Grup de yahoo si chestii

Buuuun! Daca tot am vinerea libera si de licenta inca nu m-am apucat, daca tot ne vedem pe 29 la Universitate, adica daca tot au inceput sa se concretizeze lucrurile cu privire la promovarea Serviciului European de Voluntariat, am zis sa o fac intr-un mod mut mai organizat si mai accesibil, care sa ne avantajeze pe toti.

Continui, deci, aceasta misiune, creand un grup de yahoo, informatii_evs@yahoogroups.com care va va oferi urmatoarele:

- O scurta descriere a Serviciului European de Voluntariat;

- Mailuri cu proiecte la care voi puteti aplica in viitor;

- Alte modalitati de a face voluntariat;

- Informatii in legatura cu proiecte Tineret in Actiune;

- Linkuri catre surse oficiale de informatie.


Grupul va avea si anumite reguli, scrise acolo, dar pe care le voi mentiona si aici. Acestea vor fi modificate si inmultite, in functie de cum va decurge comunicarea:

- Ca administrator al grupului, sunt singura care poate trimite mesaje;

- Intrebarile sau informatiile pe care membrii doresc sa le transmita vor fi directionate catre mine, grupul fiind unul moderat pentru a impiedica haosul;

- Cu timpul, intrebarile care isi gasesc raspunsul in Baza de date a grupului, la Files, Links sau pe blogul www.storminateacupself.blogspot.com nu vor mai primi raspuns individual;

- Doresc sa stimulez o informare activa de tipul: voi primiti informatia despre proiect si datele de contact, stiti deja cum sa aplicati si va intoarceti la mine in vederea gasirii unei Organizatii de Trimitere si a altor detalii administrative. Deja numarul celor interesati a crescut si nu mai pot juca rolul de mentor personal;


Aditional, am creat si un Facebook Group cu numele EVSinfo, care va fi utilizat numai pentru a directiona vizitatorii catre grupul yahoo, in vederea unei comunicari centralizate.

Multumesc si va poftesc! pupi

Trecutospectie

Aici va povesteam mai demult care sunt pasii de urmat pentru a deveni voluntar EVS. Mai aruncati o privire:D

Informare EVS la Universitatea Bucuresti

Buna seara, buna seara!

Se pare ca in final, va invint pe toti la marea si tarea sesiune de informare despre Serviciul European de Voluntariat, care va avea loc pe 29 noiembrie, in Amfiteatru Odobescu din cladirea Facultatii de Litere. Adica fix in buricul Universitatii! Incepe la ora 18:00 si tine pana cand vreti voi.

Pentru ca in sfarsit veti avea ocazia sa va lamuriti, va astept cu bratele deschise alaturi de ART Fusion, fotografii, linkuri si...altele pe care vi le voi spune pe parcurs. In sfarsit veti putea pune toate intrebarile care va trec prin cap, veti avea legatura cu o organizatie care va poate trimite in program si care se va ocupa de voi la fel de bine cum s-a ocupat de mine.

Va anunt de acum, ca urmeaza o saptamana in care va voi stresa cu anunturi pe aceasta tema, deci va rog sa fiti mai intai receptivi, apoi toleranti si, putin mai tarziu, cat se poate de prezenti la intalnirea noastra!

O sa fie fain, zau asa!
Pupi

Contactati, intrebati si cu EVS plecati!:D

Buna seara, tovarasi!

Uite asa, ca tot incepem treaba, mi-am procurat o adresa de mail speciala, pe care imi puteti scrie la orice ora si cu orice ocazie. Evident, subiectul trebuie sa fie EVS sau, ma rog, planuri de voluntariat pe termen lung si ne descurcam noi:D

Aceasta magica adresa este: evsklara@yahoo.com

Ca sa va spun mirobolanta mea idee, am compus-o din EVS si numele meu, dar daca e citit asa cu atentie o sa auziti si un ASK pe la mijloc. A? Nu ca-i fain?:))

pupi, ceau

Facem!

Am primit aprobare!!! Avem amfiteatru!!!! In mai putin de o luna maaaaaaaaarele eveniment de prezentare-laudare EVS!!! Intr-o frumoasa zi de luni pe la 6. Curand voi face eveniment pe Facebook, o sa va stresez pe mess, pun detalii pe blog si voi pregati niste fluturasi dragalasi de impartit si si si...sper sa veniiiiiiiiiiitttttttttiiiiiiiii!!! Multi si entuziasmati. ART Fusion sunt cu noi sa ne ajute! Hi hi hi!!!

Paradoaxe

Din pacate frustrarea atmosferica se resimte in starea cotidiana a psihicului meu. O fi si problema soarelui cu totul ciudat de noiembrie, or fi si banii, o fi licenta (asta e si mai ciudat), o fi distanta, cainii sau apa plata, FNT si biletele lui, jegul din baie, Coca Cola din cana mea, blogul asta cretin.

Mi se pare ca dureaza mult pana in decembrie si in acelasi timp ma calca timpul pe calcaie. Parca vreau sa fac de toate si n-apuc sa fac nimic. Astept raspunsul decanului la cererea mea in legatura cu prezentarea EVS. In rest, incerc activitati pe alte planuri: lipesc colturi pe ici pe colo, mai carpesc o soseta, mai fac un ban, mai trec pe la EXIT. Si in tot timpul asta cheltuiesc o gramada de bani si nu-mi dau seama pe ce. Imi merge bine, dar ori e prea incet, ori nu-mi permit sa-mi mearga si mai bine.

Termina-s-ar facultatea. Si-om fugi. Nu de ceva, ci catre ceva.

Se face treabaaaaaaa!!! GO EVS!

Pro Vobis lucreaza si ei intens la promovarea EVS. Siiiiiii au lansat un site foarte dragut, mult mai bine structurat decat acest blog amarat al meu, unde gasiti de toate cele: http://www.voluntareuropean.ro.

Vizionare placuta!!!:D

Ploua, ploua, dar cum am zis, eu vomit curcubee

Sa va lamuresc! Dupa perioada extazianta, mirobolanta, incitanta, pasionanta si tot cu rima asta de EVS, perioada de ,,POST" (a se interpreta in toate directiile, ca e adevarat) e gata, adica am terminat si sesiunea de restante cu TOATE examenele luate si ma laud, da, ca nu stie nimeni ce greu e sa te mobilizezi dupa un an in care n-ai facut decat ce..nu trebuia (din perspectiva plictisitoare a muuuultora:D:) uhaaaaaaaaaaaaa!!! Maine ma duc sa-mi iau si caminul de care m-au lipsit dragii mei profesori universitari prin comoditatea cu care NU mi-au pus notele ca sa ma pot prezenta cu un dosar complet la repartizare. Cu ocazia aceasta le transmit si un mesaj: Multumiri si sanatate! (stiu ca vorbesc singura)

Dar va mai spun asta si ca sa vedeti ca merita sa faci EVS, ca poti reveni inapoi la viata normala ca sa inchei toate socotelile cu ea si apoi, sa-ti vezi din nou linistit de nebuniile tale. Si te motiveaza si iti da mai multe suturi in cur si-ti face masaje de relaxare si te drogheaza si uite-asa sa termin cu mine si sa revin la voi.

Noutati EVS:

Am tot trancanit eu pe ici pe colo ca vezi Doamna(Domnule), EVS e once in a lifetime. Ei bine nu. Poti sa mergi de doua ori, in cazul in care executi stadii de 6 luni, sau de mai multe, in cazul short-term EVS (3luni), daca ai parinti divortati, situatie speciala nu stiu exact de care, sau dizabilitati fizice. Eu am o situatie speciala cu capul, asa cum se stie, dar mai sunt si ai mei divortati (ii multumesc inca o data mamei mele pentru sustinere:D:*:*:*), asa caaaaaaaa noi planuri incoltesc in mintea mea de pamant fertil. Deci luati aminte, dragii mei!

A doua treaba: se pare ca incep sa se concretizeze anumite idei in legatura cu metode noi de promovare. ART Fusion imi e alaturi, asa ca foarte curand va voi invita oficial la prima sesiune de promovare EVS in direct si in carne vie, cu putin noroc, la mine la facultate. Ihaaaaaaaaaaaaaa!!!!


Deci sper sa cititi, sper sa fiti curiosi, sper sa lasati macar pentru 2 ore temerile si prejudecatile sau orice alt tip de povara psihica si sa veniti, macar ca sa radeti de pozele noastre de voluntari EVS si sa spargeti seminte. A, cum, nu v-am zis?? Daca sunteti cuminti, va aduc si niste voluntari EVS veniti in Romania. Cativa dintre muuuuuuuuultii existenti la noi. Si intr-un an poate putem si noi sa spunem ca am fost cativa dintre muuuuuuultii care au plecat cu EVS pe unde i-a taiat capul.Nu ca-i fain???

Scrie maaaa, la ziar, de EVS

Ce-i drept, online, dar merge si asa. Oaoaoaoa!!!
Poftiti aici: http://www.evz.ro/detalii/stiri/europa-inroleaza-voluntari-romani-905807.html


uhuhuhuhuhuhuhuhuhu!

Si ce site nenorocit!!!Am vrut sa comentez si nu ma lasa!rrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr

Surprize surprize!

Ok, inca o data, lumea e mica. Astazi mi-a fost dat sa cunosc niste friends of friends (ar trebuie sa se inteleaga de la sine foaaaarte faine fetele:D) dintre care 2 (!!!) sunt foarte convinse ca vor sa plece in EVS!! Nimic mai placut pentru urechile mele, tinand cont de faptul ca una dintre fetele astea simpatice citise blogul asta amarat si mi-a spus incantata ca i-a fost foarte de folos. Uite de-asta mai pun acu' un link pe Facebook, cine stie cui ii mai face un bine si, pe deasupra, fac si declaratia oficiala, cu dedicatie pentru Alexandra si Diana:

Da, ultimele 3 luni de EVS au fost lipsite de articole pe blog din cauza unei bune-dispozitii exacerbate. Adica da, poate nu-ti place proiectul, poate nu-ti place colegul de apartament, dar sigur timpul liber ti-l poti petrece in cel mai pseudo-inteligent mod:)) Asa ca atacati cu pasiunile linkurile oferite cu drag, in sectiunea din dreapta a acestei pagini! Oahaa!!

Noroc in viata!

Vreau si eu la LDIR

Helou. Nu stiu cine a mai dat pe blogul asta. Dar oricine, care a auzit sau care vrea sa auda de Let's do it, Romania! si sa participe, sa-mi dea un semn. Dragii mei prieteni m-au tot refuzat si este nevoie de cel putin 4 oameni intr-o echipa. 25 septembrie si atat. Poate poate. Multumesc frumos!

Un site foarte util

Am linkul in dreapta, dar nu i-am facut reclama cum trebuie. ACT este o organizatie foarte faina care are acreditare EVS. Blogul lor despre cum, ce, cand si asa mai departe este extrem de util si o buna sursa de informare despre EVS, in cazul in care de la mine nu intelegeti prea multe. Insa puteti reveni oricand, ca sa va insuflu curaj mai cu spor. Deci, luati de aici ca-i fain: EVS for YOU.

:D

Nu stiu ce titlu sa pun

Hm da, nu am mai scris de ceva timp pentru ca deocamdata nu am noutati. Incerc sa intru pe la Young Initiative care vrea sa faca blog despre voluntariat si m-am bagat si eu ca o musca, poate poate reusesc sa propovaduiesc cumva mai eficient informatia.

Este o treaba despre care vreau sa fac anunt mai din timp asa, chiar daca nu am deocamdata niciun pas facut. Prin noiembrie imi doresc sa fac o intalnire deschisa, nu stiu cum s-o intitulez, in care sa stau in fata si sa vorbesc aiurea despre EVS. In planul meu intra un amfiteatru de la mine din facultate, adica Litere, dar mai intai trebuie sa ajung pe la musiu decan si sa ma rog de el. Doua ore, asa, pentru un scop nobil. Asa ma voi si convinge de cat de deschisa spre..ceva este universitatea asta, pentru ca se lauda de numa' numa'. Asa ca, interesatii, curiosii, plictisitii si asa mai departe, dati mai departe daca v-ar placea sa veniti in vizita.

