ce e negru. O meriti sau e pur si simplu inca un pas in devenire? Nu tu, TU.
Mie nu mi-e frica de moarte. Mi-e frica de moarte de moartea celorlalti!
Nu, n-as mai putea merge la o inmormantare decat daca...Eu nu am fost la niciuna a unei persoane foarte dragi...Nici macar la mormantul lui...
Si apoi, Doamne Fereste! Pan' te nimereste!
Si nu, nu l-a nimerit pe el ci pe tatal lui. N-am fost la inmormantare, nu i-am dat mesaj, a fost aproape singur, cu inca o jumatate din el alaturi dar pierzand, pentru a doua oara, un tata. Aici nu te poti ajuta decat singur. Umerii iti sunt grei acum, transpiri, iar cerul gurii se face tot mai negru. Negru ca tot ce e negru. O meriti sau e pur si simplu inca un pas in devenire? Nu tu, TU.
Mie nu mi-e frica de moarte. Mi-e frica de moarte de moartea celorlalti!
Nu ma straduiesc
Nu prea fac nimic in afara de a sta, de a asculta muzica si de a dori cu mintea ceva de care ma pot bucura cu sufletul. Ca altadata. In toamna de afara vanturile batin mod normal, e soare cateodata dar pe oameni ii ploua ca intotdeauna. Ei tot incearca sa se ascunda de furtuna prin multime, dar nu stiu ca si multimea are ploile ei si ca trebuie sa vasleasca in propriile baci, pana nu mai pot. Sau pana pot din nou. Eu ma gandesc iar ca va trebui sa sar intr-o noua barca si parca acum mi-e frica de salt, ca si cum cea in care ma aflu acum ar fi foarte comoda si devenita familiara. Ma duc curentii si mi-e bine, dar as incerca-o inca pe cea in care as putea vasli spre Vistula. Wanderlust...
A! Si am mai zis de marinarii si piratii cu care ma tot intalnesc? Ei fac marea asta mai interesanta si parca valurile, chiar daca ma fac ciuciulete, sunt placute si functioneaza ca un...Refreshment! Mi-a venit in minte Schweppes si maimuta aia geniala!:))
A! M-am indragostit! Mi-au placut intotdeauna felinele, de la leoparzi la pisici, dar astazi am ochit pantera neagra! E absolut geniala si nu numai pentru ca e neagra! Uite, mi-ar placea sa ma plimb cu barca in zonele in care isi alearga ea scopurile si-si sfasie dorintele. Dar pentru asta as avea nevoie de cel putin o barca cu motor.
Mi se pare ca am o banda de muste infasurata in jurul meu. Se tot strang. Ma intreb, insa, daca sa ma simt ca laptele, sau de cacat?
A! Si am mai zis de marinarii si piratii cu care ma tot intalnesc? Ei fac marea asta mai interesanta si parca valurile, chiar daca ma fac ciuciulete, sunt placute si functioneaza ca un...Refreshment! Mi-a venit in minte Schweppes si maimuta aia geniala!:))
A! M-am indragostit! Mi-au placut intotdeauna felinele, de la leoparzi la pisici, dar astazi am ochit pantera neagra! E absolut geniala si nu numai pentru ca e neagra! Uite, mi-ar placea sa ma plimb cu barca in zonele in care isi alearga ea scopurile si-si sfasie dorintele. Dar pentru asta as avea nevoie de cel putin o barca cu motor.
Mi se pare ca am o banda de muste infasurata in jurul meu. Se tot strang. Ma intreb, insa, daca sa ma simt ca laptele, sau de cacat?
Saturday, October 17, 2009
Un imn al vietii de weekend
Out of bed at eight AM
Out my head by half past ten
Out with mates and dates and friends
That's what I do at weekends
I can't talk and I can't walk
But I know where I'm going to go
I'm going watch my money go
At the Locarno
When my feet go through the door
I know what my right arm is for
Buy a drink and pull a chair
Up to the edge of the dance floor
Bouncers bouncing through the night
Trying to stop or start a fight
I sit and watch the flashing lights
Moving legs in footless tights
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I like to venture into town
I like to get a few drinks down
The floor gets packed the bar gets full
I don't like life when things get dull
The hen party have saved the night
And freed themselves from drunken stags
Having fun and dancing
In a circle round their leather bags
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
But two o'clock has come again
It's time to leave this paradise
Hope the chip shop isn't closed
Cos' their pies are really nice
I'll eat in the taxi queue
Standing in someone else's spew
Wish I had lipstick on my shirt
Instead of piss stains on my shoes
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
Oamenii de la facultate sunt speciali? Ma intreb...
Out my head by half past ten
Out with mates and dates and friends
That's what I do at weekends
I can't talk and I can't walk
But I know where I'm going to go
I'm going watch my money go
At the Locarno
When my feet go through the door
I know what my right arm is for
Buy a drink and pull a chair
Up to the edge of the dance floor
Bouncers bouncing through the night
Trying to stop or start a fight
I sit and watch the flashing lights
Moving legs in footless tights
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I like to venture into town
I like to get a few drinks down
The floor gets packed the bar gets full
I don't like life when things get dull
The hen party have saved the night
And freed themselves from drunken stags
Having fun and dancing
In a circle round their leather bags
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
But two o'clock has come again
It's time to leave this paradise
Hope the chip shop isn't closed
Cos' their pies are really nice
I'll eat in the taxi queue
Standing in someone else's spew
Wish I had lipstick on my shirt
Instead of piss stains on my shoes
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
Oamenii de la facultate sunt speciali? Ma intreb...
Thursday, October 8, 2009
Facts
Nu mai stiu acum daca sa fiu fericita pentru ca mi-e somn desi e doar ora zero sau sa stram din nas ca s-ar putea sa adorm uitandu-ma la The Aristocats. Yep yep! Ziua de azi? 4 cursuri, 2 profi noi din 4, materie noua, 2 studenti popositi pe meleaguri romanesti cu burse Erasmus. Vreau sa plec, inca vreau sa se intample ceva. Inca nu am internetul facut si imi uit ideile. Sunt pierduta intr-o atmosfera in care mi se decoloreaza sentimentele si impresiile, uit ce parere am despre ziua de azi, de fapt uit ce s-a intamplat astazi. Imi lipseste profunzimea si dificultatea in relatiile cu oamenii, teama de norii de toamna, depresia, nici macar simplul gand la sesiunea plina de examene care urmeaza nu-mi induce o stare de disconfort autentica. Oamenii din jur nu ma provoaca, situatiile in care ma regasesc sunt banale: cumparatul manualelor, drum la autogara, pauzele la facultate. Sa-mi reiau activitatile extra-curs sau sa ma concentrez asupra noului val de materii? Ce sa fac? Cum sa fac? Simt ca ma plafonez, din nou, incet si sigur. Trebuie sa plec!!! Si apropo, chiar merge:
If I stay there will be troubleeee
And if I go it will be doubleeee.
Ba nu, e chiar invers! Ohh dammit!
If I stay there will be troubleeee
And if I go it will be doubleeee.
Ba nu, e chiar invers! Ohh dammit!
Tuesday, October 6, 2009
N-am net
Si scriu pe furis de pe un laptop care nu e al meu. Camera noua la camin. Colege magnifice. Betie in seara de deschidere. Curs la facultate. Cupluri certande. Octombrie senin. Imi fac unghiile si mi-e lene sa fac dus. Discutii filosofice. Vreau sa citesc. Astept. Plutesc la suprafata. Astept.
Saturday, October 3, 2009
Povesti
Eu nu visez. Eu traiesc legata de pietrele pe care le calc cand imi rade soarele in spate si nu ma uit pe unde merg. Si el merge prin locuri care se numesc ca avioanele, dar el viseaza, ca multi altii. Acum mi-am dat seama. Depinde numai de mine sa-mi fac din viata o metafora? Mi-ar placea sa aflu. Sa ma ascund printre degete, sa alerg cu ochii inchisi pe linia vietii si sa ne ghidam unul altuia creioanele. Totul se intampla acum doar fara fir, pe un geam colorat la care te uiti de pe scaun. Si daca se intampla sa auzi voci, spune lumea ca esti nebun.
In fond, de ce n-ai fi?
In fond, de ce n-ai fi?
Thursday, October 1, 2009
Floricele pe campii
Concluziile zilei de astazi:
A inceput facultatea.
Azi m-a tot pufnit rasul in metrou. Sunt o persoana vesela.
Eu daca as fi albina, n-as sti pe ce floare sa ma asez. Mare ti-e gradina, Doamne!
Nu in ultimul rand, insa, trebuie sa mentionez sentimetul placut pe care l-am avut astazi la facultate.A fost un fel de regasire cu niste oameni pe care nu i-am mai vazut de mult timp si carora stiu ca le voi simti lipsa la finalul celor doi ani ramasi. Ma intreb daca mai sunt oameni care gandesc asa. Si oare isi dau ei seama ca sunt foarte inchisi unii in fata celorlalti? Ar fi dragut sa fiu un exemplu pentru ei, in timpul in care nu ma considera nebuna. Comunicare si relatii publice.
Concluzii part II:
Ma simt sincera.
Ei imi par tristi.
A inceput facultatea.
Azi m-a tot pufnit rasul in metrou. Sunt o persoana vesela.
Eu daca as fi albina, n-as sti pe ce floare sa ma asez. Mare ti-e gradina, Doamne!
Nu in ultimul rand, insa, trebuie sa mentionez sentimetul placut pe care l-am avut astazi la facultate.A fost un fel de regasire cu niste oameni pe care nu i-am mai vazut de mult timp si carora stiu ca le voi simti lipsa la finalul celor doi ani ramasi. Ma intreb daca mai sunt oameni care gandesc asa. Si oare isi dau ei seama ca sunt foarte inchisi unii in fata celorlalti? Ar fi dragut sa fiu un exemplu pentru ei, in timpul in care nu ma considera nebuna. Comunicare si relatii publice.
Concluzii part II:
Ma simt sincera.
Ei imi par tristi.
Wednesday, September 30, 2009
Constiinta sau constientizarea
Nu stiu daca am iar zvacniri ale sentimentului de inferioritate undeva in rana deschisa a constiintei mele adormite, dar am bandajul pregatit dinainte sa tasneasca puroiul. Cred ca m-am obisnuit sa-mi mearga bine si sa astept sa se intample evenimente ca o ploaie de octombrie (George Carlin sigur va da mai multe detalii despre ce vreau sa spun) asa, doar ca sa am ca eventuala activitate desfacerea umbrelei.
Am uitat ca nu trebuie sa ma concentrez numai asupra celor care se situeaza in jurul meu, am uitat de fapt ca omul a fost inzestrat cu inteligenta si deci, cu imaginatie, creativitate si alte capacitati de-astea ajutatoare tocmai ca sa se descurce in situatii asemenea supravietuirii in banalul cotidian! Prin urmare, as putea sa-mi creez singura probleme (desi am nevoie de personaje care sa-mi stimuleze emisfera dreapta) sau pur si simplu sa-mi pun niste probleme. Chiar imi este atat de greu sa ascund sub pleata-mi, ce-i drept, cam scurta, aura asta protectoare, incat sa ma poata apuca si pe mine dracii cateodata?? Sau poate exact in asta se regaseste unicitatea spiritului meu radiant si mereu intr-un zbucium care nu e nici de bine nici de rau? Sau nici de rau, nici de foarte rau?
Ori poate, ma intreb eu filosofic si introspectiv, sunt eu intr-un astfel de stadiu de amortire a ceea ce inseamna emotii, feeling, suflet, inima albastra, corazon si toate cele sensibile, asa, asemenea frunzelor de prin copaci gata sa se decoloreze si sa cada? Vai de mine? Asta urmeaza??
Nuuu, presupun ca nu, dar verva asta cu care ma tot inconjor de parca mi-as face cercuri perfecte in juru-mi cu un compas ii ajuta parca mai mult pe ceilalti decat pe mine si ma simt ca o lumanare care arde, face lumina in jur, in timp ce ea se aduna intr-o gramajoara diforma de ceara. Ma consum si raman acolo, pana cand, dupa principiul pasarii Phoenix, incep sa luminez si din pozitia cea chircita. Aiurez si in favoarea cui? atat timp cat traiesc cu impresia, gresita sau nu, ca ma cunosc. Si ma mai intreb ceva: e oare de ajuns sa ma cunosc (sa o cred cel putin) pe mine insami, sau ar trebui sa purced necontenit la spargerea seifelor? Si pana la urma, cu ce m-ar ajuta sa evoluez, pana unde ar trebui sa evoluez, ce s-ar intampla daca as evolua numai eu sau intr-un mod pe care numai eu l-as intelege si cum ramane cu fericirea??
Pana la urma, daca ma screm un pic, reusesc! Imi lipsea vointa, tocmai mi-a atras atentia si o draga amica pe care mi-ar placea sa o cunosc mai bine. Deci asta e ideea evolutiei si a speciei umane scriitoare: punerea de intrebari si exclamatiile in fata miraculosului vietii. Si mai apoi, negresit, parerea!
Mai, eu sunt inconstienta?
P.S. Am uitat sa ma intreb ceva. Chiar e nevoie mereu de un barbat ca sa mi se zdruncine constiinta?
Am uitat ca nu trebuie sa ma concentrez numai asupra celor care se situeaza in jurul meu, am uitat de fapt ca omul a fost inzestrat cu inteligenta si deci, cu imaginatie, creativitate si alte capacitati de-astea ajutatoare tocmai ca sa se descurce in situatii asemenea supravietuirii in banalul cotidian! Prin urmare, as putea sa-mi creez singura probleme (desi am nevoie de personaje care sa-mi stimuleze emisfera dreapta) sau pur si simplu sa-mi pun niste probleme. Chiar imi este atat de greu sa ascund sub pleata-mi, ce-i drept, cam scurta, aura asta protectoare, incat sa ma poata apuca si pe mine dracii cateodata?? Sau poate exact in asta se regaseste unicitatea spiritului meu radiant si mereu intr-un zbucium care nu e nici de bine nici de rau? Sau nici de rau, nici de foarte rau?
Ori poate, ma intreb eu filosofic si introspectiv, sunt eu intr-un astfel de stadiu de amortire a ceea ce inseamna emotii, feeling, suflet, inima albastra, corazon si toate cele sensibile, asa, asemenea frunzelor de prin copaci gata sa se decoloreze si sa cada? Vai de mine? Asta urmeaza??
