Iepuri

V-am pus titlu de sarbatoare. De duminica ma bronzez alternativ: cand intind rufele, cand plimb cainii, cand stau pe Facebook. Imi bate soarele din toate partile, asa de rau incat, daca n-as sti ca-s in Scotia, l-as baga in mama lui! In fine, e super cald! Cam ca prin Valcea, asa. Ha!

Ce sa fac, sunt bine, voi? Bine, vorba vine, ca behai si-mi suflu instrumentul constant, intrucat de-abia acum am inceput sa dau afara gandacii galben-verzui! ---Iiiuuu, Claraaa---!!!! Aia e, dar ce conteaza, venim pe 5 iulie acasa, vreti nu vreti! Mi-am facut si plan de vacanta si prevad o vara ca-n povesti, cu muzica tare, discutii lungi, bere pe Capela si in Chechlo, chefuri crunte la Stufstock in Vama si la Woodstock in Kostrzyn, cu oameni faini, ca fetele mele calatoare si betivii mei polonezi. Asta ca sa nu-i mentionez in aceeasi categorie pe Ana si pe Titi, ai mei scumpi bunici! Apropo, SA TRAIASCA CEL MAI FRUMOS OM DE PE PAMANT, bunicul meu drag, care a facut 84 (??) de ani ieri! Uite-asa, sa stie toata lumea! Ca doar el m-a invatat a citi titluri din Gazeta Sporturilor acum 20 de ani!

Stiti ceva? Suna la fel de cliseic ca ,,O, ce soare e azi!"/,,Ooo, cam frig astazi!"/,,Buna, ce faci, nu-i asa ca e groaznica vremea azi?", dar SUNT INGROZITA DE TRECEREA ASTA RAPIDA TIMPULUI!!!!!!!!! Ieri ma gandeam la martisoare, azi ma bronzez la geam, maine-mi intra ouale iepuresti in nas. Poimaine, probabil ca si aterizez acasa. Problema mea n-ar fi ca trece acum, dar asa o sa treaca si la vara si aproape ca nu mai am timp sa carpe diem, in puii mei! Adica, ce sa mai, nici nu mai apuci sa zici asta, ca numai ce incepi cu ,,carpe" si vine noaptea!


Nu stiu, dragilor, daca v-ati dat seama unde vreau sa ajung. Ei bine, va spun ca mi-a fost rau aici, departe, am behait, m-am schimonosit, mi-am plans de mila. Asta ca n-aveam ce face, adica a venit vremea buna si na, pot sa ies si eu pe-afara, sa casc gura la pescarusi (duaaamnie, cum urla pescarusii!!! :O:O:O). Am revenit la normal si am inceput sa va vad pe voi. Sau, cel putin, pe cativa dintre voi...Nemotivati, gri, incercanati, apatici. Adevarul e ca dupa ce am citit lista cu recordurile Romaniei la statistici (prima la rele, ultima la bune), realizez ca e mai greu sa primesti un cot zambind la metrou, dar, la naiba, viata nu se desfasoara sub pamant si, cu atat mai putin, cu oamenii de acolo (banuiesc ca inca n-ati dat de..dracu')!! Doamnelor si domnilor, viata se desfasoara cu cine vreti voi, cum vreti voi, cat vreti voi. Vorbesc de viata aceea mica din fiecare sfarsit al zilei, in care aveti timp sa iubiti, sa mancati, sa faceti planuri. Oamenilor, va strig, luati o pauza! O saptamana, 3 luni, un an! Nu va inecati in cacatul in care altii se dau cu iahtul, nu merita! Daca sunteti tineri, luati-o usor. Dati-va timp pentru inca o betie crunta, pentru un autostop de 1 mai ca-n liceu, pentru o iubire de-o vara! Nu incercati sa faceti haz de necazul ca viata voastra s-a terminat odata cu facultatea! Viata noastra incepe odata cu terminarea facultatii, asa ca, oamenilor, nu uitati de weekend, nu uitati de serile de joi (sau oricare altele in care puteti sa beti ieftin in club), de concedii nebune, nu uitati de voi!

Ah, si inca ceva: nu faceti copii! Sau, cel putin, nu inca!


Pupi





P.S. Cele scrise mai sus nu sugereaza sub nicio forma faptul ca mi-este drag de voi si-mi pasa. Singura mea problema este ca nu vreau sa vin acasa la vara si sa nu am cu cine bea.

Matrics riloudid

Am revenit, aproape in forta! Dupa un sfarsit de saptamana plin, m-am asezat la laptop cu o mecla diferita de cea de saptamana trecuta. In doua saptamani am vacanta si voi fi singura acasa pentru multe zile. Timp de plimbari disperate de una singura si, mai ales, de filme si carti pe englezeste. De-abia astept, am impresia ca o sa-mi incarc bateriile numai bine pentru inca 3 luni de stat aici.