Ah...Si astazi am gasit unul dintre cele mai faine bloguri cu unul dintre cele mai faine subiecte. O domnisoara indragostita de Polonia. Un blog frumos, despre oameni, votca, mancare si traditii poloneze, scris intr-un stil foarte, foarte fain. Enjoy si va doresc vacanta placuta, eu ma pregatesc de sesiune:>

Primul training predeparture EVS 2010

Cred. A avut loc acum vreo saptamana, la Predeal, evident. Vorbind cu Victor, de care v-am zis ca se duce si el in Polonia si de fapt invadandu-i Facebookul cand am vazut pozele de la training, am descoperit, cu bucurie, ca:

- La trainingul asta au participat de doua ori si inca ceva mai multi romani decat in iarna. Adica vreo 16;

- Inca o prietena alaturi de care am facut voluntariat la EUROPAfest (apropo ce vremuri grele dar frumoase) isi ia zborul;

- Voluntari internationali continua sa vina in numar foarte mare in Romania: ceva pe la 60 din cate imi amintesc (numai luna asta!!!);

- Inca o confirmare ca avem super-traineriiiiii!!! De data asta, laudele s-au indreptat catre Teolin Codreanu care mie nu mi-a fost trainer, dar se vede de la o posta ca e un simpatic.


Numai de bine, numai de bine. Acum ca am si bilet de intoarcere, ma apuc de invatat cu placere. Intre timp, ma ocup cu drag de oameni care vor sa decoleze. Sunt aici!

Hai ca-i fain

Am bannerul pus acolo de 4 luni si n-am scris nimic despre el. Ei bine, treaba asta mi se pare ambitioasa, frumoasa si de facut acasa. La noi in tara. Let's do it, Romania! se numeste si pe 25 septembrie 2010 se va intampla. Cred ca e usor de facut, pe langa fun, si promite o Romanie mai curata. Ar fi placut ca cel putin intr-o zi sa renuntam la sarcasm, lamentari si critici negative in legatura cu jegul inconjurator si sa purcedem. Ni se ofera ocazia, manusi si saci. Sau ai nevoie de si mai multa mizerie ca sa taci si sa faci?

Acum, aici

Am luat decizia de a lasa la o parte subiectivismul in cadrul blogului, cel putin pentru o perioada, in numele pastrarii entuziasmului in legatura cu programul EVS. Revenind insa si la sentimente mai bune, mi-am reorientat atentia catre scopul principal si planurile de viitor. Deocamdata cica studiez intens pentru sesiunea de restante din septembrie, ma mai uit la televizor si mai ies prin oras. Ei bine, din cea de a doua activitate mentionata am avut de castigat si unele informatii utile, dar care nu m-au facut sa zambesc, dimpotriva.

Aseara am dat, din greseala, pe o televiziune de Valcea, nu-mi mai amintesc care dintre ele. Si ce vad, o discutie despre EVS condusa de o doamna jurnalist care nu se documentase deloc inainte despre ce si cum si unde, doua fete din Azerbaijan si doi tipi, probabil ceva coordonatori. Fetele lucreaza in Valcea intr-o echipa mai mare, in cadrul unui proiect ecologic ce vizeaza Parcul National Cozia. Daca-mi amintesc bine, intr-o zi, pe vremea asta, dar anul trecut, am cunoscut intr-un bar din Valcea vreo 6-7 voluntari care lucrau in acelasi proiect. Cei 6-7 reprezentau insa numai o parte din echipa ceea ce ma face din nou sa ma gandesc la faptul ca anul trecut numai aproximativ 20 de tineri din Romania au plecat sa faca EVS, fapt mentionat si de anonimul (pentru mine) din stanga fetelor. Nu am stationat prea mult pe acel post, intrucat tanti care punea intrebari m-a exasperat, punandu-mi capac cu intrebarea: aveti si voi un parc national ca cel de la Cozia? A sunat ca ,,aveti semafoare in Romania?", asa ca am abandonat, deoarece oricum nu se transmiteau informatii noi pentru mine. Din pacate, ma intreb acum, cati dintre cei pentru care ar fi fost utila vizionarea emisiunii respective au avut norocul de a da peste ea?

Si ma mai intreb ceva: de ce nu stie chiar nimeni, nimic???? Readucand-o pe tanti cu intrebarile intrebatoare in acest monolog plictisitor, imi vine in minte mentiunea pe care a facut-o in legatura cu voluntariatul in Romania, catalogandu-l drept inexistent. Nimic mai neadevarat, cu toate ca inca exista persoane dubioase care, purtand aroganta ca pe un apanaj al unei personalitati respectabile (asa cum probabil spera sa devina, concentrandu-se cu si mai mare aroganta asupra deosebitelor facultati si cariere remarcabile), inca intreaba de ce ai munci fara bani? Nici macar nu m-as gandi sa le raspund la aceasta intrebare, ca sa nu adaug ca EVS este, practic, cu bani! Sau am adaugat deja?

Stie cineva de intalnirea EVS din Kamenka, Cehia? Te costa 15 Euro cazarea si mancarea pentru 3 zile, insa transportul nu este asigurat, dar termenul limita pentru a aplica a fost ieri. Se vor aduna acolo tineri care au fost, sunt sau planuiesc sa devina voluntari EVS si se va face un schimb extrem de util de informatii, asezonat cu distractia de rigoare pe care atatia dintre voi o pierdeti numai din lipsa informatiei! In grupul de Facebook European Youth Meeting, KAMENKA, August 22nd - 25th 2010 sunt pana in acest moment 159 de membri. Numai unul singur este roman si este una dintre persoanele carora am reusit sa le starnesc la maximum interesul.

Astfel, revin la planurile mele: pana ajung in Bucuresti, voi continua sa postez pe blog si sa il fac sa devina mai vizibil. Insa, atentie: planuiesc o prima mare INTALNIRE IN CARE SA VA SPUN CAT MAI MULTE DESPRE EVS, intr-unul dintre amfiteatrele Facultatii de Litere din Bucuresti. Sper ca voi reusi sa beneficiez de acest spatiu pentru 2 ore, cel tarziu in luna noiembrie, insa pentru aceasta am nevoie de OAMENI CARE VOR ALTCEVA! Am de gand sa realizez o prezentare clara, utila si amuzanta a acestui program, urmata de nimic altceva decat o sesiune de intrebari din partea voastra, sesiune care imi doresc sa fie mai grea decat cea de restante din septembrie.

In final, va intreb: de ce sa nu faceti asta, cand, in final, va puteti intoarce schimbati in bine, mai activi, mai optimisti si chiar mai pregatiti sa intrati pe fagasul carierei de succes pe care vi-o doriti?

Nu e bine

Cateodata cred ca ar trebui sa ma las de meseria asta. Totul trece prea repede, pamantul imi fuge de sub picioare, iar acum sunt acasa incercand sa fac fata starii post-EVS. Treaba asta nu e pentru oricine si cu siguranta nu pentru mine. Aici trebuie sa te tii tare, sa ai capacitatea de a-ti controla emotiile, de a constientiza ca viata merge mai departe, ca oameni sunt peste tot, ca ai facultate si trebuie sa te apuci de invatat, ca asta e tara ta si mai ai un an de trait obligat-fortat.

Ultima saptamana nu mi-o amintesc, stiu ca a fost frumoasa si intensa, dar trista. ,,La revedere" spus de prea multe ori, prea multe ultime imbratisari, prea multe ultime momente. Prea mult sfarsit. Ma simt deocamdata ca un emo, mi-e teama de ai mei, de oamenii de afara, de ceea ce s-a schimbat in mine.

Vreau inapoi, acum. Si ma voi intoarce acolo, fie ce-o fi. Cand ei sparg trotuarele, cand ei inca discuta o ora despre atitudinea diferita a unei persoane, cand salariile se scufunda in nervii oamenilor care urla pe strada, atunci ma gandesc ca 6 luni departe nu te fac sa uiti de unde ai plecat, dar te fac sa recunosti cu tristete locul in care te-ai intors.

Inca nu gandesc limpede. Dar nu mai conteaza ce sfaturi as putea sa dau. Nici macar nu stiu daca sa va mai spun: duceti-va! Eventual sa adaug ,,si nu va intoarceti prea curand!". Si-mi pare tare rau.

Maine

Maine imi iau la revedere in mod oficial, de la cei cu care mi-am petrecut tipul in ultimele 3 luni de EVS. Sunt ei toti, de la Herflik la Klaudia. In total nu stiu cati sunt. Poate 20. Poate 30. Dar tin la toti la fel si ma voi intoarce la ei cu siguranta.

Zambetele sunt si mai amare cu cat vara nu se hotaraste sa vina in Polonia. Ploua si ploua si din cauza asta nici nu vom avea petrecerea pe malul lacului Chechło.

Mai am o saptamana si 2 zile de stat aici. A fost prea putin. Nu vreau acasa, e clar, da?

Cand incepi sa numeri inapoi

Si incerci sa te uiti (chioras, asa) inainte, atunci ceva incepe sa scartaie. Ploaie ploaie, dar e sfarsitul unii mai, dar...ce sa mai?! Se sincronizeaza cu alte tunete si fulgere.

N-am mai dat pe aici din cauza desi as spune mai degraba datorita trainingului in Kazimierz Dolny, undeva in est, langa Lublin. Mid-term training, Vojtek din nou, hostel dragut, oameni faini si prea cuminti, surprize placute, ceva concluzii si mult dorita intoarcere acasa. Acasa, adica in Tarnowskie Góry, care s-a dovedit a fi ceea ce cred in momentul in care am iesit din gara si mi-am vazut prietenii:)

Si am revenit la dragalasul ritm, prin care vreau sa-mi umplu ultimele saptamani aici. Am investigat echipa Agentiei Nationale si am gasit niste linkuri noi si informatii, asa ca lista din dreapta s-a lungit un piculet.

Azi e meci. Sa dorm sau sa plec iar?

It's been a while...

Adevarul e ca nu stiu care e adevarul. Corect, nu? Sunt, mai precis, plecata tot timpul. N-am cand sa-mi spal sosetele, dar am cand sa ma gandesc ca am mai putin de doua luni si ma intorc si detest asta. Sa o numesc pre-depresie? Am stat de vorba cu oameni care au trecut prin asta si mi s-a confirmat. Perioada de dupa este foarte dificila, pe scurt. Ma asteapta o gramada de examene si proiecte. Inca prefer sa nu ma gandesc si sa traiesc asa cum se cuvine momentele ramase.

Sambata asta plecam in Kazimierz Dolny, pentru mid-term training. O parte din voluntarii care vor fi acolo sunt cei din primul training. Asa ca o sa fie fain sa ne revedem macar inca o data, inainte sa ne spunem, poate, adio.

Stiti ce e cel mai trist in momentul in care decizi sa fii hoinar? Nimic material nu dureaza si trebuie sa fii atat de puternic incat sa pastrezi amintirea oamenilor si locurilor fara sa te dezintegrezi, fizic si psihic, in haosul lor. Pentru ca e al lor si nu al tau. Si pentru ca nu poti sa-ti dezamagesti parintii. Si pentru ca lumea de acasa te intreaba cand te intorci. Si pentru ca e greu sa-i faci sa inteleaga si chiar mai greu sa-i faci sa incerce.

Si te schimbi mult. Te schimbi extrem de mult.


Ieri am primit o veste geniala: 3 baieti din grup vin in iulie in Romania, hitch-hiking. Vor sa ne cunoasca tara si vor sa-i duc la munte. Asta ma motiveaza sa invat intens pentru a avea cateva zile libere pentru ei. Si cu asta...am incheiat pentru inca vreo doua saptamani:))

Pentru stare..Cliquot

I have a dream...

In afara de acela pe care il traiesc acum si din cauza caruia am ignorat acest blog in ultima perioada, este cel de a ma implica in treaba asta cu EVS/wandering pana la nivelul in care imi imaginez o mini-scoala de mentorat/motivat/incurajat, in care se intra fara examen si se iese cu aripi, pentru tineri care nu au destule informatii despre cat de usor este sa zbori la ora asta fara sa fii avion.