Nuuu, presupun ca nu, dar verva asta cu care ma tot inconjor de parca mi-as face cercuri perfecte in juru-mi cu un compas ii ajuta parca mai mult pe ceilalti decat pe mine si ma simt ca o lumanare care arde, face lumina in jur, in timp ce ea se aduna intr-o gramajoara diforma de ceara. Ma consum si raman acolo, pana cand, dupa principiul pasarii Phoenix, incep sa luminez si din pozitia cea chircita. Aiurez si in favoarea cui? atat timp cat traiesc cu impresia, gresita sau nu, ca ma cunosc. Si ma mai intreb ceva: e oare de ajuns sa ma cunosc (sa o cred cel putin) pe mine insami, sau ar trebui sa purced necontenit la spargerea seifelor? Si pana la urma, cu ce m-ar ajuta sa evoluez, pana unde ar trebui sa evoluez, ce s-ar intampla daca as evolua numai eu sau intr-un mod pe care numai eu l-as intelege si cum ramane cu fericirea??
Pana la urma, daca ma screm un pic, reusesc! Imi lipsea vointa, tocmai mi-a atras atentia si o draga amica pe care mi-ar placea sa o cunosc mai bine. Deci asta e ideea evolutiei si a speciei umane scriitoare: punerea de intrebari si exclamatiile in fata miraculosului vietii. Si mai apoi, negresit, parerea!
Mai, eu sunt inconstienta?
P.S. Am uitat sa ma intreb ceva. Chiar e nevoie mereu de un barbat ca sa mi se zdruncine constiinta?
Tuesday, September 29, 2009
In aeroport
Am aterizat. M-am crezut interesanta zilele astea asa ca mai bine nu mai scriu nimic deocamdata. Pana da vreun elicopter peste mine.
Sunday, September 27, 2009
Friday, September 25, 2009
,,Romante pentru mai tarziu"
Rasfoind printre amintiri, in lipsa nu de ocupatii fructuoase ci probabil de starea potrivita, am gasit si o poezie care a fost scrisa pentru mine. E dragut sa ti se scrie o poezie. E dragut sa stii ca ai stimulat o minte la nivelul la care aceasta sa fie capabila sa produca ceva frumos, asemenea unei poezii, fie ea reusita sau nu. E magulitor sa te vezi descris prin perspectiva celui care simte ceva pentru un ,,tu" pe care inca incearca sa-l cunoasca. E si mai interesant sa gasesti randurile mai tarziu si apoi sa te regasesti in ele. Multumesc, domnule poet roman care compune in engleza si-mi permit sa-ti public poezia, ca doar mi-ai facut-o cadou. Si la cat mai multe muze!
The Chance of Wisdom
Decended on the soil where we live
A beauty, a lady or a wild beast
Says a tale in order to deceieve
A fallen world shaded by the mist.
The story of a fractured thought
The magical feeling of its words
The true idea which we all bought
Freedom at the price of swords.
Pointy, sharp and painted red,
The story of the darkest dream,
A path of pure gold lies ahead,
Is it a beauty, a beast or just a queen?
Your P.S.? And all of this because I love you.
Astea da frumoase amintiri.
My P.S.? I feel like I'm more of a wild beast. Never a beauty and nobody's queen.
The Chance of Wisdom
Decended on the soil where we live
A beauty, a lady or a wild beast
Says a tale in order to deceieve
A fallen world shaded by the mist.
The story of a fractured thought
The magical feeling of its words
The true idea which we all bought
Freedom at the price of swords.
Pointy, sharp and painted red,
The story of the darkest dream,
A path of pure gold lies ahead,
Is it a beauty, a beast or just a queen?
Your P.S.? And all of this because I love you.
Astea da frumoase amintiri.
My P.S.? I feel like I'm more of a wild beast. Never a beauty and nobody's queen.
Wednesday, September 23, 2009
Sunday, September 20, 2009
Tineret mandria tarii!
Astazi s-a intamplat ceva inedit! Stiam eu ca fac mereu alegerile corecte (ye right!). As incepe urmatoarea propozitie cu deci pentru ca spovedania de astazi cuprinde numai si numai concluzii, dar voi incepe cu o intrebare retorica: sunt eu (sincer) retardata sau oamenii astia sufera de sindromul Down?
Cica ma duc la un party de roacari, un party care se tine de cativa ani inoace, de fapt de cand a luat viata un bar dragut, pot spune, de pe langa gara. Eu n-am crescut acolo, ca multi dintre colegii si prietenii mei, nu pentru ca ar fi fost gresit populat localul, dar cantitatea de teribilism de pe vremuri era prea mare ca sa-i fac eu fata. Nu pentru atmosfera, caci ea a fost si e ok, ci strict pentru atitudinea oamenilor aflati in ,,acel" stadiu. Nimic legat de muzica, atmosfera, etzetera; bine, nu ca si cum s-ar fi inteles vreodata.
Ei bine, mai trecusem si anii anteriori dar astazi am facut prezenta oficial la party si da, eu m-am simtit foarte bine, caci eu cu o companie placuta, cateva muzici ritmate si niste glume spuse ca lumea ma simt pe deplin satisfacuta, mai ales atunci cand stiu ca nu pot avea pretentii la mai mult. Am dansat, am intalnit multi cunoscuti, socializare în toata regula. Ha! Ce este insa intr-adevar important nu am mentionat inca!
Ne facem aparitia (o parte dintre noi) la ora noua doua puncte si ceva. Raman putin în usa pentru a ma autoservi cu primele impresii si acum urmeaza bullets. Ce gluma, n-as sta sa scriu cu bullets, like d-ohh! Dar bag alineat, sa topaie în ochi la cititor.
Muzica se auzea destul de greu de afara, deci numarul redus de boxe clar nu este destinat organizarii de chefuri, GEN, daca stateai în zona amenajata special pentru dans, nu auzeai decat douascinci la suta din notele muzicale. De pe cd vorbesc, de pe cd-ul cu trackuri din cate am observat, pentru ca, uimitor, tinand cont de potentialul muzical al acestui bar extrEMO de popular, am auzit cam aceleasi 25 de melodii toate cele 2 ore cat a tinut cheful. Acu’ poate n-am dreptate si cheful asta a inceput de la 5 dupa-masa, ca alt motiv ca sa se termine la unspe jumate eu nu pot debita la ora asta ,,tarzie”.
Populatia era numeroasa. Media de varsta, 16 ani, parerea mea. În afara de noi, cei cativa eterni ai acestor petreceri si tipele de la bar, mutrele noi nu-mi inspirau prea multa maturitate. A! Am uitat de niste cheliosi cu muschi care stateau la mesele paralele cu ale noastre. Stiu ca urlau mult si ca le-a placut cum a sunat ,,Ciao Bella” (dupa ce a zis-o unul de la noi), incat au repetat-o de fiecare data cand cineva pleca din separeul în care ne aflam. Restul erau asa, pe cateva categorii: cupluri care se lingeau pe scaune, niste fete cul care clar erau acolo de la 5, s-au gandit ele ca le ia ceva timp sa se imbete desi nu cred ca au depus prea mult efort (sau bani) pentru asta si niste baieti care faceau pogo cu orice ocazie. A, si ca tot zic de cupluri, am observat ca manifesta o atractie irezistibila fata de activitatea denumita ,,statul pe scaun” si parca ma vad pe mine acu vreo 3 ani cand primer amorul meu nu ma lasa sa dansez de gelozie. Nu ca-mi zicea nu, dar…Eh, vremuri apuse, sar’na Doamne! În rest, numai de bine. Au venit la noi 3 baietasi care ne-au rugat serios, cu tot cu indicatii, sa avem grija de ghiozdanele lor. Nicio problema, dar cand le-am cerut o bere, asa, de bun simt, au zis ca n-au nici pentru ei. Pai si ma intreb eu, ce cautau acolo? Nu bei, nu… Nu stiu ce, dar daca ma gandesc eu mai bine creca au zis numa’ asa, ca sa scape. HA! M-am prins ma!
Repet, eu m-am simti bine, am si dansat, lucru imbucurator, caci nu o mai facusem demult, ca p-aici am vazut ca s-a dus moda si uite de-aia vreau eu la capitala dom’le, ca sa ard si eu niste calorii si sa-mi transpir stresu’! Ea se numeste Simona Patruleasa si soc: la ora unspe jumate s-a oprit muzica!!! Dar stai, ca muzica nu e Eminescu, sa ,,se” de una singura, vreau sa spun, ya know, like, au oprit muzica!!! La unspe jumate!!!! Asta ca sa-i dea drumul dupa o alta jumatate de ora în surdina, ca pentru o cina romantica, desi parca se auzea din difuzorul telefonului cu ecran alb-negru al lu’ tovarasu cu care faceam misto la momentul respectiv. Ca tot e acum la televizor (da, am teveu’ deschis uau), ,,this is the wooorld that we live iiiin”!
Am mai stat noi la o barfa pana pe la 12 si ceva, cand lumea decide ca e deja tarziu, la naiba si tre’ sa se culce, ma! Unul dintre prezenti face o invitatie pe la casa lui (afterparty ii zice) lipsita de parinti si soc! Toata lumea pleaca acasa!!! Si nu, nu la casa aluia! Neprevazutul se afla la orice pas… Si iata-ma, la doispe jumate, introducand cu teama si regret în suflet cheia în usa apartamentului meu, în care soc! Toata lumea dormea deja. Mama, pe care am prins-o vizitand toaleta, nici nu m-a mai intrebat nimic, a tras singura concluzia: nu v-a placut, nu? Si apoi ne-am asezat la o piersica si o mica discutie despre cat de cuminti sunt copiii din ziua de azi. Of of, mai mai! Preferam parca sa aud un refren în genul ,,alcoolul este viata si viata e alcoolul”, în schimb, inainte de parasirea incintei celui mai tare chef la care am fost în vara asta, am incins o hora afara, cu chiote si fluieraturi, rasunand în noaptea neagra ,,Trandafir de la Moldova” si ,,Ma dusei sa trec la Olt”. Maaaaa!
Analizand inca o data cele intamplate în aceasta seara deosebita, realizez ca nu pot trage, de fapt, decat o singura concluzie: ca, dupa ce ca sunt desteapta si frumoasa, sunt si devreme-acasa!
Cica ma duc la un party de roacari, un party care se tine de cativa ani inoace, de fapt de cand a luat viata un bar dragut, pot spune, de pe langa gara. Eu n-am crescut acolo, ca multi dintre colegii si prietenii mei, nu pentru ca ar fi fost gresit populat localul, dar cantitatea de teribilism de pe vremuri era prea mare ca sa-i fac eu fata. Nu pentru atmosfera, caci ea a fost si e ok, ci strict pentru atitudinea oamenilor aflati in ,,acel" stadiu. Nimic legat de muzica, atmosfera, etzetera; bine, nu ca si cum s-ar fi inteles vreodata.
Ei bine, mai trecusem si anii anteriori dar astazi am facut prezenta oficial la party si da, eu m-am simtit foarte bine, caci eu cu o companie placuta, cateva muzici ritmate si niste glume spuse ca lumea ma simt pe deplin satisfacuta, mai ales atunci cand stiu ca nu pot avea pretentii la mai mult. Am dansat, am intalnit multi cunoscuti, socializare în toata regula. Ha! Ce este insa intr-adevar important nu am mentionat inca!
Ne facem aparitia (o parte dintre noi) la ora noua doua puncte si ceva. Raman putin în usa pentru a ma autoservi cu primele impresii si acum urmeaza bullets. Ce gluma, n-as sta sa scriu cu bullets, like d-ohh! Dar bag alineat, sa topaie în ochi la cititor.
Muzica se auzea destul de greu de afara, deci numarul redus de boxe clar nu este destinat organizarii de chefuri, GEN, daca stateai în zona amenajata special pentru dans, nu auzeai decat douascinci la suta din notele muzicale. De pe cd vorbesc, de pe cd-ul cu trackuri din cate am observat, pentru ca, uimitor, tinand cont de potentialul muzical al acestui bar extrEMO de popular, am auzit cam aceleasi 25 de melodii toate cele 2 ore cat a tinut cheful. Acu’ poate n-am dreptate si cheful asta a inceput de la 5 dupa-masa, ca alt motiv ca sa se termine la unspe jumate eu nu pot debita la ora asta ,,tarzie”.
Populatia era numeroasa. Media de varsta, 16 ani, parerea mea. În afara de noi, cei cativa eterni ai acestor petreceri si tipele de la bar, mutrele noi nu-mi inspirau prea multa maturitate. A! Am uitat de niste cheliosi cu muschi care stateau la mesele paralele cu ale noastre. Stiu ca urlau mult si ca le-a placut cum a sunat ,,Ciao Bella” (dupa ce a zis-o unul de la noi), incat au repetat-o de fiecare data cand cineva pleca din separeul în care ne aflam. Restul erau asa, pe cateva categorii: cupluri care se lingeau pe scaune, niste fete cul care clar erau acolo de la 5, s-au gandit ele ca le ia ceva timp sa se imbete desi nu cred ca au depus prea mult efort (sau bani) pentru asta si niste baieti care faceau pogo cu orice ocazie. A, si ca tot zic de cupluri, am observat ca manifesta o atractie irezistibila fata de activitatea denumita ,,statul pe scaun” si parca ma vad pe mine acu vreo 3 ani cand primer amorul meu nu ma lasa sa dansez de gelozie. Nu ca-mi zicea nu, dar…Eh, vremuri apuse, sar’na Doamne! În rest, numai de bine. Au venit la noi 3 baietasi care ne-au rugat serios, cu tot cu indicatii, sa avem grija de ghiozdanele lor. Nicio problema, dar cand le-am cerut o bere, asa, de bun simt, au zis ca n-au nici pentru ei. Pai si ma intreb eu, ce cautau acolo? Nu bei, nu… Nu stiu ce, dar daca ma gandesc eu mai bine creca au zis numa’ asa, ca sa scape. HA! M-am prins ma!
Repet, eu m-am simti bine, am si dansat, lucru imbucurator, caci nu o mai facusem demult, ca p-aici am vazut ca s-a dus moda si uite de-aia vreau eu la capitala dom’le, ca sa ard si eu niste calorii si sa-mi transpir stresu’! Ea se numeste Simona Patruleasa si soc: la ora unspe jumate s-a oprit muzica!!! Dar stai, ca muzica nu e Eminescu, sa ,,se” de una singura, vreau sa spun, ya know, like, au oprit muzica!!! La unspe jumate!!!! Asta ca sa-i dea drumul dupa o alta jumatate de ora în surdina, ca pentru o cina romantica, desi parca se auzea din difuzorul telefonului cu ecran alb-negru al lu’ tovarasu cu care faceam misto la momentul respectiv. Ca tot e acum la televizor (da, am teveu’ deschis uau), ,,this is the wooorld that we live iiiin”!