Azi am fost in Linlithgow, la douazeci de minute de Edinburgh, cu trenul. Obiectiv: Linlithgow Palace. Ce minunatie!!! Ruine in stare deosebit de buna si posibilitatea de a explora labirintul din interior fara nicio restrictie! Cu vantul in ceafa si soarele in ochi, ne-am plimbat vreo doua ore si am luat pranzul pe iarba, langa lacul ce inconjoara palatul in semicerc si apoi am dat o tura prin orasel, de-a lungul canalului care se intinde paralel cu strada principala (tind sa cred si unica).
Ieri am fost cu Jasiu la gradina botanica si ne-am holbat la flocirele, dupa o raita fara succes prin secondurile din Stockbrdge, de care v-am zis mai pe la inceput. Am continuat cu o cana de jumatate de litru de cafea si, dupa ce am dat in balbaiala, am mers in The Trone si in Banshee, doua puburi/cluburi din partea veche a orasului, sa facem ceva ce n-am mai facut demult: sa socializam alcoolic. Am finalizat cu o cina care putea a peste, in apartamentul prietenilor nostri din Polonia, care ne-au gazduit cu drag. Mi se pare ca ma trezesc incet la viata si ca nu mai gandesc atat de mult. Sa vedem cum rezolvam mai departe.

Sper ca esti bine si tu, draga. Pupi

cazuiurlaimaridicai

Sper. Nu stiu daca v-ati intrebat ce mai fac, ce mai behai, dar mie mi-e dor de voi, asa cum stiti, asa ca profit de talentele Virgin Media proaspat instalate pe Alva Street 25 scriind un post pe acest blog minunat si prafuit.

De trei saptamani sunt in casa cea noua, de patru tusesc si de vreo doua am intrat in depresie. Se leaga bine de tot, starea mea fizica mi-a dat peste cap circarii, asa cum v-am mai zis, si inca nu mi-am revenit. E al dracului de greu cu primavara asta. Acum o saptamana si jumatate am fost la doctor aici, o sa va povestesc altadata mai multe despre sistemul medical britanic. Pardon, Scotian. Pardon, despre cum a mers treaba la spitalul St. John din pseudo-localitatea in care locuieste Jasiu, Livingston. Aproape de Edinburgh, oricum. Concluzia a fost (imbucuratoare) ca n-am nimic la plamani, ca e doar un virus, si am fost sfatuita sa iau...paracetamol. Pentru febra usoara si dureri. Atat. Am fost fericita. A trecut o saptamana, be-he-he, be-he-he, panica a revenit. De ce nu trece?!?! Eu vreau sa treaca. Azi, la mijlocul celei de-a doua saptamani, i-am scris doctorului meu de la Bucuresti, care a fost super-mega si mi-a raspuns imediat, cu rugamintea sa-l sun azi la 22.00. L-am sunat si m-a uns pe suflet cu incurajari si sfaturi. Un siropel, un nurofen, o vitamina C si bafta multa! Aia e, am prins virus cretin, nu l-am tratat la timp, acum trag cum n-am tras, dar o sa supravietuiesc. Asta in caz ca erati ingrijorati ca ma intorc prea devreme acasa.

Dar eu tot tin sa vorbesc despre casa, despre mine si despre ploile mele scotiene. Momentan, mi-e gri pe-aici. Pentru prima data in viata, mi-e dor de casa, dragii mei! Cred ca are legatura si cu mediul in care traiesc, dar despre a fi AU PAIR o sa va povestesc detaliat in postul urmator. Ideea generala ar fi ca nu-i usor. Deloc. Mai ales pentru cineva ca mine. Initial, de la prea mult bun simt, mi-a fost rusine sa ma folosesc de mancare. Vorba aia, cu rusinea mori de foame. Ca sa intelegeti, ca Au Pair, ai o suma modica de bani pe saptamana, cazarea si mancarea asigurate. Am camera mea, baia mea, pot sa mananc orice din casa, etc. Apoi, trebuie sa ai grija de un copil. Pff. Ce responsabilitate!! Cand ma gandesc ca alte fete se baga la familii cu 2-3 copii. Uau! Eu o duc bine, sa zicem. Ala mic e un scump; un destept; un agitat; un mic monstru; un mic...eu:)) Aaaaa, si plimb si hranesc 3 caini, mai nou.

Aceasta melancolie blegoasa a mea e legata oarecum si de clima de aici. Cele mai multe zile sunt gri si asta nu-mi prieste deloc. Mai mult, ma bate vantul in mecla aproape in fiecare zi, si numai vajaitul ala pe langa urechi douzeci de minute poate sa-i strice ziua unui sensibilos. Apoi, e orasul. E suuuuper-fain! La fel de gri, dar frumos! Cu toate astea, fiind la primul meu job, sunt, imaginati-va, oh, vai, ah, ataaaat de obosita incat..da, in prima luna m-am culcat doar la 20:30. Ha! Acum e aproape 22:00.

(N. tocmai a venit in sufragerie si, ca de obicei, m-a invitat la un pahar de alcool. In general ma serveste cu vin, de data asta mi-a propus un gin cu tonic plus un zambet imbietor. O sa beau un ceai, nu mi-a placut ginul niciodata. Dar a fost foarte tentant.)

Mi se termina bateria.

pupi



LATER EDIT: Aveam net numai in sufragerie, dar acum am verificat si merge si in camera mea. Mi-a fost marit salariul. In final, tot raul spre bine. Of, vreau si eu sa dramatizez o data si nu-mi iese!