Ma bucur enorm cand ma abordati pe mess, sa ma intrebati diverse detalii. Ma bucur sa vad ca oameni precum Victor, pe care nu-l cunosc inca, dar care m-a contactat de curand si cu aceasta ocazie am aflat si despre minunatele lucruri cu care se ocupa (dati un click), decoleaza curand! Si mai aleg si Polonia:)

In momentul asta imi zburda neuronii, imbatati de verde ud de aprilie si de noile party-uri. Oamenii parcului, de care vorbeam nu demult, se dovedesc tot mai faini, tot mai altfel decat ceea ce stim noi, inteligenti si cu adevarat nebuni, pe care ii leaga prietenii de ani de zile si copii intr-un mod ciudat noua, care strang bani prin reprezentatii stradale si ii doneaza centrului de caini fara stapan, care fac intr-adevar ceva pentru lucrurile in care cred. Niste oameni de care imi va fi dor si cum n-am intalnit niciodata acasa. EVS, viata mea, starea mea de spirit sunt total schimbate. Inca un motiv sa va trimit la plimbare, sa va zic ca intotdeauna se va intampla ceva nou si frumos, la care nici nu va asteptati.

Un exemplu..Włochaty - Animals

Polonia in doliu

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8612825.stm

Exista state in care oamenii isi iubesc presedintele. Exista oameni pe care in astfel de momente, ii pufneste plansul pe strada, oameni carora daca le dai un mesaj pe mobil, spunandu-le ca iti pare rau, vor aprecia enorm gestul facut.

Astazi, 10 aprilie 2010, avionul in care se aflau Lech Kaczynski, sotia lui si alte cateva figuri politice, numarate printre cele aproximativ 90 de persoane, s-a prabusit in vestul Rusiei. Detalii, inca o data, aici.

Mi-a fost dat sa ma aflu aici, in acest moment de cumpana. Deocamdata sunt in casa, departe de reactia generala. La radio se vorbeste numai despre acest trist eveniment, cu pauze de muzica clasica. Vremea tine si ea isonul. Astept, astept sa vad cum o natiune intreaga isi va purta doliul. Intre timp, nu pot decat sa spun ,,Odihniti-va in pace cu totii, si voi, ceilalti 90 pe care, sper, Polonia ii va plange la fel de sincer!"

Paste cu aroma de holocaust & co.

OMG! You're back!

Yes, I am!

M-am intors, tocmai petrec prima seara acasa, dupa un weekend prelungit, relaxant si..aventuros. Am fost in Joza, un satuc pe langa Varsovia, sa celebram prima zi de Pasti alaturi de parintii lui Hubert, sotul Ankai. Astfel incepea experienta mea catolica din acest an. Intai, am dus lipsa oualor rosii de pe masa si am incercat sa ignor imaginea farfuriilor cu carne de toate felurile si gustul supei de sfecla rosie. Din pacate, in general, de Paste si Craciun, pofta mea de mancare este foarte scazuta. O masa trista a fost pentru mine micul dejun de duminica, alaturi de intreaga familie (plus ceilalti doi frati), la care s-a ras la fel de des cum s-a tinut un discurs oficial din partea tatalui. Exact, o data.

Mai interesanta a fost, insa, noaptea, in care mi-a lipsit mersul dupa lumina, compensat insa cu impuscaturile care au durat de la miezul noptii pana la 03.00. Dar ca si cum nu era de ajuns ca am tresarit de 13 ori intr-o jumatate de ora, pe la ora doua m-a trezit din somn alarma de incendiu. Cazata fiind intr-o zona izolata a casei, am sunat-o pe Anka disperata, care, incercand sa ma linisteasca, mi-a spus, cu accentul ei dragalas: it's tradition, Clara, it's our tradition! Am adormit la loc amuzata, gandindu-ma din nou de ce nu prea le am cu traditiile. Duminica am ajuns in Niezadara, resedinta Ankai, unde imi place la nebunie sa-mi petrec timpul cu bunicii polonezi, Stopper za dog si unul dintre cele mai simpatice cupluri. Prima zi de Pasti s-a incheiat pe ritmuri de Al Di Meola si River Dance, si cateva Złota Gorzka shots :D

In alta ordine de idei, doresc sa aduc un omagiu asigurarii Axa, pentru cheltuielile pe care le acopera. Cu aceasta ocazie, imi pot cumpara un binoclu super-smecher, caci maine ma duc la control. Da, pot, sa-mi cumpar. Dar din peste 40 de perechi de ochelari probate, imi vin bine 5, din care imi plac doua. Si tot asa.

Intr-o si mai deosebita ordine de idei, acum o ora ma intorceam relaxata (sau mai putin) din Katowice, de la o cafea. Statia la care cobor este mai aproape de casa mea, dar nu si de o trecere de pietoni. Subiectiv, foarte subiectiv vorbind. Asa ca, traversand strada, cu castile in urechi si cu gandul la ceva umplutura de intestin, nu am simtit cum, pe urmele mele, alerga...Masina POLITIEI! Vezi, daca n-am ochelari??? M-a claxonat o data, nu m-am uitat, caci na...dar a doua oara, domnu' politist a sarit din masina si s-a introdus in..lumea mea, pasnica de altfel. A inceput sa-mi turuie in poloneza si m-a invitat nu foarte politicos in masina, asta dupa ce s-a lamurit ca nu am treaba aia...un fel de viza de flotant, la mine. In masina am aflat ca pot plati 50 de Zloti amenda (ceea ce, evident, am facut) si am glumit putin cu ei, dupa ce m-au interogat prieteneste. M-am retras apoi cu un ,,Nu la revedere" din partea mea si cu o invitatie la bere , candva, din partea lor. Ha ha, am uitat sa mentionez ca numai daca fac ei cinste!


Parca cineva se plistisea. Traiasca Polska!

Cand cauti cu lumanarea...

si nu gasesti, iti dai seama ca ti-ai pierdut ochelarii.

Ieri m-am dus in parc, sa ma bucur de ziua libera, soare, muzica, Svejk. M-am bucurat mai mult decat planuiam, pentru ca un individ (Herflik) si o individa (Izabela) cu care imparteam dealul pe care ma suisem, m-au invitat sa...petrec cu ei. Timpul. Cu aceasta Prea Fericita ocazie, m-am dat cu biclaaaaaaaa!!! In drumul dupa bere. Am stat acolo pe iarba, am povestit in polengleza diverse, am facut schimb de numere de telefon, am mai cunoscut alti indivizi si am fost invitata undeva cu cortul, in doua saptamani, la ziua de nastere a lui Herflik.

Asa-i viata. Castigi oameni, pierzi..ochelarii. Cu toate acestea, vad foarte clar ca e un lucru cat se poate de bun si tot ce pot face e sa ma rog sa rezist durerilor de cap si ochi pe care le voi avea cand voi intra in sevraj. Da, ochelarii creeaza dependenta.

Din alt punct de vedere, azi-dimineata am revenit in parc in speranta ca mi-as putea gasi binoclul. A murit si aceasta, in schimb, a inceput sa ninga, rezulta ca ieri, primavara ne-a tras o pacaleala zdravana. Un fel de ,,credeati ca scapati asa usor?".


EVS incepe sa se simta. Bine.:D

When I'm bored I start thinking

Boy-friends are actually the girls who share the same boy and then break up. While the Girl-friends have always been like this, they have always been more altruistic and more into comparing their CHICKSPERIENCES different experiences, but the same chick. That's when we can really say we have something in common. And that's why we become BFF, we shared some of the most important things (as we think they were) in our lives: our lovers! After some time we can say: "I'm going to meet with an old boy-friend". How was your meeting? "Great! We laughed a lot about that small dick of our ex!". That's the real fun, knowing that you have someone by your side while carrying the same garbage you once contributed to. If not, you can just weep in front of the empty recycle bin. And thank God you have no.. friends.


We are young and we have big families. Who want to meet, who want to eat, who want to sit talkin' 'bout shit. And we want to lock ourselves in our rooms while they're talking about their business and complaining about you being a vegetarian. And spitting food in each other's faces. And fighting about the soup. And our moms washing the dishes before even desert is served. And You come back and steal a piece of cake, as easy as it is! And then you're away, volunteering, talking to me: yeah, we will miss Family Meatings!


Technology is great, in fact. And sometimes, it becomes a part of you and there's only one step until you become Robocop. Look at the first HEAD-phones! They started with the most important part of the body. Then, to create the illusion you can do anything while they're keeping your brain busy, they created HANDS-free! Thinking that you might run away, they came up with a new idea, to keep your legs busy. Here comes the LAP-top! When they agreed that your body belongs to them now, started to build devices for your busy parts. Starting with your head, they thought that maybe you would like to talk with your eyes. So they offered you the brand new EYE-phone. With this new device you reached a new level of knowledge, becoming ready to share everything on it with the identity collector: FACE-book. If you find a nice girl there, just save her photo and use the dental technology that will make your friend happy: the blue-TOOTH! Last but not least, they managed to tie our hands up in the same network of idiots, even though they say it's WIRELESS. What now?

Kings of the road (clickkkk:D:)

Am plecat si m-am intors cu un zambet lung (lung??) cat drumul parcurs intr-unul dintre cele mai plimbarete cvasi-weekenduri din viata mea. Da, m-am intors din Gdansk acum o ora si am luat curajoasa decizie de a scrie acum, dupa aproape 12 ore de drum, despre tot ce s-a intamplat, incat creierul inca imi tresalta de ganduri. Pana fac un dus. Papapapapaaaaam:::::

Joi la 23.00 noaptea plecam spre Katowice pentru a o spanzura pe Cristina, care nu daduse niciun indiciu despre ora la care va veni la noi, pentru a pleca impreuna vineri dimineata la mare calatorie dintr-un capat in altul al Poloniei. Niciun indiciu pana la ora 21.00 seara, cand am ajuns si noi acasa si mi-am putut verifica mailul. Fara prea multe alte detalii, am terminat mica aventura nocturna in jurul orei 03.00, in conditiile in care ne trezeam la 7 pentru a porni la promenada, pentru urmatoarele 15 ore, cu aproximatie. Si tare ma pricep la treaba asta. Fix 15 ore au fost!

The Hitch-hiking thing este una dintre cele mai tari surse de experiente supercalifragilistice! Si imi pare rau ca am descoperit acest lucru de-abia acum. Dar sunt inca tinerica, ha? Pe o distanta de pana in 600 de kilometri, am circulat cu numai 4 masini conduse de niste oameni GENIALI!!!! Printre altele, am refuzat doua TIRuri, pentru ca nu aveau loc pentru 3 persoane (ca sa fie clar eu, Cristina si Ivo), ocazie cu care imi permit a incerca schimbarea unei pareri generale despre tiristi. Oameni buni, dom'le, oameni buni, tiristii astia! Si cu simtul umorului:))

Si, de fapt, oameni buni, polonezii!! Ultimul tip care ne-a luat se cheama pe numele lui Dominik. Traiasca Dominik! E un fotograf zapacit, cu propria lui firma, gata sa inghesuie in portbagajul mic al unui Wolkswagen vechi rucsacurile unor necunoscute. Ne-a luat, pe mine si pe Cristina, la vreo 50 de kilometri inainte de Torun, unul dintre cele mai faine orase din Polonia. Mergea pana in Gdansk, cu o pauza de o ora in orasul precizat, asa ca l-am lasat pe Ivo cel experimentat in ale autostopului singur si am pornit incercand sa ne intelegem in polengleza cu simpaticul. Ajunsi in Torun, ne-a propus sa-l asteptam ca sa reluam drumul impreuna, si bine am facut. Vistula trece aici, spre marginea orasului, pe sub doua poduri imense, pregatindu-ti intrarea in partea veche a orasului, care, indraznesc sa spun, e mai frumoasa decat Cracovia! Din pacate la un moment dat, camera Cristinei si-a dat duhul, iar pentru pozat prin Gdansk, memoria nu ne-a fost prietena. In schimb avem carca de poze de pe autostrada. Magnific..aproape. Revenind, dragalasul a fost aproape punctual si am demarat in toba (masinii) catre Gdansk. La sfarsitul acestui drum ne-am ales cu o carte de vizita, dand la schimb promisiunea unei beri a doua zi. Zi in care ne-am inecat amarul pe canapea, caci a plouat intr-un mod trist, aproape deprimant.