Am mai stat noi la o barfa pana pe la 12 si ceva, cand lumea decide ca e deja tarziu, la naiba si tre’ sa se culce, ma! Unul dintre prezenti face o invitatie pe la casa lui (afterparty ii zice) lipsita de parinti si soc! Toata lumea pleaca acasa!!! Si nu, nu la casa aluia! Neprevazutul se afla la orice pas… Si iata-ma, la doispe jumate, introducand cu teama si regret în suflet cheia în usa apartamentului meu, în care soc! Toata lumea dormea deja. Mama, pe care am prins-o vizitand toaleta, nici nu m-a mai intrebat nimic, a tras singura concluzia: nu v-a placut, nu? Si apoi ne-am asezat la o piersica si o mica discutie despre cat de cuminti sunt copiii din ziua de azi. Of of, mai mai! Preferam parca sa aud un refren în genul ,,alcoolul este viata si viata e alcoolul”, în schimb, inainte de parasirea incintei celui mai tare chef la care am fost în vara asta, am incins o hora afara, cu chiote si fluieraturi, rasunand în noaptea neagra ,,Trandafir de la Moldova” si ,,Ma dusei sa trec la Olt”. Maaaaa!
Analizand inca o data cele intamplate în aceasta seara deosebita, realizez ca nu pot trage, de fapt, decat o singura concluzie: ca, dupa ce ca sunt desteapta si frumoasa, sunt si devreme-acasa!
Saturday, September 19, 2009
Astazi, 19 septembrie 2009
Da, tot azi. Dupa ce termin de scris citesc. Promit. Las vacile si citesc. Duminica plec la capitala. O zi, sa ma cazez. Astept si asta. Sa inceapa. Azi daa, m-am simtit nesigura. Inca o data. Debitez in propozitii scurte, bine ca nu ma vede nimeni. Si adanc in opinia mea am de gand sa inchei brutal, dandu-mi mie insami a XI-a porunca.
Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!
Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!...
Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!
Cand vratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-nep sa te doara!...
Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...
Eu nu tot de zburat vorbeam? Aia e.
P.S. Astazi, 19 septembrie 2009. Ion Minulescu, apropo.
Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!
Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!...
Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!
Cand vratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-nep sa te doara!...
Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...
Eu nu tot de zburat vorbeam? Aia e.
P.S. Astazi, 19 septembrie 2009. Ion Minulescu, apropo.
Friday, September 18, 2009
Chiar ca
Azi voi scrie mult ca sa imprastii pe aici ce am tinut in mine in ultimele zile. Hm. Ieri, uau, am stat pana la 3 in oras si nu o mai facusem de mult timp, a fost dragut. Azi am fost si mai multi si am cunoscut un grup colorat de EVS-hi. 19-23 de ani, din Spania, Franta, Germania, Turcia. Ma vedeam in Polonia deja. Saracii, au ajuns in Valcea si se plictisesc, e mic si au prea mult timp liber. Dar un grup atat de eclectic nu se poate plictisi. Abia astept. Inca o data, abia astept!
Intre timp ma preocupa ferma: mulsul vacilor, culesul cireselor si coacerea vinetelor. Am uitat sa mai citesc si poate de-asta astazi m-am simtit cam proasta. Am momente cand nu pot purta o discutie cu o persoana pentru ca pur si simplu mi se blocheaza creierul si ma simt incapabila sa fat idei. Imping si imping si nu ies si nu stiu cat de evident e (sincera sa fiu tind sa cred ca nu se prind oamenii cand intampin aceste dificultati) dar realizez eu si este de ajuns ca travaliul sa-mi provoace si mai mari dureri. Doamne iarta-ma ce comparatie..si ma mai mir.
Ma obsedeaza melodia asta:
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Shall we drink a toast to
Absent minded friends
To all who turn the corner and
To those who went round the bend
Everybody raise your glasses
Drink and drown
Melancholy for the masses
Love come down
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Maybe you will never
Bridge the gulf
Baby you are just too sensitive
Are you numb enough
Can we ever fill this
Impending void
Have we become what we intended
To avoid
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed until your heart is breaking
Well it'a a silly thing that I've been wondering
Love is always riddled with
Selfishness
Few will find joy in their
Big success
From the sublime to the ridiculous in the
Blink of an eye
Funny all too funny
You're a funny guy
If it's too much to feel
Come this way my friend
Try to keep it unreal
Feels good to let yourself descend to pretend
We can transcend our everyday existences
No distances
How did we come undone
Became what we've become
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Became what we've become
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Became what we've become
Have you ever laughed until your heart is breaking
How did we come undone
Become what we've become
How did we come undone
Became what we've become
(Moloko - Absent minded friends)
Asta finca zice multe.
Intre timp ma preocupa ferma: mulsul vacilor, culesul cireselor si coacerea vinetelor. Am uitat sa mai citesc si poate de-asta astazi m-am simtit cam proasta. Am momente cand nu pot purta o discutie cu o persoana pentru ca pur si simplu mi se blocheaza creierul si ma simt incapabila sa fat idei. Imping si imping si nu ies si nu stiu cat de evident e (sincera sa fiu tind sa cred ca nu se prind oamenii cand intampin aceste dificultati) dar realizez eu si este de ajuns ca travaliul sa-mi provoace si mai mari dureri. Doamne iarta-ma ce comparatie..si ma mai mir.
Ma obsedeaza melodia asta:
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Shall we drink a toast to
Absent minded friends
To all who turn the corner and
To those who went round the bend
Everybody raise your glasses
Drink and drown
Melancholy for the masses
Love come down
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Maybe you will never
Bridge the gulf
Baby you are just too sensitive
Are you numb enough
Can we ever fill this
Impending void
Have we become what we intended
To avoid
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed until your heart is breaking
Well it'a a silly thing that I've been wondering
Love is always riddled with
Selfishness
Few will find joy in their
Big success
From the sublime to the ridiculous in the
Blink of an eye
Funny all too funny
You're a funny guy
If it's too much to feel
Come this way my friend
Try to keep it unreal
Feels good to let yourself descend to pretend
We can transcend our everyday existences
No distances
How did we come undone
Became what we've become
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Became what we've become
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Became what we've become
Have you ever laughed until your heart is breaking
How did we come undone
Become what we've become
How did we come undone
Became what we've become
(Moloko - Absent minded friends)
Asta finca zice multe.
Tuesday, September 15, 2009
Brain damage
The lunatic is on the grass
Remembering games and daisy chains and laughs
Got to keep the loonies on the path
Notez:
Papura = viata mea
Nod = orice problema a carei rezolvare ar insemna activitate => expresia ,,a cauta nod in papura"
Problema mea: nu am nicio problema. NICIUNA!
Isn't it brain damage? Am mai spus ca sunt masochista si-mi primesc, senina, confirmarea. Ma gandeam ca m-as putea intrista putin intorcandu-mi putin privirea spre trecut, ca tot ascultam One of my turns. Am mai scris eu o bucata din versuri mai demult...Se potriveste foarte bine unei iubiri pe cale de disparitie, sau a uneia terminate, vezi cazul subsemnatei.
Oh my god, what a fabulous room!
Are all these your guitars?
This place is bigger than our apartment.
Uh, could I have a drink of water?
Ya want some? huh?
Oh wow! look at this tub!
Wanna take a bath?
What are you watching?
Hello?
Are you feeling ok?
Day after day,
Our love turns gray,
Like the skin on a dying man.
And night after night,
We pretend its all right,
But I have grown older,
And you have grown colder,
And nothing is very much fun, anymore.
And I can feel,
One of all my turns coming on.
I feel,
Cold as a razor blade,
Tight as a tourniquet,
Dry as a funeral drum
Run to the bedroom
In the suitcase on the left
You'll find my favorite axe
Don't look so frightened
This is just a passing phase
One of my bad days
Would you like to watch TV?
Or get between the sheets?
Or contemplate the silent freeway?
Would you like something to eat?
Would you like to learn to fly?
Would ya?
Would you like to see me try?
Ohh, No...
Would you like to call the cops?
Do you think it's time I stopped?
Why are you running away?
Ciudat e ca si amintirile pe care le am, sunt toate frumoase, iar in momentul asta, educatia primita nici nu ma lasa sa plang sau sa oftez. M-am taiat de atatea ori incat acum, ca sa ma vindec, nici macar nu mai am nevoie de pansament: las rana sa respire si se inchide rapid de una singura, de parca as fi urmat un tratament de regenerare. Uneori ma simt ca robotul cel rau din Terminator 2!:)) Sunt razna, stiu.
Si iar ma macina imaginea viitorului care asteapta sa-l traiesc. Si iar mi-e teama de moarte. In ultimul timp imi apare ca o umbra in creierul gol de noduri. Daca nu ma va lasa sa-mi traiesc viitorul? Ana zicea ceva de karma buna. Pai sper CA KArma asta ma apara si de moarte, ca altfel va trebui sa-mi iau o karma rea. Poate se sperie si fuge.
Chiar ma simt goala. Goala de mine. Offf!!!! Unde sunt??
The lunatic is in my head
The lunatic is in my head
You raise the blade, you make the change
You re-arrange me till I'm sane
You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.
THEN WHO THE HELL IS IT????
Remembering games and daisy chains and laughs
Got to keep the loonies on the path
Notez:
Papura = viata mea
Nod = orice problema a carei rezolvare ar insemna activitate => expresia ,,a cauta nod in papura"
Problema mea: nu am nicio problema. NICIUNA!
Isn't it brain damage? Am mai spus ca sunt masochista si-mi primesc, senina, confirmarea. Ma gandeam ca m-as putea intrista putin intorcandu-mi putin privirea spre trecut, ca tot ascultam One of my turns. Am mai scris eu o bucata din versuri mai demult...Se potriveste foarte bine unei iubiri pe cale de disparitie, sau a uneia terminate, vezi cazul subsemnatei.
Oh my god, what a fabulous room!
Are all these your guitars?
This place is bigger than our apartment.
Uh, could I have a drink of water?
Ya want some? huh?
Oh wow! look at this tub!
Wanna take a bath?
What are you watching?
Hello?
Are you feeling ok?
Day after day,
Our love turns gray,
Like the skin on a dying man.
And night after night,
We pretend its all right,
But I have grown older,
And you have grown colder,
And nothing is very much fun, anymore.
And I can feel,
One of all my turns coming on.
I feel,
Cold as a razor blade,
Tight as a tourniquet,
Dry as a funeral drum
Run to the bedroom
In the suitcase on the left
You'll find my favorite axe
Don't look so frightened
This is just a passing phase
One of my bad days
Would you like to watch TV?
Or get between the sheets?
Or contemplate the silent freeway?
Would you like something to eat?
Would you like to learn to fly?
Would ya?
Would you like to see me try?
Ohh, No...
Would you like to call the cops?
Do you think it's time I stopped?
Why are you running away?
Ciudat e ca si amintirile pe care le am, sunt toate frumoase, iar in momentul asta, educatia primita nici nu ma lasa sa plang sau sa oftez. M-am taiat de atatea ori incat acum, ca sa ma vindec, nici macar nu mai am nevoie de pansament: las rana sa respire si se inchide rapid de una singura, de parca as fi urmat un tratament de regenerare. Uneori ma simt ca robotul cel rau din Terminator 2!:)) Sunt razna, stiu.
Si iar ma macina imaginea viitorului care asteapta sa-l traiesc. Si iar mi-e teama de moarte. In ultimul timp imi apare ca o umbra in creierul gol de noduri. Daca nu ma va lasa sa-mi traiesc viitorul? Ana zicea ceva de karma buna. Pai sper CA KArma asta ma apara si de moarte, ca altfel va trebui sa-mi iau o karma rea. Poate se sperie si fuge.
Chiar ma simt goala. Goala de mine. Offf!!!! Unde sunt??
The lunatic is in my head
The lunatic is in my head
You raise the blade, you make the change
You re-arrange me till I'm sane
You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.
THEN WHO THE HELL IS IT????
Sunday, September 13, 2009
Ne ducem toti cate putin mereu
...Catre-un liman de tihna si-mpacare
Poate-n curand va trebui si eu
Desaga sa imi strang pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri
Si tu, pamanat, si voi, campii ca marea
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapani-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce in trupuri sufletul atinge,
Spun: pace voua, salcii ce-n apus
Va oglinditi in apa purpurie...
Atat de multe ganduri am urzit,
Am scris atatea cantece visate
Si pe pamantul trist sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate
Sunt fericit c-am sarutat femei,
C-am lenevit in iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati de-ai mei
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata!
Acolo stiu ca nu fosneste-n zari
Cu gaturi lungi de lebada, secara
De asta n preajma tainicei plecari
Eu ma-nfior si-mi simt adanc povara.
Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume,
De asta poate-mi sunt asa de dragi
Toti oamenii cu care trec prin lume.
(Serghei Esenin)
Cati pot spune asta, cand ei se grabesc sa traiasca, dar, mai ales, se grabesc sa moara? Inca unul s-a dus...acolo unde fagi nu sunt. Poate doar aburi de benzina.
Poate-n curand va trebui si eu
Desaga sa imi strang pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri
Si tu, pamanat, si voi, campii ca marea
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapani-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce in trupuri sufletul atinge,
Spun: pace voua, salcii ce-n apus
Va oglinditi in apa purpurie...
Atat de multe ganduri am urzit,
Am scris atatea cantece visate
Si pe pamantul trist sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate
Sunt fericit c-am sarutat femei,
C-am lenevit in iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati de-ai mei
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata!
Acolo stiu ca nu fosneste-n zari
Cu gaturi lungi de lebada, secara
De asta n preajma tainicei plecari
Eu ma-nfior si-mi simt adanc povara.
Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume,
De asta poate-mi sunt asa de dragi
Toti oamenii cu care trec prin lume.
(Serghei Esenin)
Cati pot spune asta, cand ei se grabesc sa traiasca, dar, mai ales, se grabesc sa moara? Inca unul s-a dus...acolo unde fagi nu sunt. Poate doar aburi de benzina.
Pacatele unui Atotstiutor
Dumnezeule!