Era miezul noptii cand am ajuns in Sopot, statiunea in care Mihaela, prietena noastra din Bulgaria locuieste si unde tocmai incepea o petrecere de EVShi. Terminati dar fericiti, am dat join si am cunoscut o gramada de lume dragalasa. Si am platit cu totii 200 de zloti pentru ca un vecin cumsecade, la ora 12 noaptea, a sunat politia, deranjat fiind de discutiile pe care le purtam. Mentionez ca muzica era oprita si ca se discuta in engleza. Furios oare ca nu pricepea? Hm.

Sambata si duminica ne-am delectat cu marea, cu o pizza, cu cea mai enervanta ploaie, cu arhitectura Gdanskului, cu o cafenea foarte draguta in Gdansk, cu una si mai faina in Sopot, pe numele ei Josef K. (afka), ce mi-au amintit de Janis Stuff din Cluj, odihneasca-se in pace, pentru ca tocmai ce am auzit ca a ars din temelii.


Printre evenimente de marcat in fisierul ,,haha ce penal" se numara: plimbarea nocturna de ieri, in care am intalnit, intr-o statie de autobuz, un nene gras cu pantalonii in vine si cu mana intre picioare si o femeie langa el, care contempla peisajul (am incercat cateva explicatii dar am renuntat, oripilate) si un personaj dubios si plictisit la fereastra, care s-a gandit ca voluntarii n-au ce manca si ca ar merita sa le arunce un ou. Din fericire, lipsit de calitati de lunetist.

A sosit si momentul intoarcerii si i-am scris lui Dominik, stiind ca se intoarce in Katowice tot luni. Am primit inapoi un mesaj plin de entuziasm in care ne explica de ce nu poate sa plece si ne invita a doua zi, adica maine, sa plecam cu el. Am refuzat, ca niste voluntari presati de munca care este si astazi am pornit din nou la drum. Pe aceeasi distanta, 2 masini. Si ce masini, dar ce oameni!!! Al doilea personaj, Arthur, inginer si manager al unei firme, sau Regele (Soselelor), ne-a dus pana in gara, in Czestochowa, de unde am luat trenul catre casa. Nu inainte, insa, de a da 2 telefoane pentru a afla cand si unde avem trenurile si a ne oferi cartea de vizita plus invitatia ca la urmatoarea vizita in Gdansk sa ne facem auzita prezenta. Procesul de wow-ing de la inceputul calatoriei s-a continuat pana acasa, unde...uite ce m-am apucat sa fac.

Concluziile? Poate intr-un post mai filosofic, dar pana atunci.. e evident ca exista oameni extraordinari, gata sa-ti deschida usile catre ei, chiar daca, pentru a te putea descoperi pe tine, isi termina nervii incercand sa se exprime cat mai corect in limba engleza. Pe ziua de astazi, traiasca polonezii de pe autostrazi! Noapte buna!


Pee es: stiam eu ca Marea Baltica e fascinanta!

Ziua in care pui in aplicare

Se numeste Marti, 23 martie. Alcatuita din Cap, Maini, Trunchi si Picioare.

Capul: se trezeste dimineata devreme, ia autobuzul catre scoala la care invata unul dintre cei mai adorabili copii pe care ii cunosc, fratele mentorului meu. Clasa lui, respectiv a doua B, a avut de prezentat Romania, in cadrul unui fel necunoscut de eveniment care a avut loc in sala de sport. Pe langa tarisoara mea draga, au fost prezentate Spania, Franta, Italia, Finlanda si Suedia. Cu copilasii astia a fost dragoste la prima vedere din ambele parti, iar cand am vazut ca au avut cea mai faina prezentare dintre toate imi venea sa-i iau in brate pe toti! Rolul meu, deosebit de important pentru ei, a fost sa spun 2-3 fraze in romana, despre doamna patrie. Intorsi in clasa, au inceput sa-mi ofere cadouri incropite ad-hoc: de la bomboane la ambalaj de ciocolata kinder. Dansatorul meu preferat mi-a daruit o pagina dintr-un caietel, cu o fetita purtand o bluza cu inimioare. Ar fi imposibil sa nu iubesti in acel moment copii si sa nu te gandesti ca acestea sunt poate singurele cadouri care ti-au fost daruite din suflet. Si ultimele pe care ei le-au daruit astfel.

Mainile: emtionata inca, dupa pranz am plecat la ,,Gala Laureatilor" concursului de ,,reciteatru" (pentru ca nu m-am prins inca ce a fost exact), unde am facut parte dintr-o improvizatie draguta, in cadrul careia am detinut rolul directorului de casting. Numarand pe degete, asta a insemnat pregatit pliante, vorbit in poloneza, facut poze, primit carte. Destul cat sa-mi ramana degetul mare liber si sa arat OK.

Trunchi: merge bine pus aici. A venit, in fine, primavara, si cu aceasta ocazie, am plecat la o plimbare nocturna prin oras. Si....surprizaaaaaaaa!!! Tarnowskie Gory e mai mare decat credeam, dragut si pliiiin de barulete si Music Clubs. Da, merita mentionat ca in Tarnowskie au loc o gramada de concerte live sustinute de trupe locale. Never been to one, but our lives are changed now, so...looking forward to!:))

Picioare: cand zicem asta ne gandim la mers, mers mult. Pai dupa ce m-am plimbat pana am obosit, am poposit in pub-ul la usa caruia ma asteptau cei doi cataratori, discutand la o tigara. Ne-am teleportat sus, la locul cu pricina, unde am gasit multi, multi oameni. Cu aceasta minunata ocazie, dragi prieteni, am vorbit poloneza cat n-am vorbit in viata mea. Adica in ultimele trei luni, zic. Cu un ranjet mare pe fata, sa se vada ca ma bucur sa le pocesc limba, m-am bagat in seama, asa cum stiu eu mai bine si am aflat mai multe despre activitati, asa ca planuiesc sa strig "prezent" martea viitoare.


De ce povestesc acestea? Ca sa vada poporul ca in 24 de ore micute se pot schimba multe daca vrei. Ca sa stie poporul ca e fain sa fii nebun cand esti voluntar, chiar daca, poate, dupa ziua de vineri, nu voi mai apuca sa mai scriu. Ma macina curiozitatea. Pana atunci, noi, zilele astea, acelasi loc, aceeasi ora...doar cu..un pahar cu apa, ca voluntarii n-au bani de Kinder Delice!

Just another soldier on the road to nowhere

De ce? Pentru ca vineri seara (post-depresia de mai jos), datorita (wow) colegului meu de apartament, am decis brusc sa ,,ne schimbam viata":)). Astfel ca:

Sambata la 8 dimineata eram in picioare, gata de hitch-hiking pana in Czestochowa, care se afla la aproximativ 90 de kilometri de Tarnowskie Gory. Si uite asa mi-am inceput cariera de autostopista. Da, suna cel putin interesant. Cu aceasta ocazie, drumul dus a fost GENIAL! Printre cei care ne-au luat s-au numarat doi tipi care fac parte dintr-un Caving/Climbing club cu sediul exact la noi in oras. Si uite asa ne-au invitat sa participam, caci au intalnire in fiecare marti. Evident ca am decis sa merg si oamenii au fost atat de dragalasi incat ne-au dus pana la destinatia finala (in sensuri bune), chiar daca nu era chiar in drumul lor. Mult-prea-bine-dispusii de noi ne-am apucat indata de cotropit orasul, nu inainte insa de a ma intalni cu Oliwia, din proiectul din iunie. Dupa sesiunea de depanat amintiri incununata de un kebab, am pornit spre un hot spot de agatat masini, printre discutii filosofice si poze facute boschetarilor de Polska ce dormeau pe asfaltul proaspat incalzit. Cu ajutorul pantalonilor mei inflorati + dans si zambete idiotice, drumul inapoi a fost la fel de placut ca si primul, intrucat ne-am imbarcat intr-un 4x4 trenduros al unei blonde simpatice care se grabea al dracului de tare. Si cum sa zic...a calcat-o bine!

Era vreo 4 cand am ajuns acasa si am deci sa plecam instant in Katowice la un festival. Pe scurt, impresionatu-ne-au niste oameni:

1. Fata, 22 de ani, plecata UN AN de zile singura, in barca, intr-un tur al lumii.

2. Cuplu, sot-sotie, din pacate tipul a venit singur caci a ramas vaduv, insa cu amintirile unui tur al lumii care a durat 5 ani si in care mijlocul de transport a fost achizitionat exclusiv prin...HITCH-HIKING. De mentionat ca TOATE mijloacele de transport s-au incadrat intre caruta si avion, inclusiv.

Cu gura cascata si picioarele praf, ne-am intors acasa, fleoscaiti dar fericiti. Si cu planuri mari: Vineri, 26 martie 2010, echipa alcatuita din subsemnata, colegul de apartament si Cristina porneste in mare aventura a weekendului: hitch-hiking to Gdansk. Wish us luck!

HaoticAAA

Da, declar aici si acum ca ma plictisesc! E vineri si ma plictisesc atat de tare incat imi vin in cap o multime de ganduri si planuri si intrebari si raspunsuri incat nu le fac fata!

As vrea sa merg la The Umbilical Brothers weekendul urmator dar biletul e prea scump.

In schimb, ieri am fost la un club de film dupa lucru si am vazut The Devil and Daniel Johnston, care este un altfel de documentar despre un altfel de artist, supranumit ,,the outsider musician". Un fel de geniu al mediocritatii, Daniel Johnston e chiar altfel, iar I had lost my mind poate sa dea o explicatie foarte simpla, convingatoare pentru a vedea acest film si pentru a incepe sa-i asculti muzica.

Intre timp, dupa alte ture de zapada, parca parca are de gand si primavara sa vina, iar el are grija sa-mi mentina o stare ..o stare.

Desi imi vine sa-mi iau campii..Sunt fericita ca stiu ca o sa vin acasa. Si o sa plec iar. Exchange in Porto, Portugalia. Nu-i asa ca pana la urma viata e faina?

Ar trebui sa ma las de scris, stiu.

From freak to greek. In a week.

Prolog si epilog: Zbori uneori cu gandul ca e bine sa privesti de sus si tot uneori se intampla sa ai parte de aterizare fortata pentru ca la bordul avionului nu se afla cine credeai.

Prima parte a saptamanii trecute inseamna Milano. Un zbor deosebit de matinal, o camera de hotel foarte faina, un receptionist roman tinerel, dragalas si foarte saritor, un dom impresionant, colt la cot cu niste preturi la fel de impresionante.A! Si gara centrala, care e mai faina decat majoritatea celorlalte cladiri milaneze. In general, Milano este un oras foarte plictisitor, insa nimic surprinzator pentru "capitala modei". Nu este locul in care sa petreci mai mult de 2 zile si sa ramai cu gura cascata de mai mult de 3 ori. Cu toate acestea, exista detalii foarte interesante de observat. Spre exemplu, nimeni nu e imbracat in asa fel incat sa te treaca fiori, asa cum te-ai putea astepta. Am descoperit insa, in aeroport, ca noua moda este babcia-style (stilul bunica): par gri spre verde si haine largi in culori spalacite. Interesanta mi s-a parut impartirea pe rase in domeniul muncii: chinezii lucreaza la Mc, magazinele scumpe sunt pazite de negri inalti si zambareti, in timp ce indienii sunt peste tot si se holbeaza la tine. Si se holbeaza la tine. Si uneori mai zic cate ceva. Finalul excursiei s-a consumat in cele mai mult de 8 ore de stat in aeroport, unde am dormit ziar la ziar cu alti plimbareti si unde am cunoscut un spaniol taaaare dragalas caruia i s-a facut mila si a impartit cu mine niste biscuiti cu masline. L-am botezat Olivier pentru ca nu am facut cunostinta.

Asadar, miercuri pe la pranz am ajuns in camera mea draga, sleita de puteri, dar gata sa dorm 3 ore si sa iau spre Cracovia, unde aveam sa petrec tot restul saptamanii. Vremea excelent de proasta m-a introdus delicat intr-o semi-depresie cu ajutorul careia am petrecut mai mult timp in casa, gatind sau filosofand alaturi de Cristina, za spenish ivies.

Saptamana aceasta nu se rezuma, insa, la "wanderingul" prezentat. Am hoinarit mai mult prin sufletele oamenilor de numeroase natii. Am aflat povestea intreaga a unei poloneze ex-evs in Roma, la un centru de dezintoxicare pentru dependenti de droguri, relatia cu unul dintre pacienti si depresia inca existenta de dupa o astfel de experienta. Am aflat povestea unui voluntar de 30 de ani dintre care ultimii 10 si i-a petrecut printre weekenduri colorate cu ecstasy si heroina si care acum zace beat in fiecare zi, dar simte ca a devenit ,,a better person". Am renuntat pentru totdeauna la consumul de...suc de portocale, am vizitat Uniwersytet Jagielloński si i-am revazut pe Robert si pe Julyia din Lituania, am mers pe jos kilometri intregi din cauza unor aventuri cu autobuzul de noapte si am urat Polonia vineri noaptea. M-am simtit putin impresionabila, dar...from dumb to numb se intampla rapid.

Si am revenit la treaba. Apropo, au trecut aproape 3 luni. Jumatate. Epilog:

oaha

Vine primavara! E la moda, asta scrie pe facebook la status, pe messenger, e principalul subiect de discutie in autobuz asa ca profit de aceasta ocazie ca sa-mi vad de viata. De viata de primavara, bineinteles. Pentru ca, de fapt, eu sunt printre cei mai fericiti oameni ca e martie, ca saptamana viitoare am vacanta si ca...ca uite asa, ce-mi trebuie mai mult??


Ma vad insa obligata sa specific ceva: astazi de dimineata (orele 12.00) ma trezesc si ma uit pe geam. Nori si vant. Ma imbrac si ma uit pe geam. Ninge. Ma spal pe dinti, mananc o felie de paine, iau geaca groasa, manusile si ma reped afara, spre statia de autobuz. Parcurg 20 de metri din drum, ma uit in sus: cer senin, soare, evident ninsoare ioc. Ajung in Piekary, trece o ora, vreme frumoasa, primavara, ghiocei, alea alea, Ma asez pe scaun si citesc porcarii pe net. Ma uit pe geam: cer innorat, vant puternic si...Ninsoare. Dar nu asa, in joaca. Ningea in draci! Evident, n-a durat mai mult de 15 minute si aveam un deja-vu. Sa ma simt putin confuza sau doar sa ma rog ca de baba mea macar vremea sa fie normala?

Cat de mare e un om mic?

Am uitat de sarcasm si am uitat de ironie. Am uitat de vulgaritate in cel mai impur sens al ei si de discutiile porn-filosofice la care obisnuim sa ne reducem existenta sau nevoia de confirmare a egoului. Am uitat sa intorc taisul spre taisul celui care vrea sa cresteze in carne vie pentru..Pentru ce, nici nu stiu. Sper ca el stie. Am senzatia ca ma voi intoarce si ca voi regreta acest gest. Sper doar ca intre timp, cei care comploteaza cu universul la mentinerea ranjetului, sa-mi pastreze cald si intact coconul in care sa-mi pot imbratisa visele ce aici inseamna realitate. Sa ma intreb ce ma asteapta acolo unde se numeste ,,acasa"? Acolo unde pragmatismul nu inseamna actiune ci venin, iar distanta intre tine si scopul tau se masoara in cadavre? Unde mai pui ca, de cele mai multe ori, scopul nu exista inca, si scuipi flacari numai pentru ca iubesti sa-ti incalzesti mandria la focul altor trestii, mai putin ganditoare ca tine? Cat de trist trebuie sa fie sa te zbati intre a ramane o piesa redutabila in lista celorlati si a-ti pastra sufletul ca piesa redutabila a propriului tau organism?

Si mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit?

Despre zile bune, mov, Calypso Borealis si ciocolata

Se vede ca incepe primavara. Si se vede ca...norocul chiar ma urmareste. Azi am avut o zi bestiala. Am fost prima data pe saptamana asta la MDK, unde am fost intampinata de un imens group-hug si de chiote: Claraaaaa, Claraaaaaa!!! Imi plac copiii aia si-mi va fi dor de ei. Am fost la teatru, o piesa pentru copii,evident, cu personaje principale printesa Klara si printul sucului de portocale. Dupa ce am terminat treaba, am plecat spre Katowice cu noul meu coleg de apartament (zici ca l-au dat la schimb sau si-a vandut sufletul este voios mai ceva ca mine), Aga si Anka, sa luam cina: aripioare la KFC, prima data in Polonia. Am dus dorul sosului nostru de usturoi, dar sa zicem ca m-am lins pe degete. Adica...erau destul de uleioase:)) No bun, dupa masa, am pornit spre un loc necunoscut, dar cu un scop precis: cumparaturi. Haha, aveam nevoie de asta, dupa o saptamana nu prea fericita.

Astazi am declarat oficial: culoarea mov ma urmareste. Neinteresant, dar mi-am luat doua treburi, ambele mov. Tot de cand sunt aici mi-am cumparat un hanorac mov si tenisi mov. De ce? Nu stiu. Asa mi s-a intamplat in trecut cu albastru, rosu, verde. Exact asta e ordinea. Pana pregatesc playlistul mov de astazi, un citat din The Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde: "Never trust a woman who wears mauve, whatever her age may be. It always means they have a history." Sar'na Alex!

Si intre timp, o sa ma bucur de ciocolata care a facut 5 zile ca sa ajunga din Varsovia la mine, desi casa ei e Lituania. Si uite de-aia ziua mea a fost asa de dulce!

A si intre timp am descoperit de ce mov! Pentru ca e rezultatul combinarii culorilor mele preferate: rosu si albastru! Iar Calypso Borealis este, si ea, aproape mov. Cred ca toate astea mi-au fost pregatite dinainte sa apar pe lume muuuhahahahaha!!!

A purple haze..Some purple stains...Because I have already started wearing purple...For myself:)



Ma intreb...fericirea are tot culoarea mov?

Pauza de tigara

Cred ca sunt singurul voluntar EVS care lucreaza pentru facultate in timpul proiectului. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar cred ca spune ceva despre mine. Sau despre ,,orasul" asta inexistent in care locuiesc. Am facut un eseu de 5 pagini la semiotica. Maine, dupa 4 zile de stat in casa, ma duc la treaba. Si e vineri. Si sambata se promite parti intr-un club din Katowice, asa ca nu ma duc in Cracovia weekendul asta. Pe 8 ma asteapta Milano si apoi, restul saptamanii, orasul meu iubit. Sa vedem ce urmeaza...

Sa dam un shot de suc de portocale

cu dedicatie: The Dresden Dolls: I want you, but...

When the rabbit is coming

Voiam sa scriu si nu stiam ce. Cand colo...

Johannes
yeah yeah that's no problem
and the 3 week in March I'm with Otto on an Seminar in Germany
over Eastern my Parents stay me

Clara
aha

Johannes
you know what i Mean when the rabbit is coming

Clara
no (in gandul meu, ce naiba de expresie o mai fi si asta)

Johannes
there are coming my Parents so i Haven't time in the March
when Jesus was die
2000 years ago
there is an party in all the countrys and we think about Jesus is die

Clara
aaaaaaa
easter!!!

Johannes
yeah easter

Clara
:)))))))))))))))))))))))))))))
when the rabbit is coming

Johannes
yeah the easter rabbit
you must find coulour egs in the house or in the garden
and sweet'S SCHOKLAD
AND SO
and the easter rabbit do this sweet's anywhay in the house or garden and you must search that
so it is in Germany

Va puteti imagina si singuri ca acest Johannes este un voluntar din Germania, cu cateva probleme de exprimare...printre altele. Incearca mereu sa comunice cu cineva, iar eu, pentru ca am fost draguta cu el in timpul trainingului, am devenit, probabil, una dintre prietenele lui cele mai bune. Am ajuns sa vorbim de magicul moment al venirii iepurelui, pornind de la subiectul petrecerii din acest weekend.

Paste Fericit!

The art of forgetting

Se invata dupa cateva caiete cu 365 de ciorne. Desenezi, gresesti si stergi. Arunci. Desenezi iar, aceeasi greseala. Stergi. Desenezi, dar de data asta nu mai apesi atat de tare pe creion. Gresesti din nou. In acelasi loc. Stergi. Arunci, nu a iesit bine. Alta foaie. Desenezi. Gresesti. Nu mai stergi. Arunci. Alt caiet. Desenezi. Acelasi loc, aceeasi greseala. Tai tot si arunci. Altul. Desenezi. Gresesti. Nu mai stergi, ci te uiti lung, si-ti atarni foaia de un cui. E acolo. Si nu mai desenezi.

Al saselea act

Atunci cand se termina spectacolul si toata lumea aplauda pentru bis, pentru inca o plecaciune. Si dai din picioare si te mananca palmele. Femeia. Si chiar te ustura si astepti al saselea act si uiti ca in exteriorul salii se joaca adevarata comedie. Dar al saselea act, dupa finalul cinci in ploi si care simti ca nu ti se potriveste desi l-ai mai vizionat inainte, de cateva ori si niste ori chiar insemnate. Si atunci ai aplaudat pana s-au aprins luminile si colega de scaun te-a condus afara cu bunavointa. Sa-ti arate adevarata lumina. Uiti ca de fapt te aplauzi pe tine si ca esti chiar tu pe scena din fata ta. Brusc vorbim despre 3D. Te aplauzi, dar ia gandeste-te, de doua intrebari ai nevoie: e sfarsitul sau meriti sa o faci? Nici una, nici alta. Si sa recunoastem, daca vii cu scuza ca aplauzi pentru inceput, te voi combate imediat: inceputul a fost demult, pe cand urlai cu ochii inhisi (cred ca era de la trac, inainte sa urci pe scena). Atunci habar n-aveai sa aplauzi, dar au facut-o altii pentru tine. Intr-adevar, dup-aia au inceput sa arunce cu rosii, dar important e ca n-ai terminat de jucat si ca poate urmeaza o scena in care ai dreptul sa mananci rosiile sau, eventual, sa le poti arunca inapoi. Nu uita, insa, ca e cea mai proasta alegere: sa arunci inapoi. Nuuu, cei care arunca nu merita sa stie secretele pe care le stii tu, patat de suc pe dinafara, pe dinauntru; lasa-i pe ei sa arunce in continuare, cu cat mai multe vanatai, cu atat mai bine. Si apoi, te mai intreaba colega de scaun: de ce atata masochism? Citeste despre adevaratele suferinte, cum ar fi morcovi taiati pentru ciorba, mere cazute din pom in urma furtunii, castraveti in seceta. Asta cu rosiile si sucul de pe haine e o gluma. Ca in filme, cand se taie aia si se impusca si din rani tasneste un lichid rosu. Chiar e o gluma! Si atunci spui: pai da, dar eu nu prea stiu de gluma. Adica nu prea mai stiu ca am tot glumit un an de zile, e timpul sa discutam serios. Si colega iti zice, nu, pentru discutat serios, tind sa cred ca e momentul doar o data in toata comedia asta. Si nu trebuie sa cauti actul disperat, sa dai paginile una cate una sau sa le rupi: bucura-te de glume, scrie-ti un epilog, citeste in continuare, ai un scaun confortabil, relaxeaza-te. Oo, dar nu fac asta, doar am crezut..Eu de cand imi doresc sa discut serios? Dar cu trupa asta de teatru nu prea poti face nimic (clovni cu peruci rosii si atat), plus ca mie nu-mi place asa, in vazul lumii. Eu cand o sa discut serios o sa ma aflu in culise. Si tu ii zici de paparazzi. Si se schimba subiectul, iar esti in sala, dai din picioare, ai manca niste popcorn dar nu esti la film, iar ai impresia ca se termina si te ridici in picioare si aplauzi. Dar pentru ce? Incepe alta piesa. Si tu iar uiti de cea de afara. Nu mai aplauda, nu au fost niste actori buni.

sinkthing

Dupa ce iti dai seama ca sucul de portocale e amar, decizi sa inghiti tot soarele pe strazile Cracoviei, intr-o dupa-amiaza de duminica. Somn intre 7 dimineata si pranz, alergatura in miezul noptii, intre cluburi si McDonald's-uri, cheesburgeri si muzica proasta, picturi si muzica buna, lebede si fried rice la un restaurant chino-dubios.