Oare prin vorbele cu care te inalti singur in ochii nostri, incerci de fapt sa ascunzi cat de mult ai decazut in interior? Asa esti de las si, din pacate pentru tine, de trist? Nu-mi ramane decat sa te compatimesc dragule, pentru ca vei ramane singur, desi vor fi multi in jurul tau care sa te asculte. Si de fapt, iti sade perfect in fata unui judecator, incercand sa aperi un criminal, pentru ca, poate, aparand criminali toata viata ta te vei apara de fapt pe tine, asasin al tuturor gadndurilor straine de propria-ti perceptie eronata asupra vietii.
Esti de-a dreptul nesimtit cand pretinzi prin atitudinea impunatoare ca ai ,,clasa" si cu totul snob cand, in pedanta penibila cu care te afisezi in public, te lauzi cu orice detaliu picant din trecutul parintilor sau, mai rau, al oricarui cunoscut despre care incerci cu tot din-adinsul sa retii amanunte pe care le consideri potentiale subiecte pentru discursurile tale fascinante. Daca te admir pentru ceva, o fac doar in privinta nesimtirii pe care nu ti-e teama sa o arati, prin vorbe dulci si gesturi de gentilom, caci, in jurul meu, rar mai gasesc oameni care sa ma injure non-salanti si cu zambetul pe buze, ca si cum mi-ar face un compliment. Da, pentru asta te respect si poate te-as mai respecta mult timp, daca te-as vedea acceptand macar odata un punct de vedere diferit, daca as auzi de la tine un ,,nu stiu" sincer sau un ,,da, imi pare rau".
Misoginismul pe care incerci sa-l promovezi ca trasatura de baza a personalitatii tale, apropo, nu te face in ochii mei decat si mai slab si mai ipocrit, cand stiu ca esti in stare sa te umilesti in fata partenerei tale prin si din cauza greselilor de copil in haine de adult, pe care le savarsesti in mod repetat si care fac din tine un si mai mare penibil (norocul tau ca doar eu si inca prea putin persoane stiu asta, caci teatrul tau e, recunosc, credibil)! Esti nedezvoltat, baiete, ca un bebelus-geniu nascut prematur! Devii, cu lacrimi in ochi, dragule, patetic si, desi nu o vei recunoaste niciodata, nu o sa-ti placa deloc.
Noi vom iesi mereu la suc, ca deh, eu nu-mi pun mintea cu tine, ba chiar ne vom intelege bine in continuare, pentru ca eu stiu sa te ignor iar tie-ti place sa fii ascultat, dar nu-ti pot ura decat un ,,Pacat de tine!". Hai te las acum sa vizionezi un film bun, in genul alora pe care eu nu le-as putea intelege, ca-mi depasesc nivelul intelectual, dar tu, ai grija, ca risti sa traiesti o viata pe care nu o poti intelege pentru ca-ti depaseste nivelul emotional.
Oare prin vorbele cu care te inalti singur in ochii nostri, incerci de fapt sa ascunzi cat de mult ai decazut in interior? Asa esti de las si, din pacate pentru tine, de trist? Nu-mi ramane decat sa te compatimesc dragule, pentru ca vei ramane singur, desi vor fi multi in jurul tau care sa te asculte. Si de fapt, iti sade perfect in fata unui judecator, incercand sa aperi un criminal, pentru ca, poate, aparand criminali toata viata ta te vei apara de fapt pe tine, asasin al tuturor gadndurilor straine de propria-ti perceptie eronata asupra vietii.
Esti de-a dreptul nesimtit cand pretinzi prin atitudinea impunatoare ca ai ,,clasa" si cu totul snob cand, in pedanta penibila cu care te afisezi in public, te lauzi cu orice detaliu picant din trecutul parintilor sau, mai rau, al oricarui cunoscut despre care incerci cu tot din-adinsul sa retii amanunte pe care le consideri potentiale subiecte pentru discursurile tale fascinante. Daca te admir pentru ceva, o fac doar in privinta nesimtirii pe care nu ti-e teama sa o arati, prin vorbe dulci si gesturi de gentilom, caci, in jurul meu, rar mai gasesc oameni care sa ma injure non-salanti si cu zambetul pe buze, ca si cum mi-ar face un compliment. Da, pentru asta te respect si poate te-as mai respecta mult timp, daca te-as vedea acceptand macar odata un punct de vedere diferit, daca as auzi de la tine un ,,nu stiu" sincer sau un ,,da, imi pare rau".
Misoginismul pe care incerci sa-l promovezi ca trasatura de baza a personalitatii tale, apropo, nu te face in ochii mei decat si mai slab si mai ipocrit, cand stiu ca esti in stare sa te umilesti in fata partenerei tale prin si din cauza greselilor de copil in haine de adult, pe care le savarsesti in mod repetat si care fac din tine un si mai mare penibil (norocul tau ca doar eu si inca prea putin persoane stiu asta, caci teatrul tau e, recunosc, credibil)! Esti nedezvoltat, baiete, ca un bebelus-geniu nascut prematur! Devii, cu lacrimi in ochi, dragule, patetic si, desi nu o vei recunoaste niciodata, nu o sa-ti placa deloc.
Noi vom iesi mereu la suc, ca deh, eu nu-mi pun mintea cu tine, ba chiar ne vom intelege bine in continuare, pentru ca eu stiu sa te ignor iar tie-ti place sa fii ascultat, dar nu-ti pot ura decat un ,,Pacat de tine!". Hai te las acum sa vizionezi un film bun, in genul alora pe care eu nu le-as putea intelege, ca-mi depasesc nivelul intelectual, dar tu, ai grija, ca risti sa traiesti o viata pe care nu o poti intelege pentru ca-ti depaseste nivelul emotional.
Tuesday, September 8, 2009
Sunt nebuna
Nu stiu, n-am rabdare. N-am rabdare sa traiesc. E 3 noaptea si-mi vine sa ies afara. N-am rabdare sa mi se intample. Daca mor? Nu acum, acum chiar tin mortis sa traiesc!!
Ma simt ca Goe in gara.
,,De ce nu vine? Eu vreau sa vie!!"
Da, viata seamana perfect cu o gara. Si eu n-am rabdare sa vina trenurile!!
Of!
Cand o sa am rabdare sa si scriu o sa povetesc si despre viata din perspectiva calatorului cu trenul. Ah, ce frumos! Traiasca CFR!
Uuuu ciu ciu ciu ciuuuu!
Of! Sunt nebuna. Noapte...Buna!
Ma simt ca Goe in gara.
,,De ce nu vine? Eu vreau sa vie!!"
Da, viata seamana perfect cu o gara. Si eu n-am rabdare sa vina trenurile!!
Of!
Cand o sa am rabdare sa si scriu o sa povetesc si despre viata din perspectiva calatorului cu trenul. Ah, ce frumos! Traiasca CFR!
Uuuu ciu ciu ciu ciuuuu!
Of! Sunt nebuna. Noapte...Buna!
Stop eu!
Sper ca in cateva luni sa ma maturizez putin, macar putin. Si pentru ca nu voi mai fi acasa, voi scrie despre altceva. Despre ce vad, ce aud, ce traiesc altii. Despre cerul din Africa si depre motivul puiului sa treaca strada. Dar tot trece prin mine. Asa suntem facuti? Sa nu scapam de noi insine si totul sa fie filtrat de eul fiecaruia?
De ce?? Vezi? Asta e semn ca mai am pana la maturitate..
Of..!
De ce?? Vezi? Asta e semn ca mai am pana la maturitate..
Of..!
Inca ma caut si ma caut si ma caut...
Ca-s fericita, multumesc, dar cui?
Lui Dumnezeu si croitorului.
Si nici asta nu pot spune pentru ca inca nu m-am hotarat definitv in privinta orientarii mele religioase. De fapt, nu orientare ci simplu, credinta. Ca sunt fericita, sau ca eram, nici macar asta nu mai stiu, pot sa afirm, ma privesc pe dinauntru, ca o soseta intoarsa pe dos si mi-e usor sa spun ce vad. E o stare pe care o simt asa cum se simte mirosul sosetei atunci cand e murdara. Dar mai e ceva, o adunatura de ceva-uri pe care inca nu le stiu despre mine. Nu stiu exact ce ma reprezinta sau ce reprezint, sunt prea multi ,,eu" pe care ii gasesc in ultimul timp peste tot in jur, ma lovesc de noutatea gandurilor altora, a experientelor altora, ma vanez pe mine insami si nu reusesc sa ma prind in plasa. Imi amintesc ca vorbeam acum cativa zile cu niste amici despre jocuri ale copilariei si adusese un tip in discutie vorba despre prinselea ,,pe coco". Si chiar asta fac, joc prinselea pe coco cu mine insami: alerg, alerg razand chiar si cand sunt aproape sigura ca mi-am atins maneca, ma trezesc urland : COCO!!! Si iar imi scap! Am in cap un mic haos, o mica furtuna de care ma bucur si de care ma tem, ca de ploile de vara in care as sta in iarba sa ma fac leoarca, dar mi-e teama de trasnete. Uite de-asta imi place mie Ecce Homo si poate ca e scrisa prea frumos pentru ca cineva sa-mi regaseasca sufletul acolo, dar poezia asta imi prezinta poate singurul lucru concret despre mine: ca stiu ca inca nu stiu cine sunt.
Eu sunt o-mperechere de straniu si comun,
De aiurari de clopot
Si framantari de clape
In suflet port tristetea planetelor ce-apun
si-n cantece, caderea tumultului de ape.
Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite si resemnari tarzii
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Si-n visuri, majestatea solarei agonii.
Eu sunt o-ncrucisare de harfe
Si trompete
De lenese pavane
Si repezi farandole,
In lacrimi port minciuna
tacutelor regrete
Si in ras, impertinenta
sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proza
Si de vers,
De crime
De idile
De arta
Si eres-
In craniu port Imensul, stapan pe Univers
Si-n vers, vointa celui din urma ne-nteles!
Lui Dumnezeu si croitorului.
Si nici asta nu pot spune pentru ca inca nu m-am hotarat definitv in privinta orientarii mele religioase. De fapt, nu orientare ci simplu, credinta. Ca sunt fericita, sau ca eram, nici macar asta nu mai stiu, pot sa afirm, ma privesc pe dinauntru, ca o soseta intoarsa pe dos si mi-e usor sa spun ce vad. E o stare pe care o simt asa cum se simte mirosul sosetei atunci cand e murdara. Dar mai e ceva, o adunatura de ceva-uri pe care inca nu le stiu despre mine. Nu stiu exact ce ma reprezinta sau ce reprezint, sunt prea multi ,,eu" pe care ii gasesc in ultimul timp peste tot in jur, ma lovesc de noutatea gandurilor altora, a experientelor altora, ma vanez pe mine insami si nu reusesc sa ma prind in plasa. Imi amintesc ca vorbeam acum cativa zile cu niste amici despre jocuri ale copilariei si adusese un tip in discutie vorba despre prinselea ,,pe coco". Si chiar asta fac, joc prinselea pe coco cu mine insami: alerg, alerg razand chiar si cand sunt aproape sigura ca mi-am atins maneca, ma trezesc urland : COCO!!! Si iar imi scap! Am in cap un mic haos, o mica furtuna de care ma bucur si de care ma tem, ca de ploile de vara in care as sta in iarba sa ma fac leoarca, dar mi-e teama de trasnete. Uite de-asta imi place mie Ecce Homo si poate ca e scrisa prea frumos pentru ca cineva sa-mi regaseasca sufletul acolo, dar poezia asta imi prezinta poate singurul lucru concret despre mine: ca stiu ca inca nu stiu cine sunt.
Eu sunt o-mperechere de straniu si comun,
De aiurari de clopot
Si framantari de clape
In suflet port tristetea planetelor ce-apun
si-n cantece, caderea tumultului de ape.
Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite si resemnari tarzii
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Si-n visuri, majestatea solarei agonii.
Eu sunt o-ncrucisare de harfe
Si trompete
De lenese pavane
Si repezi farandole,
In lacrimi port minciuna
tacutelor regrete
Si in ras, impertinenta
sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proza
Si de vers,
De crime
De idile
De arta
Si eres-
In craniu port Imensul, stapan pe Univers
Si-n vers, vointa celui din urma ne-nteles!
Wednesday, September 2, 2009
Blame it on our youth
,,Nu te mai admir!". Asta e cea mai recenta replica de dat papucii in mod diplomat. Nu mi-a fost data mie de data asta, eu am avut parte ori de fapte de rahat ori de un sincer ,,nu te mai iubesc" ca apoi sa vina explicatia frumos si de la sine, fara vorbe, insemnand insa: ,,M-am indragostit de alta. Si by the way, o cheama 'little sis' si ti-a zis ca esti prietena ei". Nu numai ca nu-mi mai pun problema ca si cum m-ar uimi sentimentele astea brusc aparute sau lesinate in acelasi fel si impotriva carora (off viata mea off inima mea) nu poti lupta ca naaa, asa e omul facut mai, ce nu intelegiiii, dar chiar ma amuza replicile, situatiile dar in special marii protagonisti ai acestor farse sentimentale, barbatii! Fiinte pe care le iubim in disperare tocmai petntru ca ne ofera astfel de momente, caci, dupa cum cunoastem si natura superioara a femeii (ironic vorbind), daca ne-ar face fericite pe termen lung ar fi, in puii nostri, plictisitor! Si atunci, la naiba cu el!
Ei bine, incercand sa ma limitez la o perspectiva obiectiva, sau eventual, ironica fata de ambele armate ale acestui razboi al sexelor care se transforma, insa, de multe ori, intr-un razboi al sexului (ca ne-am intors infometati la conditia de animale in calduri) la singular, la general si nicidecum sa nu ne gandim la zona metafizicului (desi o pretindem uneori), expun aici cateva idei despre acest domeniu vast, nesecat izvor al cugetarilor intelepte ale filosofilor si al necontenitelor enigme in fata carora ne trezim noi, oamenii de rand, in special femeile de rand.