Prieteni morti ai prietenilor, familii de artisti, droguri si probleme de coexistenta. Iluzii inecate, calugarite si Uniwersytet Jagiellonski. Suflete de copii in corpuri adulte. Politie si cupluri isterice in plina strada. Istorie. Oameni. Un weekend complet finalizat cu valuri. Si piese care sa-l defineasca.

Una..

Alta..

You'll never feel better..

Ale altora probleme,

Pe cand altii se distreaza.

Amin!

We all are...

Children of Distance

Hip hop unguresc.

Remember me when the wind blows.

Inundatie dinspre inauntru

Polonia e teribila iarna, concluziona ea. E atat de multa zapada, incat atunci cand temperatura creste si aceasta se topeste, ai impresia ca mergi pe apa. Problema e ca nu mergi pe ea, ci prin ea, sau, in cel mai rau caz, merge ea prin tine. Nu este insa atat de grav dupa ce iti dai seama ca a lucra cu copii si pentru copii e o placere care devine si mai mare atunci cand iti striga numele si se lupta care sa stea mai mult in bratele tale. Si sunt atat de frumosi! Media de varsta este 10, insa sunt si mai mici.

Intre timp, mi-am facut si favoriti: de la Veronica, 25 de kilograme, ochi mari si albastri, vorbareata si agitata, la Agata, o roscovana frumoasa, care canta la pian, pe care am remarcat-o din prima zi si la Marta, pe care inca n-am apucat sa o iau in brate, dar e blonda, cu ochi albastri, cu fata alba umbrita de un breton gros pe toata fruntea si e mica mica de tot! Baietii s-au relaxat si ei, in general, la varsta asta, sunt foarte timizi cand vine vorba de o ,,fata mai mare", caci, cred eu, mai bine pentru mine, nu ma vad ca pe una dintre doamnele care conduc activitatile si de care nu sunt intimidati in niciun fel.

Ce stiu sigur este ca o sa-mi fie foarte dor de ei. Si mai frumos e cand stiu ca si lor le va fi dor de mine, inainte sa ma uite de tot.

Copii

Azi am lucrat cu un numar maaare de copii. Ciudat e ca mi-a placut la nebunie, dar putem pune la socoteala si faptul ca a fost prima zi din cele doua saptamani de vacanta inter-semestriala pentru scoli primare si..licee. Cred. Incep sa inteleg poloneza. Simt eu ca e tot mai bine. Din cauza ca Ivo stie, iar de la inceput toti mi-au zis ,,foarte bine", mi-au crescut pretentiile intr-un mod absurd: e imposibil ca intr-o luna sa inteleg tot si sa ma pot si exprima. Cred ca e foarte bine deocamdata, din pacate nu stiu cat timp voi avea in urmatoarele doua saptamani sa studiez.

Ma asteapta un weekend nebun in Cracovia, suc proaspat de portocale si voluntari EVS. Astept cu nerabdare sa treaca urmatoarele 4 zile si totusi, mai bine ma mai gandesc, pentru ca timpul oricum trece pe langa mine si uit sa-i spun sa se mai opreasca un pic..sa respir.

Azi m-am plimbat chiauna o jumatate de ora prin carrefour, ca sa sfarsesc cumparand tutun pentru pipa in loc de tigari.

De ce sunt oamenii de asa natura, incat cand li se face sete numai in desert, iar cand paharul cu suc de portocale in fata, incep sa se gandeasca. Ieri am primit inca o confirmare ca viata e frumoasa si mai lipsea din peisaj Andreea Marin. Nu pot sa nu zambesc si inca sa ma intreb ce facem noi aici de fapt? Pfff..

Am lacrimi in ochi. Din cauza lui Remi Gaillard

Colegu' de camin e de vina. Mi-a dat un link. De ajuns ca sa rad incat Ivo sa se trezeasca. Ma intreb daca acum ma injura.

Omul asta are o imaginatie debordanta:))

De vazut:

Friday 13th

Shop of love

Disco

Chicken funeral

Surf

Si tot ce gasiti de Remi Gaillard.

Cativa pasi inainte sa decolezi

Ma gandesc ca este nevoie sa cunoasteti si anumite detalii tehnice ca sa va puteti lua avantul. O sa fiu cat pot de clara.

A se cunoaste de la inceput ca EVS e once in a lifetime si ca expira in 2013. Exista exceptii in cazul celor care se incadreaza la anumite conditii sociale, sau cei ai caror parinti sunt divortati. Oamenii astia se gandesc la continuarea programului, insa, cel mai probabil, sub o forma modificata. Tin sa mentionez ca EVS este una dintre cele mai simple metode de zbor, intrucat nu exista tone de foi de semnat sau multe plimbari. In general, organizatiile (cea care va trimite si cea care va primeste) se ocupa de tot.

Buuuuuun!

Ai intre 18 si 30 de ani? Bine, te las sa citesti in continuare.

In primul rand, gaseste-ti o SENDING ORGANIZATION , intrucat EVS este un contract intre organizatia din Romania, care te reprezinta si te trimite si HOSTING ORGANIZATION, pentru al carei proiect aplici. Poti actiona in doua moduri:
- ori mai intai iti cauti proiecte de unul singur, aplici, astepti raspunsurile si in momentul in care esti acceptat si accepti fugi la o Organizatie de Trimitere;
- ori cauti Organizatia de Trimitere si le soliciti indrumarea. Normal ar fi ca ei sa-ti spuna unde sa cauti, ajutandu-te cu niste linkuri sau nume de organizatii din afara si apoi sa te descurci singur.
Tu alegi ce proiect vrei sa desfasori si unde. Dar tine minte, te vei afla de unul singur intr-o alta tara, pentru o perioada semnificativa de timp, asa ca nu va face nimeni, nimic in locul tau. Este si datoria ta sa te informezi, sa stii sa-ti completezi CV-ul si cum sa sune scrisoarea ta de intentie.

Daca ai gasit un proiect, repet, este foarte usor sa aplici: ei mentioneaza ceea ce doresc, dar in general,CV-ul si scrisoarea de intentie fac totul. Daca sunt interesati, ei vor lua legatura cu tine si iti vor spune ce trebuie sa faci mai departe. E indicat sa aplici la mai multe proiecte, dar obligatoriu sa accepti numai unul singur. A deveni voluntar presupune o mare responsabilitate fata de tine si fata de organizatiile implicate. De asemenea, accepta numai daca esti 100% sigur!

Este important sa cereti detalii despre activitatea pe care o veti desfasura acolo, deci legatura prin e-mail cu coordinatorul proiectului este foarte importanta. Exista intotdeauna riscul ca diferenta intre ceea ce este scris in descrierea activitatilor si realitatea pe care o veti intalni sa fie mare. Va puteti trezi ca nu lucrati decat 2 ore pe zi, ca locuiti in conditii nu prea placute sau ca nu aveti timp liber. Nimic, insa, nu este fara rezolvare. Entuziasmul nu trebuie sa dispara si este bine sa tratati orice situatie ca pe o noua provocare. EVS este o provocare!

Dupa ce sunteti acceptati, veti primi Partea a III-a, care este un fel de pre-contract ce trebuie completat de organizatia care va trimite.

Urmeaza apoi semnarea unui Activity Agreement si anume a contractului propriu-zis, de trimiterea caruia tot organizatia de sending se va ocupa.

IMPORTANT este ca voi nu trebuie sa platiti NIMIC. Veti beneficia de asigurare medicala AXXA pe intreaga perioada, transport, bani pentru mancare si bani de buzunar, plata facturilor (de care nu voi va ocupati) sau anumite sume pentru activitati in legatura cu proiectul. Banii de buzunar sunt 85 de Euro (pentru tari ca Italia suma poate ajunge la 110 Euro si da, nu este foarte mult)pentru majoritatea proiectelor, banii pentru mancare variind in functie de tara sau orasul in care va situati. In unele cazuri, s-ar putea sa trebuiasca sa va platiti voi drumul DUS, urmand ca banii sa va fie decontati la sosire de catre organizatia gazda.

Dupa ce toate aceste formalitati sunt incheiate si ati intrat in faza de asteptare, trebuie sa beneficiati de TRAININGUL PRE-DEPARTURE. Orice organizatie responsabila va avea grija ca voluntarul sa beneficieze de acest training inainte de a pleca in tara aleasa, pentru ca acesta sa primeasca toate informatiile necesare legate de EVS, de la detalii tehnice pana la simple sfaturi pentru posibile situatii. Daca organizatia voastra nu mentioneaza nimic cu privire la aceasta, sunteti indreptatiti sa le solicitati informatiile si ajutorul.

ATENTIE! A fi voluntar EVS ar trebui sa fie una dintre cele mai importante si frumoase experiente din viata voastra de pana acum. De aceea, va sfatuiesc sa faceti tot posibilul sa va atingeti scopul. Chiar daca tara, oamenii pe care ii veti inatlni, proiectul, au un rol important in cum va decurge stagiul vostru, voi sunteti cei care puteti modela ceea ce aveti in mana, adica pur si simplu, viata voastra. Aveti vointa, incredere in voi, fiti liberi si incercati intotdeauna inca o data!

Dupa training, mai trebuie doar sa aveti rabdare.
Curaj! Succes! EVS!:D

Uneori aratam chiar ciudat cu doua picioare

Poate pentru ca nu imi mai ajung doar doua ca sa zbor pana unde e departe, dar sa raman si aici.

M-am intors din Varsovia. Trainingul On-arrival a fost asa cum ma asteptam: genial. Insa, din punct de vedere tehnic si ma refer aici la Polish National Agency, sunt putin dezamagita si tin sa felicit ANPCDEFP pentru traineri, implicare, metode si efortul de a asigura o primire cat mai buna voluntarilor EVS. Referindu-ma intai la cazare, care, spre deosebire de super-hotelul din Predeal, aici a insemnat un hostel cu baie pe culoar (si nu spun ce fel de baie), mancare putina, program de dat lacrimile, am fost NEplacut impresionata. Iar trainerii mi-au parut chiar niste angajati plictisiti si obositi pe alocuri.Acest hostel, situat intr-o zona buna, nu departe de centru, era de fapt unul cu specific sportiv: NU tigari, NU alcool, NU activitate dupa ora 22.00. Aveam voie sa luam cheia de la Meeting Room si sa stam acolo cel mult pana la ora 23.00, am incercat o data si am renuntat. Deci, cea mai nepotrivita alegere pentru desfasurarea unui training pentru voluntari, caci, ignorand aspecte precum mancarea sau dusul, spatiul de comunicare si creare de legaturi, care, din punctul nostru de vedere este cel mai important, pot spune ca nu a existat. Cu aceasta ocazie, insa, a trebuit sa iesim in fiecare seara in oras, ceea ce nu mi-a displacut deloc.

Am fost 22. In afara de Romania, a carei singura reprezentanta am fost, tarile au fost Armenia, Slovenia, Turcia, Franta, Germania, Bulgaria, Spania, Finlanda, Italia si chiar Peru! Super-oameni, fiecare cu propria identitate si modul sau de a se raporta la ceilalti si la tara in care ne aflam. Interesant sa remarci si in astfel de contexte pasiunea unei spaniole sau nationalismul unui neamt, deschiderea catre nou a balcanicilor sau teama unui musulman. Spre deosebire de voluntarii romani, multi dintre cei pe care i-am intalnit aici erau foarte tineri, 20 de ani si unii inca 19, ceea ce m-a bucurat, facandu-ma sa ma gandesc inca o data ca daca acesta este cu siguranta numai inceputul, este oricum cel mai bun pe care mi-l puteam aranja.

S-au intamplat multe, dar un impact puternic au avut orele pe care le-am petrecut noaptea, mergand pe strazile Varsoviei, cu sosetele ude si nasurile reci, in cautare de baruri, cluburi sau statii de autobuz. Am mers o ora in directia gresita din cauza Atotstiutorului Otto, am asteptat o ora in strada din cauza ratacitului Guillaume si am sarit in sus de bucurie cand, la 5 dimineata am gasit un McDonald's deschis. Sunt voluntari in Gdansk, in Varsovia, Cracovia, sau, ca mine si Ivo, in orase mai mici ca Supca sau Krzyzova. Am facut lista de contacte, asa cum se cuvine, am deschis un grup pe Facebook si acum nu ramane decat sa stabilim urmatoarea intalnire.