Totul poate incepe frumos,ca intr-o poveste: ori te trezesti ca e colegul care a stat doi ani in spatele tau, ori va intalniti la 2 noaptea si dati pe gat o sticla de vin in stil spontano-romantic si movie-like, ori te indragostesti iremediabil la un party si dupa ce zaci in transa vreo 2 saptamani te trezesti intr-o simbioza pentru urmatorii 3 ani din viata ta (evident resursele lui se termina mai repede si tu te usuci), ori apare ca un fel de aventura sub influenta alcoolului si el insista sa continuati, ca stie el ce stie, tot ti-o ia inainte. Dar sa nu ne grabim. Entuziasm, fericire chiar, poate iubire adevarata, certuri, impacari, coabitare, tradare, despartire, revenire, cam ce contine o banala de relatie la varsta asta frageda. Dar stai, nu asta e cea mai interesanta parte. Pe mine a ajuns sa ma fascineze acest proces de degradare a relatiei insotit cu succes de unul sau mai multi factori distructivi: racirea sufletelor si a trupurilor, intrebarile care te framanta, decorurile noi si atragatoare, sentimentul neputintei, cele de plictiseala, de oboseala, de frustrare sexuala, sau disparitia subita a oricarui sentiment. Fascinant si nu glumesc deloc!!
Ce e important de retinut e ca atunci cand vine instiintarea, intr-un mod sau altul, caracteristic fiecarui scriitor care sfarseste de scris povestea si vrea sa se semneze scrijelind un nume dureros in sufletul celui care nu este gata sa inchida cartea, Motivul este de cele mai mult ori altul decat cel invocat. Ei cred daca ne mint ne va fi mai usor, daca sunt diplomati ii vom aprecia mai mult si daca sunt brutali vom fi convinse. 3 mici exemple concludente:
,,Nu te mai iubesc. Imi place sa fiu singur" = ma gandesc cum sa ne despartim de o luna pentru ca mi-am dat seama ca vreau o relatie cu altcineva. Mai cul ca tine. O sa vezi curand.
,,E prea bine, iubita mea si nu vreau sa ajunga un cosmar! Dar ramanem prieteni. Da? Da?"(asta sincer mi s-a parut geniala)" = fata draga, acu ca ne putem vedea zilnic nu ma mai pot bucura de libertate, plus ca m-am cam plictisit si vreau sa mi-o trag si cu altele. Dar stai linistita, sa-mi consum energiile si vin sa-ti propun impacarea ca doar de-aia am zis ca ramanem prieteni.
,,Nu te mai admir. Dar nu, nu vreau sa ma despart de tine pentru ca ti-am promis ca nu te voi lasa niciodata" - asa ca prinde-te fato si lasa-ma tu pe mine, tu nu intelegi ca sunt prea diplomat ca sa-ti spun ca nu mai simt nimic pentru tine? Am nevoie de cineva care citeste mai mult, draga, tu cam pierzi timpul dupa parerea mea.
Astea, doamnelor si domnilor imaginari, sunt pe bune si de-adevaratelea. Zau, au papuseii astia si imaginatie si tehnica, ce pot spune, felicitari! Dar vai, eu n-as vrea sa fiu inteleasa gresit, femeile nu sunt deloc mai prejos decat barbatii, ce credeati? Pe noi astea mai fraiere ne razbuna altele cu mai mult cap decat noi, de-asta si zic ca totul e universal, adica pentru fiecare femeie parasita sigur zace cel putin un barbat neras in fata unei sticle de tarie, in care i se zbate amarul.
Eu rad, ca mi-am luat palme usturatoare peste fata si sunt sigura ca voi mai primi, poate voi si da, la randul meu, ca ziceam ca este toti oameni si are sentimente de astea grele de controlat. Totusi nu pot sa-mi dau seama daca exista o reteta de despartire. As mentiona insa un singur element important, dar aici sunt total subiectiva: sinceritate totala. De ce? Pentru ca vreau sa ma doara atat de mult incat sa amortesc, atat de mult incat sa plang si sa ma plang 2 saptamani consumand astfel tot si vreau sa stiu adevarul ca sa nu mai fac cum face femeia ca ea e optimista asa de felu' ei: sa sper.
Mi-ar placea la nebunie sa vad insa un barbat despartindu-se de femeia cu fata fleoscaita de lacrimi astfel: sa-i spuna ca nu o mai iubeste, sa fie pe bune si punct. Sa-l vad cum isi vede de viata fara sa fuga imediat la alta, fara sa caute in disperare o inlocuitoare, fara sa se bucure de placeri cumparate. Si sa zica: ,,ce-o fi o fi, numai ca eu pe asta n-o mai iubesc, na, ce sa fac acu'?"
Acu', eu sunt foarte sigura ca n-am atins multe puncte ale acestui domeniu, ca doar am zis ca are veleitati de domeniu vast spre interminabil (gen hai sa descriem stelele din univers si sa le discutam pe alea care cad), dar am infatisat pentru o mai buna lamurire personala niste fapte care sa-mi improspateze parerile, de data asta, contra acestui fenomen dha corazon. Eu oricum nu-mi dau seama ce ne-am face unii fara altii, in concluzie, trasa tot de mine, this war has no end.
Viata e geniala oricum si ar fi pacat sa ne cramponam de o amarata de despartire. Orice final inseamna un nou inceput. Simplu dar adevarat. Iar eu probabil nici nu mi-as mai putea concentra atentia asupra uneia :))
Bărbatul către Dumnezeu:
- De ce ai făcut femeia să fie aşa frumoasă?
- Ca să o iubeşti.
- Dar de ce ai făcut-o aşa proastă?
- Ca să te iubească şi ea pe tine.
Ei bine, incercand sa ma limitez la o perspectiva obiectiva, sau eventual, ironica fata de ambele armate ale acestui razboi al sexelor care se transforma, insa, de multe ori, intr-un razboi al sexului (ca ne-am intors infometati la conditia de animale in calduri) la singular, la general si nicidecum sa nu ne gandim la zona metafizicului (desi o pretindem uneori), expun aici cateva idei despre acest domeniu vast, nesecat izvor al cugetarilor intelepte ale filosofilor si al necontenitelor enigme in fata carora ne trezim noi, oamenii de rand, in special femeile de rand.
Totul poate incepe frumos,ca intr-o poveste: ori te trezesti ca e colegul care a stat doi ani in spatele tau, ori va intalniti la 2 noaptea si dati pe gat o sticla de vin in stil spontano-romantic si movie-like, ori te indragostesti iremediabil la un party si dupa ce zaci in transa vreo 2 saptamani te trezesti intr-o simbioza pentru urmatorii 3 ani din viata ta (evident resursele lui se termina mai repede si tu te usuci), ori apare ca un fel de aventura sub influenta alcoolului si el insista sa continuati, ca stie el ce stie, tot ti-o ia inainte. Dar sa nu ne grabim. Entuziasm, fericire chiar, poate iubire adevarata, certuri, impacari, coabitare, tradare, despartire, revenire, cam ce contine o banala de relatie la varsta asta frageda. Dar stai, nu asta e cea mai interesanta parte. Pe mine a ajuns sa ma fascineze acest proces de degradare a relatiei insotit cu succes de unul sau mai multi factori distructivi: racirea sufletelor si a trupurilor, intrebarile care te framanta, decorurile noi si atragatoare, sentimentul neputintei, cele de plictiseala, de oboseala, de frustrare sexuala, sau disparitia subita a oricarui sentiment. Fascinant si nu glumesc deloc!!
Ce e important de retinut e ca atunci cand vine instiintarea, intr-un mod sau altul, caracteristic fiecarui scriitor care sfarseste de scris povestea si vrea sa se semneze scrijelind un nume dureros in sufletul celui care nu este gata sa inchida cartea, Motivul este de cele mai mult ori altul decat cel invocat. Ei cred daca ne mint ne va fi mai usor, daca sunt diplomati ii vom aprecia mai mult si daca sunt brutali vom fi convinse. 3 mici exemple concludente:
,,Nu te mai iubesc. Imi place sa fiu singur" = ma gandesc cum sa ne despartim de o luna pentru ca mi-am dat seama ca vreau o relatie cu altcineva. Mai cul ca tine. O sa vezi curand.
,,E prea bine, iubita mea si nu vreau sa ajunga un cosmar! Dar ramanem prieteni. Da? Da?"(asta sincer mi s-a parut geniala)" = fata draga, acu ca ne putem vedea zilnic nu ma mai pot bucura de libertate, plus ca m-am cam plictisit si vreau sa mi-o trag si cu altele. Dar stai linistita, sa-mi consum energiile si vin sa-ti propun impacarea ca doar de-aia am zis ca ramanem prieteni.
,,Nu te mai admir. Dar nu, nu vreau sa ma despart de tine pentru ca ti-am promis ca nu te voi lasa niciodata" - asa ca prinde-te fato si lasa-ma tu pe mine, tu nu intelegi ca sunt prea diplomat ca sa-ti spun ca nu mai simt nimic pentru tine? Am nevoie de cineva care citeste mai mult, draga, tu cam pierzi timpul dupa parerea mea.
Astea, doamnelor si domnilor imaginari, sunt pe bune si de-adevaratelea. Zau, au papuseii astia si imaginatie si tehnica, ce pot spune, felicitari! Dar vai, eu n-as vrea sa fiu inteleasa gresit, femeile nu sunt deloc mai prejos decat barbatii, ce credeati? Pe noi astea mai fraiere ne razbuna altele cu mai mult cap decat noi, de-asta si zic ca totul e universal, adica pentru fiecare femeie parasita sigur zace cel putin un barbat neras in fata unei sticle de tarie, in care i se zbate amarul.
Eu rad, ca mi-am luat palme usturatoare peste fata si sunt sigura ca voi mai primi, poate voi si da, la randul meu, ca ziceam ca este toti oameni si are sentimente de astea grele de controlat. Totusi nu pot sa-mi dau seama daca exista o reteta de despartire. As mentiona insa un singur element important, dar aici sunt total subiectiva: sinceritate totala. De ce? Pentru ca vreau sa ma doara atat de mult incat sa amortesc, atat de mult incat sa plang si sa ma plang 2 saptamani consumand astfel tot si vreau sa stiu adevarul ca sa nu mai fac cum face femeia ca ea e optimista asa de felu' ei: sa sper.
Mi-ar placea la nebunie sa vad insa un barbat despartindu-se de femeia cu fata fleoscaita de lacrimi astfel: sa-i spuna ca nu o mai iubeste, sa fie pe bune si punct. Sa-l vad cum isi vede de viata fara sa fuga imediat la alta, fara sa caute in disperare o inlocuitoare, fara sa se bucure de placeri cumparate. Si sa zica: ,,ce-o fi o fi, numai ca eu pe asta n-o mai iubesc, na, ce sa fac acu'?"
Acu', eu sunt foarte sigura ca n-am atins multe puncte ale acestui domeniu, ca doar am zis ca are veleitati de domeniu vast spre interminabil (gen hai sa descriem stelele din univers si sa le discutam pe alea care cad), dar am infatisat pentru o mai buna lamurire personala niste fapte care sa-mi improspateze parerile, de data asta, contra acestui fenomen dha corazon. Eu oricum nu-mi dau seama ce ne-am face unii fara altii, in concluzie, trasa tot de mine, this war has no end.
Viata e geniala oricum si ar fi pacat sa ne cramponam de o amarata de despartire. Orice final inseamna un nou inceput. Simplu dar adevarat. Iar eu probabil nici nu mi-as mai putea concentra atentia asupra uneia :))
Bărbatul către Dumnezeu:
- De ce ai făcut femeia să fie aşa frumoasă?
- Ca să o iubeşti.
- Dar de ce ai făcut-o aşa proastă?
- Ca să te iubească şi ea pe tine.
Tuesday, September 1, 2009
ADHD
Pe romaneste, Sindromul Atentiei Deficitare. Ma autosuspectez pentru ca astazi, in timpul unui joc Mafia, am fost acuzata ca nu sunt atenta. Si nu eram. Simptome de pe wikipedia deocamdata si cum le-am regasit in comportamentul meu:
Be easily distracted, miss details, forget things, and frequently switch from one activity to another - da. Nu vad bine, dar ca sa discut cu o persoana aflata la o distanta de peste un metru, am nevoie de ochelari chiar daca aud, altfel nu ma pot concentra la ce spune si aud mereu discutiile desfasurate in paralel, de cei din grupul in care ma aflu;
Have difficulty focusing on one thing - atunci cand invat; mi-e greu sa citesc in autobuz, orice din jur imi atrage/distrage atentia; de asemenea, am inceput sa citesc ascultand muzica si am reusit doar antrenandu-ma. Initial, cand citeam, nu ma puteam concentra, fiind mereu distrasa de versurile melodiilor sau de alte ganduri declansate de muzica, trezindu-ma ca dadeam paginile fara sa citesc de fapt. Mi-am dat seama pentru ca ma intorceam, reciteam, insa nu mi se parea nimic cunoscut
Become bored with a task after only a few minutes, unless they are doing something enjoyable - da, dar nu chiar cateva minute
Have difficulty focusing attention on organizing and completing a task or learning something new - invat usor datorita memoriei vizuale si auditive, ai ales prin ,,prinsul din zbor". Retin multe lucruri din intamplare si nu pentru ca le ascult sau le citesc cu atentie
Have trouble completing or turning in homework assignments, often losing things (e.g., pencils, toys, assignments) needed to complete tasks or activities - nu, pentru ca am grija sa ma organizez
Not seem to listen when spoken to - intotdeauna, mai ales cand mi se povesteste ceva care nu implica oferirea parerii mele personale. In cazul : X: A cazut si si-a rupt mana", eu raspund: ah, mana, nasol, cu gandul la altceva, uneori la nimic
Daydream, become easily confused, and move slowly - da, da, nu, pentru ca sunt colerica
Have difficulty processing information as quickly and accurately as others - nu, am darul de a retine repede
Struggle to follow instructions - nu-mi amintesc
Fidget and squirm in their seats - da, mai ales dupa un numar mai mare de ore in care am stat in casa fara a depune vreun efort. Am multa energie si tind sa ma agit foarte mult. Am si temperament coleric
Talk nonstop - nu, pentru ca de mute ori nu ma angajez intro discutie atunci cand ma aflu intr-un grup mai mare si se dezvolta mai multe in paralel: sunt atenta, alternativ si pentru cate 2 minute, la fiecare discutie in parte si nu ma pot alipi uneia singure
Dash around, touching or playing with anything and everything in sight - nu cu orice, dar gasesc mereu cate ceva
Have trouble sitting still during dinner, school, and story time - nu, mai ales cand imi e somn sau cand ma gandesc la altceva/nimic si fixez cu privirea un anumit obiect din spatiul in care ma aflu
Be constantly in motion - da. Chiar daca nu fac miscari foarte vizibile intotdeauna
Have difficulty doing quiet tasks or activities - nu
Be very impatient - da
Blurt out inappropriate comments, show their emotions without restraint, and act without regard for consequences - da, da, da. Aici se poate lua in considerare si caracterul: sunt sincera, impulsiva dintotdeauna si uneori nepasatoare in privinta sentimentelor celorlalti (in prima instanta)
Have difficulty waiting for things they want or waiting their turns in games - da, ma panichez cand am intalnire cu cineva si respectiva persoana intarzie mai mult de 5 minute si nu am cu cine discuta sau sunt intr-un loc mai putin populat
Alte simptome:
Difficulties staying awake
Bipolar disorder - poate putin exagerat, insa imi pot schimba starea foarte usor de la bine la rau, hiperactivitate - repaus
Anxiety disorder
Obsessive-compulsive disorder
Alte fapte pe care le pot considera simptome:
Dificutatea de a sta in pat si a invata. Simt nevoia sa ma misc tot timpul, pentru a consuma energia si a ma simti obosita fizic.