Ne-am gandit, intr-una din noptile in care mergeam aiurea pe strada, ca in curand o sa formam un continent al voluntarilor, in care toata lumea se va cunoaste cu toata lumea. Peste tot e o sete de cunoastere. De cunoastere a oamenilor si apoi de schimb de energie. Totul e pozitiv, chiar si in micile conflicte culturale, vad incercarea de a se debarasa de identitatea care limiteaza si de a se integra in universalitatea voluntariatului international. E mai mult si mai puternic decat se vede din exterior.

Iubesc tot ce se intampla aici. Dar cum sa fac sa stau si sa plec peste tot in acelasi timp?

E timpul

Sa mai zic ceva. Liniute:

- Weekendul trecut am fost la munte, am schiat trei zile la rand, am baut si am mancat, ne am uitat la House M.D. (oamenii astia de-abia acum se uita la al 4-lea sezon) si la The Doors filmul;

- Nu l-am bagat pe Ivo aproape deloc in seama;

- Am avut intalnirea generala pentru stabilirea detaliilor in vederea cursului de spaniola pe care il voi sustine. Am 7-8 ,,cursanti", numar impresionant pentru mine si abia astept sa incep treaba, peste o saptamana;

- Am avut conferinta: eu, Ivo, Aga (coordinatoarea proiectului), Anka si Basia (mentorul nostru) pe tema ,,Relatia problematica intre cei doi voluntari". Am spus cu usurinta ce aveam pe suflet, mi s-a dat dreptate in tacere, iar Mutulica a ingaimat doua vorbe. Rezultatele, insa, incep sa se vada. Acum sta in camera lui si canta la chitara si din cand in cand face glume;

- Ieri am avut, sau trebuia sa am, un fel de Romanian Party cu iz national(ist) si prezentare power-point. Nu s-a intamplat. Am mancat pizza si am inceput sa bem bere. Am baut bere cu sirop de capsuni, ca asta e foarte trendy pe-aici. Dupa ce mi-am dat intalnire cu un personaj din Cracovia in Cracovia si dupa cele 4 beri XXL pe care le-am baut de caciula, eu si fetele ne-am indreptat (gresit spus tinand cont ca mergeam in zig-zag) catre apartamentul Basiei. Unde mi s-a rupt firul.

- Am in gand un proiect. Dar il tin acolo;

- Poimaine iau trenul spre Varsovia pentru training. Sunt nerabdatoare ca fata mare la maritat. Asa era? Teribil;

That's all, folks! Totul a fost mult mai complex..dar ieri am avut petrecerea. Somn usor!



P.S. Inca imi plac mandarinele:)

Iuhu

Azi n-am fost la organizatie ca m-am simtit rau, dar stiu ca am o gramada de facut: recapitulari la poloneza, de gandit un workshop pentru vineri, de facut poster pentru Romanian Party, de pregatit spiritualiceste pentru mersul la munte de vineri! Oaaa! Dap dap, mergem la munte si o sa schiem! Nu mai am rabdare!

O sa fac niste modificari pe-aici, in scopul evidentierii detaliilor tehnice cu referire la EVS..Sa vedem.

am si gasit

Prima data de cand sunt in Polonia si recurg la ritualul meu pseudo-bulimic: bag in mine paine cu orice dar mai ales cu ceapa. Trecand peste aceasta declaratie puturoasa, voi face un anunt: cel mai proaspat Piece of Shart (pe care m-am gandit ca-l pot readapta la Piss of Art in functie de calitatea produsului) se afla pe un...blog. Asta se intampla cand gandurile tale se gandesc... la prostii iar tu recunosti si o mai faci si public. Ei bine, stii, ca in cercul AA, daca tot ai admis ca ai o problema, pune mana si incearca s-o rezolvi. Da Log Out, sau treci mai des pe la scoala.


A si alta treaba noua de aici: am dat, in final, peste o ceapa care chiar ustura. Noroc ca pot s-o sting cu lapte. Ca berea... vodka..sau romul lu' Romeo sa-ti dea Domnu' sanatate Ana, nu uit noaptea aia si apropo Alex poate-i pasezi un link si ei ca sa fie mai directa multumirea. Hai ca va pup pe toate, inalt cacaoa in cinstea voastra, bafta la Remi!


Ar trebui sa ma las de interneturi si chestii on-line, acum portocalele se storc prin telefoane mobile. Sincer, nu stiu cine ma intelege. Ideea e ca revin, cu perseverenta-mi cunoscuta haha, la primul capitol din Svejk. O sa te sun, domnisoara, si o sa-ti citesc fragmente amuzante, ca sa nu mai fi suparata pe mine. Stii ca sufar de sindrom.


csocso



P.S. ,,Direct" nu are grad de comparatie. Cel putin nu in cazul asta. Cine si-a dat seama are o bere de la mine. Vorba vine..

Piece of shart

Nimic. Voiam doar sa zic ca am inventat (adaptat) expresie. Piece of sh..art! Master piece.

A, si am mancat la un restaurant thailandez niste ciudatenii. Ma mir ca bobocii sunt infometati!

De ce sa pleci cu EVS?

M-am gandit ca daca tot s-ar putea sa ma viziteze ceva lume de cand am plecat, ca cica e public, pe undeva pe la info in facebook, ar fi bine sa intocmesc o listisoara, ca inceput al promovarii EVS de care am de gand sa ma ocup la intoarcere. O listisoara cu niste ,,pentru ca"-uri, care sa impulsioneze si alte suflete nelinistite cum am fost eu. U-ha!

1. Pentru ca e altceva.

2. Pentru ca iti dai seama ca ce te leaga de pamanturile tale nu te leaga intr-adevar, iar alea nu sunt chiar pamanturile tale.

3. Pentru CASA vezi si tu cate exista pe planeta asta.

4. Pentru ca inveti sa te descurci singur.

5. Pentru ca inveti sa gatesti.(nu mai trimite mama pachetul pe Dacos)

6. Pentru ca ai ocazia sa cunosti oameni. Rai sau buni, toti vor contribui la dezvoltarea ta.

7. Pentru ca ajungi sa te cunosti mai bine pe tine.

8. Pentru ca inveti.

9. Pentru ca inveti mai mult.

10. Pentru caca peti experienta in cazul in care vrei sa te angajezi cand te intorci. (asta nu inseamna ca EVS mentionat in CV ii surclaseaza pe toti ceilalti candidati la un post).

11. Pentru ca s-ar putea sa nimeresti prost, sa vrei sa te intorci si totusi sa ramai si sa faci ceva cu adevarat.

12. Pentru ca poti sa faci ce vrei si nu vei fi dezamagit de niciun prieten care le ,,povesteste" de bine altora.

13. Pentru ca iei o pauza de la viata celorlalti si incepi sa traiesti pentru tine.

14. Pentru ca te calesti.

15. Pentru ca e usor si totusi, prea putini o fac.

16. Pentru ca e mai cul ca erasmus, ca nu tre' sa inveti. (daca faci ca mine, insa, invarteala te duce la 8 restante in septembrie si totusi, prinzi camin ;))

17. Pentru ca te distrezi rau de tot.

18. Pentru ca vei plange la sfarsit si vei vrea toata viata sa faci chestia asta.

19. Pentru ca intalnesti oameni de 27 de ani care fac asta, in timp ce societatea te pune sa-ti cauti un serviciu bine platit.

20. Pentru ca tre sa fii putin nebun, ca altfel nu ti-e bine.

21. Pentru ca daca n-o faci esti un fraier.

22. Pentru ca e gratis!

23. Pentru ca-ti garantez ca merita! (nu ca ar insemna ceva cuvantul meu, fie el si de onoare)



Si daca nu o faci...Ori esti un plictisitor ori inca nu ti-a aprins nimic/nimeni fitilul.


Zboara, puiule, zboara!!!

sase sute douasopt virgula patruzeci

Pentru ca numarul asta e prea mare si pentru ca eu nu pot vorbi cu cifrele cum fac altii, nu le inteleg si nu ma inteleg. Pentru ca poloneza e o limba a dracului de grea si de slava, nu are reguli si cursul asta intensiv incearca sa ma depaseasca. Pentru ca e frig rau de tot afara si in bucatarie si in baie, iar la mine in camera e cald si bine. Pentru ca abia astept sa incepem activitatea propriu-zisa caci am senzatia ca intru in rutina (o nuuuu!!!). Pentru ca nu ma pot trezi dimineata devreme si nu ma pot culca odata cu gainile. Pentru ca ma tot macina ganduri. Pentru ca m-am chinuit sa-i prepar ultima tigara din tutunul care mi-a ramas. Pentru ca n-am mancat prea sanatos si prea...cald in ultimul timp.

Raspunsul la intrebarea: De ce am avut o zi proasta?

Let me begin...I am the Wa(o)nderlust Queen

Back in the day yo as we learned
A man was not considered to be
Considered to be fully grown
Has he not gona beyond the hills
Has he not crossed the 7 seas
Yeah, 7 seas at least!

Now all them jokers kept around
Just like the scarecrows in hometown
Yeah, scarecrows in hometown
From screen to screen they're travelin'
But I'm a wonderlust king

I stay on the run
Let me out
Let me be gone
In the world's beat up road sign
I saw new history of time...
New history of time!!!

Through Siberian woods
Breaking up their neck

Chinese moving in building discoteques

Homemade sex toys and whatnot
Yeah, and why not?
Well at least it's something different
From what they got in every other airport

Ja ne evrei, no koje-chto pohozge
sovrat ne dast ni Yura ni Seryozga!
Simple because I'm not a total gadjo
Da ja shut, ja tziratch, nu tak stozge?

I traveled the world
Looking for understanding
Of the times that we live in
Hunting and gathering first hand information
Challenging definitions of sin

I traveled the world
Looking for lovers
Of the ultimate beauty
But never settled in
I'm Wonderlust King!

And presidents
And billionaires
And generals
They'll never know
What I have owned!
What I have owned...
I'm a wonderlust king!

plus 8 dar pe orizontala

Ma uit cateodata din autobuz pe geam.

Pardon.

Mereu ma uit din autobuz pe geam. Dar cateodata trec pe langa terenuri goale. Campie in toata splendoarea ei plictisitoare. Si aceasta campie este acoperita de zapada, in intregime. Si ma uit luuuuuung, asa cum mai uit cateodata la cer. In momentele astea am impresia ca vad bine, pentru ca nu exista niciun detaliu pe care sa vreau sa-l observ si nu pot si pentru ca imi dau senzatia ca vad mai departe decat se poate vedea.

Si de fapt chiar vad mai departe. Mai departe de alb si albastru. Mai departe de mine si mai departe de campiile Poloniei vazute din Mexic. Mai departe de Mongolia vazuta de pe Luna si mai departe de Vilnius, vazut dintr-un portocal.

Cateodata

Nu stiu de ce m-as mai mira daca m-as trezi intr-o dimineata cu toate caciulile din lume la usa. Sau daca, brusc, m-as teleporta acolo unde ninge mai mult ca aici. Sau daca, de exemplu, m-as trezi cu o gaura mare in piept si, din cealalta camera, sa-mi aud inima strigandu-ma: toata lumea toata lumea sare-acum cu mine! Probabil ca ar trebui sa zambesc si sa nu uit sa zic multumesc in gura mare, numai ca nu zambesc ci rad si nu prea stiu cui sa-i multumesc. Dar eu sunt foarte recunoscatoare.

Si, evident, sunt si cunoscatoare si pot spune sigur ca aseara, pe la ora 20 si 36 de minute, o lebada de pe Vistula imi facea avansuri. Se uita la mine cand cu un ochi, cand cu altul, poate-poate mi-o gasi un defect, Dupa care am vazut ca de fapt sunt toate niste usuratice (de-aia si plutesc asa) si ca asa fac ele cu turistii, flirteaza ce flirteaza, apoi intorc fundul si-si vad de ritualuri. Oricum ma simteam deja regina cu tot cu coroana, cand in spatele meu zacea castelul si de-abia acum imi dau seama cine-mi soptea ca ma asteapta cat de curand posibil!