Uneori mi-e greu sa fiu coerenta in vorbire. Si nu e vorba de oboseala sau stres.
Cel mai bine ma descurc in scris, atat ca exprimare cat si ca mod de organizare a taskurilor.
Nu pot sa invat organizat: trec de la materia unui curs la altul, retin detalii datorita memoriei vizuale sau auditive bune si nu pentru ca le-am citit cu atentie
Mai sunt probabil, dar nu-mi amintesc acum.
Maine recitesc ce am notat aici, acum mi-e somn. Probabil nivelul la care se afla simptomele nu il ating pe cel necesar diagnosticarii mele cu ADHD, dar exista. Important e ca sunt constienta de ele. Si mai important este sa nu devin paranoica. Sunt insa cam trista...
Be easily distracted, miss details, forget things, and frequently switch from one activity to another - da. Nu vad bine, dar ca sa discut cu o persoana aflata la o distanta de peste un metru, am nevoie de ochelari chiar daca aud, altfel nu ma pot concentra la ce spune si aud mereu discutiile desfasurate in paralel, de cei din grupul in care ma aflu;
Have difficulty focusing on one thing - atunci cand invat; mi-e greu sa citesc in autobuz, orice din jur imi atrage/distrage atentia; de asemenea, am inceput sa citesc ascultand muzica si am reusit doar antrenandu-ma. Initial, cand citeam, nu ma puteam concentra, fiind mereu distrasa de versurile melodiilor sau de alte ganduri declansate de muzica, trezindu-ma ca dadeam paginile fara sa citesc de fapt. Mi-am dat seama pentru ca ma intorceam, reciteam, insa nu mi se parea nimic cunoscut
Become bored with a task after only a few minutes, unless they are doing something enjoyable - da, dar nu chiar cateva minute
Have difficulty focusing attention on organizing and completing a task or learning something new - invat usor datorita memoriei vizuale si auditive, ai ales prin ,,prinsul din zbor". Retin multe lucruri din intamplare si nu pentru ca le ascult sau le citesc cu atentie
Have trouble completing or turning in homework assignments, often losing things (e.g., pencils, toys, assignments) needed to complete tasks or activities - nu, pentru ca am grija sa ma organizez
Not seem to listen when spoken to - intotdeauna, mai ales cand mi se povesteste ceva care nu implica oferirea parerii mele personale. In cazul : X: A cazut si si-a rupt mana", eu raspund: ah, mana, nasol, cu gandul la altceva, uneori la nimic
Daydream, become easily confused, and move slowly - da, da, nu, pentru ca sunt colerica
Have difficulty processing information as quickly and accurately as others - nu, am darul de a retine repede
Struggle to follow instructions - nu-mi amintesc
Fidget and squirm in their seats - da, mai ales dupa un numar mai mare de ore in care am stat in casa fara a depune vreun efort. Am multa energie si tind sa ma agit foarte mult. Am si temperament coleric
Talk nonstop - nu, pentru ca de mute ori nu ma angajez intro discutie atunci cand ma aflu intr-un grup mai mare si se dezvolta mai multe in paralel: sunt atenta, alternativ si pentru cate 2 minute, la fiecare discutie in parte si nu ma pot alipi uneia singure
Dash around, touching or playing with anything and everything in sight - nu cu orice, dar gasesc mereu cate ceva
Have trouble sitting still during dinner, school, and story time - nu, mai ales cand imi e somn sau cand ma gandesc la altceva/nimic si fixez cu privirea un anumit obiect din spatiul in care ma aflu
Be constantly in motion - da. Chiar daca nu fac miscari foarte vizibile intotdeauna
Have difficulty doing quiet tasks or activities - nu
Be very impatient - da
Blurt out inappropriate comments, show their emotions without restraint, and act without regard for consequences - da, da, da. Aici se poate lua in considerare si caracterul: sunt sincera, impulsiva dintotdeauna si uneori nepasatoare in privinta sentimentelor celorlalti (in prima instanta)
Have difficulty waiting for things they want or waiting their turns in games - da, ma panichez cand am intalnire cu cineva si respectiva persoana intarzie mai mult de 5 minute si nu am cu cine discuta sau sunt intr-un loc mai putin populat
Alte simptome:
Difficulties staying awake
Bipolar disorder - poate putin exagerat, insa imi pot schimba starea foarte usor de la bine la rau, hiperactivitate - repaus
Anxiety disorder
Obsessive-compulsive disorder
Alte fapte pe care le pot considera simptome:
Dificutatea de a sta in pat si a invata. Simt nevoia sa ma misc tot timpul, pentru a consuma energia si a ma simti obosita fizic.
Uneori mi-e greu sa fiu coerenta in vorbire. Si nu e vorba de oboseala sau stres.
Cel mai bine ma descurc in scris, atat ca exprimare cat si ca mod de organizare a taskurilor.
Nu pot sa invat organizat: trec de la materia unui curs la altul, retin detalii datorita memoriei vizuale sau auditive bune si nu pentru ca le-am citit cu atentie
Mai sunt probabil, dar nu-mi amintesc acum.
Maine recitesc ce am notat aici, acum mi-e somn. Probabil nivelul la care se afla simptomele nu il ating pe cel necesar diagnosticarii mele cu ADHD, dar exista. Important e ca sunt constienta de ele. Si mai important este sa nu devin paranoica. Sunt insa cam trista...
Sunday, August 30, 2009
...Si atat
Ploua, in sfarsit, ca si cum norii care s-au tot perindat in zona n-au facut decat sa traga cu urechea la dorintele mele ascunse, nataraii!! Deocamdata nimic nu mi-ar face mai multa placere. Ma repun pe citit, caci maine vreau sa ies, imbracata cu o bluza groasa si sa calc in balti.
And the rain fell down
On the cold hard ground
And the phone kept ringing
And we made sweet love.
Ploua...
And the rain fell down
On the cold hard ground
And the phone kept ringing
And we made sweet love.
Ploua...
Saturday, August 29, 2009
Forever autumn
Am plans iar, terminand cartea. Am cazut din nou, sub tunetele unui roman liric, criticat pentru desuetudine si am simtit pe piele si pe obraji picaturile ploii de toamna, fabulos descrise de cel care m-a insotit în asteptarea acestui etern anotimp al tacerii, al (de)caderii, al inceputului si al sfarsitului, al pierderii si al regasirii. Am murit odata cu ea si apoi am trait pentru a-l vedea pe vaduv cum ii calca în picioare mormantul, dezinformat si adancit în egoul sau de scriitor, victima a migrenelor si dependent de tutun si cafea neagra.
Mi-am dat seama inca o data ca nu-mi plac femeile si ca le detest frivolitatea si am incruntat iar sprancenele la vederea usurintei cu care barbatii trec ingenuncheati în fata unui trup nou si plin de vitalitate în sensul sau propriu, de langa mormantul celei pe care o pierd, voit sau nu. În final, de data aceasta, si-a dat singur pedeapsa, intorcandu-se inot la cea dintai.
Dar iar toamna... Ma urmareste aerul rece si imaginea frunzelor ruginii; asteptarea fulgilor de nea sau linistea cutremuratoare dintr-un parc ale carui alei se ascund sub covoare de aur si rugina, imbracandu-se parca pentru anotimpul care-si face simtita prezenta vuind printre bratele ridicate ale castanilor. Aur si rugina, intocmai ca sentimentele contradictorii pe care le trezeste în mine venirea ei. Si vad în fata ochilor Zavoiul, cu farmecul pe care si-l reia numai acum, cand toamna vine pentru el ca o vacanta bine-meritata, dupa ce vara si zilele Valcii l-au transfigurat fara ca el sa se poate impotrivi.
Imi miroase a compuneri de clasa a 5-a. Imi miroase a lemn vechi. A muzici triste. A copilarie. Mi-e dor sa citesc, mi-e foame si as devora paginile fara oprire. Nu filosofie, ci cartile dulci ale literaturii noastre. Limba romana e o limba prea frumoasa ca sa nu fi fost folosita in scopuri inalte si chiar atinse. Dovezile zac printre rafturi, probabil prafuite, si nu le observam din cauza prafului de pe propriile noastre gene. Nu vreau filosofie, vreau poveste. Iar din poveste imi pot face propria filosofie. E tarziu.
Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata!
C.
Mi-am dat seama inca o data ca nu-mi plac femeile si ca le detest frivolitatea si am incruntat iar sprancenele la vederea usurintei cu care barbatii trec ingenuncheati în fata unui trup nou si plin de vitalitate în sensul sau propriu, de langa mormantul celei pe care o pierd, voit sau nu. În final, de data aceasta, si-a dat singur pedeapsa, intorcandu-se inot la cea dintai.
Dar iar toamna... Ma urmareste aerul rece si imaginea frunzelor ruginii; asteptarea fulgilor de nea sau linistea cutremuratoare dintr-un parc ale carui alei se ascund sub covoare de aur si rugina, imbracandu-se parca pentru anotimpul care-si face simtita prezenta vuind printre bratele ridicate ale castanilor. Aur si rugina, intocmai ca sentimentele contradictorii pe care le trezeste în mine venirea ei. Si vad în fata ochilor Zavoiul, cu farmecul pe care si-l reia numai acum, cand toamna vine pentru el ca o vacanta bine-meritata, dupa ce vara si zilele Valcii l-au transfigurat fara ca el sa se poate impotrivi.
Imi miroase a compuneri de clasa a 5-a. Imi miroase a lemn vechi. A muzici triste. A copilarie. Mi-e dor sa citesc, mi-e foame si as devora paginile fara oprire. Nu filosofie, ci cartile dulci ale literaturii noastre. Limba romana e o limba prea frumoasa ca sa nu fi fost folosita in scopuri inalte si chiar atinse. Dovezile zac printre rafturi, probabil prafuite, si nu le observam din cauza prafului de pe propriile noastre gene. Nu vreau filosofie, vreau poveste. Iar din poveste imi pot face propria filosofie. E tarziu.
Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata!
C.
Friday, August 28, 2009
Declinul luminii
Nu e apusul si nici venirea toamnei...
Cateva zile pana la inceputul racoros de septembrie. Astazi cerul a fost alb tot timpul si ma gandesc ca din dulap imi face cu maneca o bluza mai groasa, desi s-ar putea sa exagerez din simpla si ciudata dorinta de a ma imbraca mai gros. Odata cu septembrie vine si starea de anxietate care ma cuprinde la fiecare inceput de toamna: frunzele cazand, sechelele unor teme pe vacanta, noutatea si intrarea intr-un nou ritm zac in mine ca factori determinanti ai acestei stari pe care eu insami nu o pot inca intelege. Imi place toamna si niciodata rapciunele nu a adus cu el un eveniment care sa ma marcheze intr-un sens negativ. Poate sufar de astenie.
Dintr-un alt punct de vedere, mult mai ,,natural", iubesc toamna. Cand cerul gri si aerul fierbinte racorit de adierile tomnatice sunt exact ceea ce organismul are nevoie pentru a indeparta cicatricele lasate de arsita nu demult trecuta, cand verdele se rasfrange in nuante calde de galben si aramiu, cand incepe ploaia ale carei picaturi povestesc dramatic un inceput cenusiu de iarna si cand parca din departare aud cornul sunand in chemarea al carei raspuns vine intotdeauna invelit in coperta cartilor ce miros a nou din ghiozdanele elevilor. Acum un an eram inca printre ei si asta nu ma poate face decat melancolica.
Octombrie are acum sensul de inceput pentru mine. De inceput al libertatii, pentru ca Bucurestiul, desi pe altii ii tine captivi, mie imi da un placut sentiment de aeroport de pe care pot decola in orice directie imi doresc. Iar peste aproape 4 luni voi zbura deja datorita lui.
Intre timp ma straduiesc sa citesc si de data asta m-am dezamagit profund pentru ca nu am reusit sa duc la capat ceea ce mi-am propus in privinta cartilor. O alta dezamagire de astazi a venit ca o pasare ciufulita de pe o pagina virtuala: ca tot vorbeam de Cohen si de revelatia mea, m-am trezit citind descrierea concertului pe care il va sustine pe 4 luna viitoare si la care evident ca nu voi fi prezenta din motive obiective. Cu asta incerc sa ma impac pentru ca banii, oricat de multi ar fi necesari pentru un concert, pot fi stransi cu rabdare si perseverenta, mai ales ca se anuntase din mai concertul. Am uitat sau chiar nu aflasem.
Cand citeam azi, mi-am notat pagina care gazduieste un fragment de dialog care mi-a placut foarte mult si pe care il scriu aici, sa socializeze in pace cu alte citate ce mi-au zgandarit tencuiala:
,,[...] Doamna Luli e noua lui religie. Ce inseamna tutunul, doamna Luli?
- De ce nu-l lasi, Nathan?
- Doamna Luli, protesta el scuturandu-si pipa. Pentru mine e capital. E unicul fum agreabil al vietii mele.
- Si flacara? zambi Luli.
- Nu-i, doamna Luli. Eu nu-s din neamul lui Prometeu.
- Nathan, cum pot trai oamenii fara dragoste?
- Ma-ntreb si eu, doamna Luli, raspunse Nathan, umplandu-si din nou pipa. Se vede ca de-asta-s asa de multi fumatori."
E viata insasi.
Cateva zile pana la inceputul racoros de septembrie. Astazi cerul a fost alb tot timpul si ma gandesc ca din dulap imi face cu maneca o bluza mai groasa, desi s-ar putea sa exagerez din simpla si ciudata dorinta de a ma imbraca mai gros. Odata cu septembrie vine si starea de anxietate care ma cuprinde la fiecare inceput de toamna: frunzele cazand, sechelele unor teme pe vacanta, noutatea si intrarea intr-un nou ritm zac in mine ca factori determinanti ai acestei stari pe care eu insami nu o pot inca intelege. Imi place toamna si niciodata rapciunele nu a adus cu el un eveniment care sa ma marcheze intr-un sens negativ. Poate sufar de astenie.
Dintr-un alt punct de vedere, mult mai ,,natural", iubesc toamna. Cand cerul gri si aerul fierbinte racorit de adierile tomnatice sunt exact ceea ce organismul are nevoie pentru a indeparta cicatricele lasate de arsita nu demult trecuta, cand verdele se rasfrange in nuante calde de galben si aramiu, cand incepe ploaia ale carei picaturi povestesc dramatic un inceput cenusiu de iarna si cand parca din departare aud cornul sunand in chemarea al carei raspuns vine intotdeauna invelit in coperta cartilor ce miros a nou din ghiozdanele elevilor. Acum un an eram inca printre ei si asta nu ma poate face decat melancolica.
Octombrie are acum sensul de inceput pentru mine. De inceput al libertatii, pentru ca Bucurestiul, desi pe altii ii tine captivi, mie imi da un placut sentiment de aeroport de pe care pot decola in orice directie imi doresc. Iar peste aproape 4 luni voi zbura deja datorita lui.
Intre timp ma straduiesc sa citesc si de data asta m-am dezamagit profund pentru ca nu am reusit sa duc la capat ceea ce mi-am propus in privinta cartilor. O alta dezamagire de astazi a venit ca o pasare ciufulita de pe o pagina virtuala: ca tot vorbeam de Cohen si de revelatia mea, m-am trezit citind descrierea concertului pe care il va sustine pe 4 luna viitoare si la care evident ca nu voi fi prezenta din motive obiective. Cu asta incerc sa ma impac pentru ca banii, oricat de multi ar fi necesari pentru un concert, pot fi stransi cu rabdare si perseverenta, mai ales ca se anuntase din mai concertul. Am uitat sau chiar nu aflasem.
Cand citeam azi, mi-am notat pagina care gazduieste un fragment de dialog care mi-a placut foarte mult si pe care il scriu aici, sa socializeze in pace cu alte citate ce mi-au zgandarit tencuiala:
,,[...] Doamna Luli e noua lui religie. Ce inseamna tutunul, doamna Luli?
- De ce nu-l lasi, Nathan?
- Doamna Luli, protesta el scuturandu-si pipa. Pentru mine e capital. E unicul fum agreabil al vietii mele.
- Si flacara? zambi Luli.
- Nu-i, doamna Luli. Eu nu-s din neamul lui Prometeu.
- Nathan, cum pot trai oamenii fara dragoste?
- Ma-ntreb si eu, doamna Luli, raspunse Nathan, umplandu-si din nou pipa. Se vede ca de-asta-s asa de multi fumatori."
E viata insasi.
Wednesday, August 26, 2009
OVERDOSE
VERTIGO
Viata
ca o succesiune de morti efemere.
Mai intai moartea lui Mos Craciun
Apoi, derulandu-se cu viteza crescanda
a unui carusel scapat de sub control,
prima zi de scoala,
tusea suspecta a bunicului,
fotoliul gol din fata televizorului,
ochii unui caine strivit pe sosea,
cacealmaua cu barza,
buletinul de identitate,
prezervativul,
buletinul de vot,
un tren ce se indeparteaza,
primul rid
si, la urma de tot, Moartea
ca un diagnostic firesc al atator simptome.
Nu stiu daca poezia asta ar putea fi data ca subiect la bacalaureat, intrucat este atat de simpla insa atat de realista si patrunzatoare incat dureroasele semnificatii nu s-ar putea ascunde in spatele niciunui epitet. Poate doar ermetismul lui Ion Barbu ar reusi sa le mascheze.
Urmatoarea, un apropo la paranoia de mai devreme.
SINDROMUL VIETII NEBUNE
De cand te iubesc am devenit paranoic,
nu-mi doresc decat sa te apar
de oricine, de orice
in mod eroic-
mi-am luat prezervative si aspirine
ca sa te apar de mine
mi-am luat pistol cu gaze
si cu apa calda
ca sa te apar de transpiratie si frig,
mi-am luat chitari
si microfoane
ca sa m-auzi cand te strig.
Ma enerveaza oamenii urati si cretini
care se holbeaza la tine
si lucrarea ta de licenta despre Ionesco,
Eliade si nu mai stiu cine,
ma eneveaza ca-ti vine ciclul
o data pe luna,
ca esti intelegatoare si buna.
Ca te speli prea des pe maini,
ca nu ti-e frica de caini,
ma enerveaza ca ma enervez,
ma enerveaza ca ma mir,
ma enerveaza ca nu pot sa respir,
ma enerveaza ca m-am nascut,
c-o sa crap, ca traiesc,
ma enerveaza ca te iubesc.
Cred ca daca as fi barbat, i-as dedica aceasta poezie iubitei mele. Pentru ca aflu in ea iubire, sinceritate, nerabdare, ,,nervii" in fata vietii si a mortii, literatura si animale, gelozie si muzica, sex si paranoia. Ele conteaza. Si parca ma enerveaza.
LEGEA JUNGLEI
Cand o fi uimirea gazelei mai mare:
Cand tigrul, indragostit in ultima secunda,
sarutu-si depune pe gatul ei, usor,
sa n-o doboare,
sau mai apoi abia cand suparata,
jungla ii va alunga,
pe pasii lor punand hienele prinsoare?
Jungla ii alunga mereu. Sarutul ar trebui s-o mire. Nu?
EXISTA NOPTI
Exista nopti cand nu ne putem auzi
din cauza tacerii
care urla in noi
ca un trandafir
cu spini crescuti pe dinauntru
Exista nopti cand nu ne putem vedea
pentru ca suntem atat de aproape
incat
ar fi de ajuns
doar unul din noi sa respire.
Eu le-am trait pe ambele. Acum tie, oricine-ai fi, iti trimit o...
CARTE POSTALA
Ti-e dor de mine?
Deschide fereastra
si priveste-ma:
omul acela care nu trece
acum
prin fata casei tale
sunt chiar eu.
si epilogul...
ILUSTRATE CU FLORI DE MUCEGAI
Unui cersetor i-a inmugurit piciorul de lemn
intr-o noapte
si-a fost arestat
pentru port ilegal
de speranta. (nu ma pot abtine, dar versurile astea sunt absolut geniale!!!)
Sarmale-n foi dictando,
colegi radioactivi,
profesori cu creier pane,
blugi zdrentarosi
ca un cer de octombrie
peticiti cu stele
prin locurie mai rusinoase.
Aveam 17 ani
si inima ne-ardea-n piept
cum carii-n rana unei usi tampite.
Populatia bastinasa aplauda lipicios
din cauza lipsei de apa
gospodinele stau la coada
sa-si improspateze colectia
de hartie igienica
(erau vremuri tare cacacioase!)
Ne ascundeam in garsoniera aceea
de 2 virgula 3 pe 5
ca intr-un adapost anti-atomic
(in jurul nostru se daramau
inclusiv daramaturile)
Stiam ca peste o secunda
prezentul va prinde gust de mucegai
Stiam ca batranetea e-un pacat
ce se pedepseste cu moartea,
stiam ca neputinta de a nu ne fi nascut
Ne-a dat putinta de a trai cu tot dinadinsul.
...
Viata
ca o succesiune de morti efemere.
Mai intai moartea lui Mos Craciun
Apoi, derulandu-se cu viteza crescanda
a unui carusel scapat de sub control,
prima zi de scoala,
tusea suspecta a bunicului,
fotoliul gol din fata televizorului,
ochii unui caine strivit pe sosea,
cacealmaua cu barza,
buletinul de identitate,
prezervativul,
buletinul de vot,
un tren ce se indeparteaza,
primul rid
si, la urma de tot, Moartea
ca un diagnostic firesc al atator simptome.
Nu stiu daca poezia asta ar putea fi data ca subiect la bacalaureat, intrucat este atat de simpla insa atat de realista si patrunzatoare incat dureroasele semnificatii nu s-ar putea ascunde in spatele niciunui epitet. Poate doar ermetismul lui Ion Barbu ar reusi sa le mascheze.
Urmatoarea, un apropo la paranoia de mai devreme.
SINDROMUL VIETII NEBUNE
De cand te iubesc am devenit paranoic,
nu-mi doresc decat sa te apar
de oricine, de orice
in mod eroic-
mi-am luat prezervative si aspirine
ca sa te apar de mine
mi-am luat pistol cu gaze
si cu apa calda
ca sa te apar de transpiratie si frig,
mi-am luat chitari
si microfoane
ca sa m-auzi cand te strig.
Ma enerveaza oamenii urati si cretini
care se holbeaza la tine
si lucrarea ta de licenta despre Ionesco,
Eliade si nu mai stiu cine,
ma eneveaza ca-ti vine ciclul
o data pe luna,
ca esti intelegatoare si buna.
Ca te speli prea des pe maini,
ca nu ti-e frica de caini,
ma enerveaza ca ma enervez,
ma enerveaza ca ma mir,
ma enerveaza ca nu pot sa respir,
ma enerveaza ca m-am nascut,
c-o sa crap, ca traiesc,
ma enerveaza ca te iubesc.
Cred ca daca as fi barbat, i-as dedica aceasta poezie iubitei mele. Pentru ca aflu in ea iubire, sinceritate, nerabdare, ,,nervii" in fata vietii si a mortii, literatura si animale, gelozie si muzica, sex si paranoia. Ele conteaza. Si parca ma enerveaza.
LEGEA JUNGLEI
Cand o fi uimirea gazelei mai mare:
Cand tigrul, indragostit in ultima secunda,
sarutu-si depune pe gatul ei, usor,
sa n-o doboare,
sau mai apoi abia cand suparata,
jungla ii va alunga,
pe pasii lor punand hienele prinsoare?
Jungla ii alunga mereu. Sarutul ar trebui s-o mire. Nu?
EXISTA NOPTI
Exista nopti cand nu ne putem auzi
din cauza tacerii
care urla in noi
ca un trandafir
cu spini crescuti pe dinauntru
Exista nopti cand nu ne putem vedea
pentru ca suntem atat de aproape
incat
ar fi de ajuns
doar unul din noi sa respire.
Eu le-am trait pe ambele. Acum tie, oricine-ai fi, iti trimit o...
CARTE POSTALA
Ti-e dor de mine?
Deschide fereastra
si priveste-ma:
omul acela care nu trece
acum
prin fata casei tale
sunt chiar eu.
si epilogul...
ILUSTRATE CU FLORI DE MUCEGAI
Unui cersetor i-a inmugurit piciorul de lemn
intr-o noapte
si-a fost arestat
pentru port ilegal
de speranta. (nu ma pot abtine, dar versurile astea sunt absolut geniale!!!)
Sarmale-n foi dictando,
colegi radioactivi,
profesori cu creier pane,
blugi zdrentarosi
ca un cer de octombrie
peticiti cu stele
prin locurie mai rusinoase.
Aveam 17 ani
si inima ne-ardea-n piept
cum carii-n rana unei usi tampite.
Populatia bastinasa aplauda lipicios
din cauza lipsei de apa
gospodinele stau la coada
sa-si improspateze colectia
de hartie igienica
(erau vremuri tare cacacioase!)
Ne ascundeam in garsoniera aceea
de 2 virgula 3 pe 5
ca intr-un adapost anti-atomic
(in jurul nostru se daramau
inclusiv daramaturile)
Stiam ca peste o secunda
prezentul va prinde gust de mucegai
Stiam ca batranetea e-un pacat
ce se pedepseste cu moartea,
stiam ca neputinta de a nu ne fi nascut
Ne-a dat putinta de a trai cu tot dinadinsul.
...
A thousand kisses deep
Cam acolo ma trimite Cohen cand il ascult. E revelatia mea din acest an si tocmai acum cand il ascult, pentru ca nu o mai facusem demult, a rasarit in mine si dorinta de a scrie. Am cam multe ganduri intortocheate care poarta o mica batalie in spatele fruntii, dar incerc sa fac putina ordine, sa ridic steguletul alb in semn de pace. Acum ca ma gandeam la adancimi mi-am amintit de ceva ce tine exact de zona opusa si anume cerul, am facut legatura cu avionul si apoi cu aterizarea la care am fost martora intre plimbari intre baie si camera mea. Martora, evident prin sticla televizorului, caci vorbesc aici despre aterizarea avionului Madonnei insasi care a fost un fel de a doua venire a lui Iisus Hristos pe pamant, tinand cont de entuziasmul de comentator sportiv inaintea unui gol romanesc in cupa UEFA (sau mai nou Europa League) a reporterului.
,,Siiii...siiii...avionul Madonnei a aterizat pe pamant romaneeeesc!!!! Sa urmarim acum iesirea divei din avion, sa vedemmm...da...aceea este diva, da, da, priviti, este chiar parul blond al diveeeei!!!"
Doamne iarta-ma! Si apropo, am dat de blogul lui Mircea cel din Puii lui (a.k.a. Solcanu, care de fapt e un simpatic chiar daca cica face grseli de ortografie) si tot zice ca se duce azi la concert! Stai! Astazi e concertul! Sa nu uit in veci ziua de 26 august 2009 ca parca vad ca nepotii mei se vor confrunta cu acest eveniment in cartile de istorie de clasa a 4-a! Nu de alta, dar sa le povestesc detalii si sa-i pun sa dea un search pe youtube la ,,primul pas madonnian pe pamant romanesc". La naiba!
Alta problema a mea: sunt paranoica. Asta vine si ca o explicatie a faptului ca nu m-am apucat de scoala de soferi dar si ca un motiv in plus sa cred ca voi muri din cauza unui infarct. Paranoia, da. E un lucru foarte trist. As putea trece peste faptul ca uneori, cand merg pe strada, iar pe langa mine trece un individ cu o mecla urata spre dubioasa, ma apuca niste tremurici si am impresia ca va scoate un cutit si mi-l va infige in stomac. Apropo de cutite, sufar de fobia lor. Cutito-fobie sau cum? Tocmai am dat un search pe google si mi-a aparut un articol in care se trece de la cutite la teama de castrare si am inchis fereastra: nu e domeniul meu. Si ca sa continui paranteza, mentionez ca nu stiu daca e chiar o fobie, ca Doamne iart-ma, tai si si paine, imi fac si sandvisuri, dar daca vad un cutit spre masa cu taisul indreptat spre mine il intor instinctiv. De asemenea, nu deschid conserve (acelea vingtage fara cheita) si ies din incaperea in care cineva duce la capat aceasta misiune in locul meu. Stii banCU` CU CUtitu`?
Tai-o!
Si ca tot vorbeam de bancuri proaste si apropo de supa (sau conserve, nu mai conteaza, stomacul sa fie plin), paranoia sa mai manifesta atunci cand intru in casa si e liniste si stiu ca bunicii mei sunt acolo. Cand cade ceva sau aud un tipat, ma ridic si verific daca totul este in ordine, daca ana si titi, dragii mei bunici sunt ok. Mi-am adus aminte de o poezie care face trimitere la acest moment si la etapele vietii si o voi srie imediat aici. Explicatia ar fi, probabil, teama de moarte, dar evident ca nu de moartea mea, ci de a persoanelor dragi. La fel ma trec caldurile si cand il vad pe bunicul meu dormind si astept incordata sa vad cum i se inalta pieptul in ritmul respiratiei...
Da, am ceva probleme cu capul. In rest pare-mi-se ca sunt sanatoasa, desi ma autosuspectez de astm. Poate ca voi reusi sa ma duc la medic intr-o buna zi, asa cum sper sa ajung si la tribunal ca sa-l dau pe taica-meu in judecata.
Poezia despre care vorbeam e scrisa de Daniel Silvian-Petre, un poet contemporan si zace in vechea mea agenda de poezii, alaturi de alte cateva din volumul ,,Overdose" apartinand tot lui, si de aceea voi deschide un alt post in care le voi scrie pe toate.
P.S. Wow! Aceste randuri contin ironie si sarcasm! Extrem de ciudat, am scris pentru prima oara despre ceva exterior persoanei mele. Cred. Am barfit-o pe Madonna! In puii mei!
,,Siiii...siiii...avionul Madonnei a aterizat pe pamant romaneeeesc!!!! Sa urmarim acum iesirea divei din avion, sa vedemmm...da...aceea este diva, da, da, priviti, este chiar parul blond al diveeeei!!!"
Doamne iarta-ma! Si apropo, am dat de blogul lui Mircea cel din Puii lui (a.k.a. Solcanu, care de fapt e un simpatic chiar daca cica face grseli de ortografie) si tot zice ca se duce azi la concert! Stai! Astazi e concertul! Sa nu uit in veci ziua de 26 august 2009 ca parca vad ca nepotii mei se vor confrunta cu acest eveniment in cartile de istorie de clasa a 4-a! Nu de alta, dar sa le povestesc detalii si sa-i pun sa dea un search pe youtube la ,,primul pas madonnian pe pamant romanesc". La naiba!
Alta problema a mea: sunt paranoica. Asta vine si ca o explicatie a faptului ca nu m-am apucat de scoala de soferi dar si ca un motiv in plus sa cred ca voi muri din cauza unui infarct. Paranoia, da. E un lucru foarte trist. As putea trece peste faptul ca uneori, cand merg pe strada, iar pe langa mine trece un individ cu o mecla urata spre dubioasa, ma apuca niste tremurici si am impresia ca va scoate un cutit si mi-l va infige in stomac. Apropo de cutite, sufar de fobia lor. Cutito-fobie sau cum? Tocmai am dat un search pe google si mi-a aparut un articol in care se trece de la cutite la teama de castrare si am inchis fereastra: nu e domeniul meu. Si ca sa continui paranteza, mentionez ca nu stiu daca e chiar o fobie, ca Doamne iart-ma, tai si si paine, imi fac si sandvisuri, dar daca vad un cutit spre masa cu taisul indreptat spre mine il intor instinctiv. De asemenea, nu deschid conserve (acelea vingtage fara cheita) si ies din incaperea in care cineva duce la capat aceasta misiune in locul meu. Stii banCU` CU CUtitu`?
Tai-o!
Si ca tot vorbeam de bancuri proaste si apropo de supa (sau conserve, nu mai conteaza, stomacul sa fie plin), paranoia sa mai manifesta atunci cand intru in casa si e liniste si stiu ca bunicii mei sunt acolo. Cand cade ceva sau aud un tipat, ma ridic si verific daca totul este in ordine, daca ana si titi, dragii mei bunici sunt ok. Mi-am adus aminte de o poezie care face trimitere la acest moment si la etapele vietii si o voi srie imediat aici. Explicatia ar fi, probabil, teama de moarte, dar evident ca nu de moartea mea, ci de a persoanelor dragi. La fel ma trec caldurile si cand il vad pe bunicul meu dormind si astept incordata sa vad cum i se inalta pieptul in ritmul respiratiei...
Da, am ceva probleme cu capul. In rest pare-mi-se ca sunt sanatoasa, desi ma autosuspectez de astm. Poate ca voi reusi sa ma duc la medic intr-o buna zi, asa cum sper sa ajung si la tribunal ca sa-l dau pe taica-meu in judecata.
Poezia despre care vorbeam e scrisa de Daniel Silvian-Petre, un poet contemporan si zace in vechea mea agenda de poezii, alaturi de alte cateva din volumul ,,Overdose" apartinand tot lui, si de aceea voi deschide un alt post in care le voi scrie pe toate.
P.S. Wow! Aceste randuri contin ironie si sarcasm! Extrem de ciudat, am scris pentru prima oara despre ceva exterior persoanei mele. Cred. Am barfit-o pe Madonna! In puii mei!
Monday, August 24, 2009
Cu titlu, fara, tot aia
M-am intors. Tocmai citeam un blog, facandu-mi un mic plan in minte: citesc, mai caut cate ceva pe net, ma culc, ies in oras si diseara, cu siguranta, voi scrie aici. am gasit printre gandurile unei vecine cuvantul ,,tomnatica". Da! El e de vina. Azi am visat ca imi luam geaca pe mine si ma incaltam cu bocanci...Imi dau eu seama ca am avut parte de cam multa cadura si ca abia astept urmatorul anotimp, in special din dorinta de a combina haine intr-un fel in care sa-mi tina de cald si fizic si sufleteste. Revenind, toamna e tot parte din viitor si imi dau seama ca imi facusem o lista de subiecte pentru posturi si tot aman finalizarea lor. De fapt aman inceperea, caci nici nu stiu despre cate din cele enumerate acolo mi-am etalat discursul. Dar mai bine pentru mine, cu ocazia asta nici aceasta aratare de blog nu va fi ,,publicata" mai devreme. Hi hi hi!
Insistand...Cum sa imi intorc gandurile spre trecut cand galopez ca un unicorn gata sa-si ia zborul catre viitor?? Nimeni n-ar sti, am zis! Parca sunt turbata! Vreau sa fac si asta, si aia, si cealalta, nu am stare, ma tot gandesc, planific, calculez, parca as organiza o nunta. Evident, nu a mea!
Acum un an nu aveam de gand. Mi-am pus problema dar am gasit imediat raspunsul, care nu m-a facut sa nu ma simt bine si nici nu mi-a ridicat alte probleme, m-a lasat pur si simplu impacata. Sa plec din tara? Am mentionat deja despre Cracovia. Dar se pare ca viata nu ma lasa in pace, norocul inca ma urmareste si daca stau putin locului si ma uit intr-un punct fix parca aud: ,,Ti se pregateste ceva...". Ciudat sau nu, asta mi s-a intamplat.
Am aplicat acum o luna: Proiect EVS in Polonia. Am primit un raspuns negativ, am simtit parca o usurare si am luat-o ca pe un semn: trebuie sa-mi pastrez planul, ma angajez, strang bani 2 ani si plec abia la master. Dar mi se pregatea ceva si anume un nou proiect al aceleiasi asociatii. Am primit un mail care ma invita direct sa particip, asteptand doar confirmarea. M-am macinat, m-am autointerogat, am cerut niste pareri (am ales intentionat oameni care stiam ca ma vor sustine) si am luat decizia: plec! 6 luni! In Polonia! La o ora si jumatate de Cracovia cu trenul! Lucrez cu copii si tineri! Imi pot pune ideile in practica! N-am nevoie de multi bani! Sunt libera, sunt singura, pe cont propriu, invat limba poloneza si scap de voi!!! Da, SCAP DE VOI!!! Si asta e tot un semn, sunt sigura.
Facultatea nu reprezinta o problema si am gasit deja solutiile! Imi iau zborul!!! Da!!! Parca deja dau din aripi si ma simt atat de bine! Tocmai m-am intors de la tara, o comuna bine dezvoltata la jumatate de ora de Timisoara. Dar atat. Oamenii aia nu au aripi si nici nu vor sa le creasca pentru ca ei cred ca doar gainile si ratele din curte pot avea asa ceva. Ma priveau ca pe un extraterestru cand le povesteam ce vreau sa fac si ce am facut pana acum, avand un sentiment ciudat de superioritate care ma facea sa nu continui cu povestirile si totodata un strop de compasiune pentru ca ei nu au parte de astfel de experiente. Insa, daca ma gandesc la mine, e ca si cum mie mi-ar fi dor sau l-as iubi pe tatal meu. Care, pe langa ca e o jigodie, a lipsit 20 din 20, deci nu am cum sa-i simt lipsa. Asa si ei. Nu stiu ce pierd. Dac-ar sti...
Am fost in Delta Dunarii, la Anonimul, festivalul de film despre care vorbeam putin mai devreme (scroll down). Am si un tricou pentru ca am facut parte din primii 100 de votanti! HA! E prima data cand primesc ceva moca doar pentru ca am stat la coada o jumatate de ora! Am dormit in cort si am dat multi bani pe mancare, am fost dezamagita usor de aproape toti amicii si prietenii cu care am fost (to be continued), am mancat seminte si am baut vodka pentru a ne topi mai cu spor in sacii de dormit, am stat pe plaja noaptea si ne-am uitat la stele prin fumul tigarilor, am cantat pana dimineata pe iarba, ne-am ratacit pe intuneric printre buruieni de 1 metru si am jucat mafia pe tren 10 ore, la intoarcere. Frumos, intr-un cuvant.
Acum astept. Sa trimit foaia, sa le confirm ca vin si nu stiu de ce am impresia ca starea mea e asemanatoare emotiei pe care o simte o domnisoara inainte sa zica da in fata preotului. Numai ca pe mine ma asteapta numai lucuri bune.
Acum sunt acasa, intr-un fel de pauza. Sunt insa pregatita pentru orice. Sunt pregatita pentru viata si pentru mine insami. Uite-asa!
Va pup, fara drag,
Eu
Insistand...Cum sa imi intorc gandurile spre trecut cand galopez ca un unicorn gata sa-si ia zborul catre viitor?? Nimeni n-ar sti, am zis! Parca sunt turbata! Vreau sa fac si asta, si aia, si cealalta, nu am stare, ma tot gandesc, planific, calculez, parca as organiza o nunta. Evident, nu a mea!
Acum un an nu aveam de gand. Mi-am pus problema dar am gasit imediat raspunsul, care nu m-a facut sa nu ma simt bine si nici nu mi-a ridicat alte probleme, m-a lasat pur si simplu impacata. Sa plec din tara? Am mentionat deja despre Cracovia. Dar se pare ca viata nu ma lasa in pace, norocul inca ma urmareste si daca stau putin locului si ma uit intr-un punct fix parca aud: ,,Ti se pregateste ceva...". Ciudat sau nu, asta mi s-a intamplat.
Am aplicat acum o luna: Proiect EVS in Polonia. Am primit un raspuns negativ, am simtit parca o usurare si am luat-o ca pe un semn: trebuie sa-mi pastrez planul, ma angajez, strang bani 2 ani si plec abia la master. Dar mi se pregatea ceva si anume un nou proiect al aceleiasi asociatii. Am primit un mail care ma invita direct sa particip, asteptand doar confirmarea. M-am macinat, m-am autointerogat, am cerut niste pareri (am ales intentionat oameni care stiam ca ma vor sustine) si am luat decizia: plec! 6 luni! In Polonia! La o ora si jumatate de Cracovia cu trenul! Lucrez cu copii si tineri! Imi pot pune ideile in practica! N-am nevoie de multi bani! Sunt libera, sunt singura, pe cont propriu, invat limba poloneza si scap de voi!!! Da, SCAP DE VOI!!! Si asta e tot un semn, sunt sigura.
Facultatea nu reprezinta o problema si am gasit deja solutiile! Imi iau zborul!!! Da!!! Parca deja dau din aripi si ma simt atat de bine! Tocmai m-am intors de la tara, o comuna bine dezvoltata la jumatate de ora de Timisoara. Dar atat. Oamenii aia nu au aripi si nici nu vor sa le creasca pentru ca ei cred ca doar gainile si ratele din curte pot avea asa ceva. Ma priveau ca pe un extraterestru cand le povesteam ce vreau sa fac si ce am facut pana acum, avand un sentiment ciudat de superioritate care ma facea sa nu continui cu povestirile si totodata un strop de compasiune pentru ca ei nu au parte de astfel de experiente. Insa, daca ma gandesc la mine, e ca si cum mie mi-ar fi dor sau l-as iubi pe tatal meu. Care, pe langa ca e o jigodie, a lipsit 20 din 20, deci nu am cum sa-i simt lipsa. Asa si ei. Nu stiu ce pierd. Dac-ar sti...
Am fost in Delta Dunarii, la Anonimul, festivalul de film despre care vorbeam putin mai devreme (scroll down). Am si un tricou pentru ca am facut parte din primii 100 de votanti! HA! E prima data cand primesc ceva moca doar pentru ca am stat la coada o jumatate de ora! Am dormit in cort si am dat multi bani pe mancare, am fost dezamagita usor de aproape toti amicii si prietenii cu care am fost (to be continued), am mancat seminte si am baut vodka pentru a ne topi mai cu spor in sacii de dormit, am stat pe plaja noaptea si ne-am uitat la stele prin fumul tigarilor, am cantat pana dimineata pe iarba, ne-am ratacit pe intuneric printre buruieni de 1 metru si am jucat mafia pe tren 10 ore, la intoarcere. Frumos, intr-un cuvant.
Acum astept. Sa trimit foaia, sa le confirm ca vin si nu stiu de ce am impresia ca starea mea e asemanatoare emotiei pe care o simte o domnisoara inainte sa zica da in fata preotului. Numai ca pe mine ma asteapta numai lucuri bune.
Acum sunt acasa, intr-un fel de pauza. Sunt insa pregatita pentru orice. Sunt pregatita pentru viata si pentru mine insami. Uite-asa!
Va pup, fara drag,
Eu
Subscribe to:
Posts (Atom)