Apoi, vorba lu' colegu, m-am dus sa halesc un Shishkebab, in cinstea lui, pana isi facea aparitia si eu imi puteam termina si cafeaua de la ora douajdoua noaptea, ca sa ma tina in priza pana dimineata. Dupa cum v-am mai spus, de la kebab la portocale este numai un singur pas, sau inca un prenume, asemanator cu numele meu, dar asta nu este chiar atat de relevant. Important e ca dupa ce le-am masurat, le-am cantarit si cumparat, mai intai am gustat, putin din fiecare si apoi le-am pus in storcator. Din pacate, sucul natural de portocale este foarte costisitor, unde mai pui ca se consuma repede, iar fructele, exotice de fel, mai greu de gasit. Numai din cand in cand, la cate un schimb international de portocale pe cirese sau gutui, depinde acum si de anotimp si asa, pe fuga.

Si s-a facut dimineata si desi mie inca mi-era sete trebuia sa plec acasa, unde mananc mai mult mere si cateodata ma mai uit pe net sau prin diverse cataloage si imi fac planuri de salate cu portocale, banane, kiwi si frisca. Offffff nu mai pot de pofta!!!

Important este ca am avut parte de o noapte teribil de..faina in Cracovia. Intoarsa cu trenul, inghetata, cu dureri de cap si frunze ofilite? Chiar nu mai conteaza. Conteaza ca portocalele devin fructele mele preferate:))

Say what you mean and mean what you say...

Don't fade away. Dead Can Dance.


Ma obsedeaza.

1, 2, 3...Action!

Katowice. Welcome party. Lectii. Copii multi si imbratisari. Nordul nu ma uita. Cracovia si K. Din nou. Universitate. Prietenie si glume proaste. Munca. Liniste. Evenimente.

Nimic de inteles? Numa' bine!

Rectificare

Mii de scuze, dar am pus varianta cenzurata. Sa ma corectez...aici. ;) cu toate ca pisica aia...=((

Genial

Domnisoara verde care zambeste? Ei bine, pentru oameni suferinzi dar si pentru cauzele lor...Un clip genial, pe langa piesa.

E chiar revergorant:))

Leapsa

Am furat-o si nu ma gandeam ca voi face asta vreodata (that's why i never say never), dar m-a amuzat teribil.

Put your music player on shuffle. Press forward for each question. Use the song title as the answer to the question even if it doesn’t make sense. NO CHEATING! Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions. Tag 5 people. Nu dau niciun tag, doar piesele:

1. cum te simti astazi?

Anathema - Crestfallen

2. vei ajunge departe in viata?

Radiohead - 2+2+5 (The Lukewarm)

3. cum te vad prietenii tai?

Katie Melua - Call off the search

4. te vei casatori vreodata?

Urma - Comfort (e clar:)))

5. care e tema preferata a celui mai bun prieten?

A-HA - Analogue

6. care e povestea vietii tale?

Million Stylez - Miss Fatty [=)))))))))]

7. cum era in liceu?

The Doors - Shaman's Blues

8. cum poti avansa in viata?

La Oreja de Van Gogh - La estrella y la luna

9. care e cel mai fain lucru la prietenii tai?

Led Zeppelin - Stairway to Heaven

10. ce se preconizeaza pentru weekend?

Dan Chebac - Celor care nu iubesc arta

11. ce cantec te descrie cel mai bine?

Pasarea Colibri - Vinovatii fara vina

12. dar pe bunicii tai?

Tim Armstrong - Inner City Violence

13. cum iti merge in viata?

Guns'n Roses - Live and let die

14. ce melodie iti va canta la inmormantare?

Supersuckers - Glad, damn glad [=)))))))))))))))))]

15. cum te vede restul lumii?

George Zamfir - The lonely Shepard

16. vei avea o viata fericita?

Guns'n'Roses - Sweet child o'mine

17. ce cred prietenii cu adevarat despre tine?

Goran Bregovic - Moonlight

18. sunt persoane care te doresc in secret?

Mudhoney - You got it

19. cum sa ma fericesc singur?

Punk Ska Covers - Purple haze


A se incerca si numai pentru propria buna-dispozitie. Functioneaza!

Observatii cu liniuta

- Sibiul e frumos, dar pare-mi-se ca gasesti cel putin un sfert din el in orice oras din Polonia ai merge;

- Ceausescu a facut o treaba buna. Oamenii astia nu prea au auzit de incalzire centralizata;

- Engleza? Nie. La 17 ani, noi luam Cambridge Certificate in Advanced English, ei invata diferenta intre ,,too...to" si ,,not...enough to";

- Moneda: Zlot. De 30 de Zloti mananci o gramadaaaaaaaa!!! Intru in Biedronka si imi vine sa cumpar tot supermarketul. Exemplu in curand;

- Se stie, dar nu pot sa nu remarc: aproape toata lumea are ochi albastri. De-aia am decis sa ma vopsesc:))

- E atat de bine, ca deja plec la Milano in martie. Cu mai putin de 20 de euro;

- In februarie am trainingul on-arrival, la Varsovia;

- Remarca astazi, in Carrefour: punga de tutun Drums, 12 zloti. Pachet Durex, 13 zloti si ceva. Concluzie: iesi mai ieftin daca fumezi vreo 80 de tigari decat daca vrei sa faci sex de 4 ori.

- Poloneza e o limba pe cat de frumoasa (cu toata subiectivitatea asumata), pe atat de groaznic de greu de invatat. Nu are reguli, are o pronuntie teribila, iar unii cica au descris-o ca fiind un ,,fashait de punga". Dar eu tot o s-o invat. Imi place aici la nebunie si spun toate astea cu un singur motiv: sa te fac sa-ti iei zborul cat de curand, oriunde, cateva luni, pentru ca merita!!!

Cam atat pentru astazi, am recuperat, sper. Poze, cat de curand!



P.S. Ah...Il las pentru postul urmator.

Salata bulgareasca

Te-ai prins, nu? Le cam tace, are 24 de primaveri sau cum se spune si atunci cand se plictiseste incepe sa transpire. Sper sa aiba mereu activitati. Are 1.90 si canta la chitara, intre timp a terminat artele si a stat vreo 8 luni in Lituania. Vom trage o raita pe acolo, impreuna. Cum spuneam, vorbeste cam putin, dar cica ,,unii au nevoie de mai mult timp". Asa o fi, pana una alta il dezvat eu. Stie sa gateasca, dar pana acum, da, pana acum eu am facut doua seri la rand pastele, cu tot cu sosul meu speshal de ceapa calita cu salam. Azi am fript cartofi, am incalzit la tigaie doua pulpe de pui scarboase si semi-preparat, am facut salata de rosii, castraveti si ceapa si mujdei de usturoi cu smantana. I-am zis sa-si puna pe cartofi si i-a placut.

Intelege poloneza foarte bine, pentru ca seamana cu bulgara, dar vorbeste de parca ar avea galuste-n gura. Din fericire, are o engleza uimitor de corecta, ca sa nu mai zic ca e perfect de avut prin preajma cand nu stii cum sa traduci ,,dulap", sau ,,cana".

Altceva? Am fost in camera lui cand nu era acasa si am vazut ca are foarte putin haine, printre care o camasa faina. Ma intreb cand se va hotari sa poarte si altceva in afara de hanoracul gri.

Duminica pregatim o cina romantica pentru gazdele noastre, cateva fete din organizatie si Anka. Coordonatoarea proiectului, Aga, e plecata in Estonia o saptamana si va lipsi, din pacate. E o fata foarte activa si...o frumoasa. Don't get me wrong.

Restul voi descoperi pe parcurs, dar oamenii de-aici, cel putin cei pe care i-am cunoscut pana acum, m-au facut sa ma simt ca acasa, incercand sa ofere cat pot de mult pentru bunastarea noastra. Nimic mai imbucurator!

Cu cea mai frumoasa ocazie...

adica a conectarii la internet in apartament!!! Da!! Am net! Si e prima data in saptamana asta cand e trecut de zero si nu dorm!

O sa descriu acum, ca la gradinita, materialele de care sunt inconjurata (de la microunivers, extinzandu-ma):

Am un pat de o persoana, cu 3 paturi colorate si o plapuma groasa, langa care se screm cot la cot doua calorifere. Iarna-i grea in Polonia. Am un dulap improvizat dintr-un suport metalic de umerase (unde mi-am pus rochiile si fustele) si un set de rafturi suprapuse (ca alea pe care iti pui pantofii, doar ca mai mare), in care am impachetate restul hainellor. In margine atarna esarfele, deci arata destul de interesant. Am o pereche de pereti rosii, pe lungime si pe lateral, una de pereti tapetati cu o treaba in combinatie de rosu cu portocaliu, foarte draguta. Pe peretele de langa pat atarna un poster mare, cartonat, ce reprezinta fotografia facuta de Pablo, un fost EVS in Mdk din Spania, de anul trecut: doua fetite atarnate cu capul in jos, tinandu-se cu picioarele de o bara, razand si cu palmele unite. Alb-negru. Tipul se pricepe. In coltul de langa usa am o masa rotunda plina cu agende, foi, pixuri, ,,Peripetiile bravului soldat Svejk" si atat. Atat este un lucru foarte important, lasa intotdeauna loc de interpretari. Mai am un fotoliu movaliu si intr-un alt colt, gemantanul, punga cu haine murdare (chiloti, alea alea) si doua scaune. Laptopul? Pe picioare, de acum inainte, ha :>

In bucatarie e frig ca dracu. Acum ne-a adus Anka, o tipa absolut geniala, inca un radiator. Avem un frigider mic, o combina Sony la care ascultam radio Katowice, un aragaz cu doua ochiuri si cuptorul stricate, chiuveta dubla probabil ca sa compenseze lipsa celei din baie) si un calorifer de acum 70 de ani care se preface ca functioneaza.

Baia: doi pe doi. Cada si deasupra ei un boiler - de aceea ma transform in piftie in fiecare seara. WC-ul, evident, si un dulapior cu 3 oglinzi si un bec special pentru evidentierea imperfectiunilor cand te machiezi, pe care il aprinzi tragand de o ata. Am vazut asta prin filme. In plus, doua suporturi pentru prosoape si inca unul cu 3 rafturi pentru sampoane, geluri, afaceri.

Hol normal, impartit in doua de o usa glisanta.

Camera vecina: de doua ori mai mare ca a mea (la fel si patul), de 8 ori mai friguroasa si mai goala, cu pereti galbeni. Eu am facut alegerea, deci, a nu se interpreta.

Locuiesc pe strada Ogrodowa, foarte aproape de centrul micului oras Tarnowskie Gory. Nu, nu sunt la munte. Vinerea lucrez aici, la cursul de teatru, iar de luni pana joi, la 20 de minute distanta cu autobuzul 5, in Piekary Slaskie, un oras din aceeasi regiune: Voievodatul Sileziei. La o ora si jumatate de Tarnowskie ma asteapta, infrigurata, dar la fel de frumoasa, Cracovia. Ninge zilnic, dar aici, fara atatea masini, iarna e frumoasa, desi temperaturile sunt mult mai scazute. Magazinele se inchid la 18.00, iar la 19.00 parca deja aud sforaituri. Asta m-ar fi bagat in depresie daca Anka nu ar fi facut tot posibilul sa rezolve problema cu internetul.

Acuuuuum, colocatarul. Dar pentru el...to be continued...

E public.

Da, e public, acu poti citi si tu. Nu de alta, dar cum n-am net, important e pentru acei curiosi(ca tine), sa stie ca sunt foaaarte bine, uite na si pentru domnisoarele care este in camera mea si celelalte vecine de lume, sa stie ca nu pot sa rsspund mereu la imeil asa ca fac o treaba generala.


Czesc!

19:00, MDK, Piekary Slaskie, Polonia...Rezista?

N-am net in apartament si a fost frig, pana mi-am adus in camera si al doilea calorifer. Sunt foarte ocupata, ceea ce nu poate fi decat bine, dar colegul meu, se pare, vorbeste cam putin si astazi a inceput sa puta cam mult. Sper sa fie un accident, pentu ca stie sa gateasca si nu vreau sa stricam vreo relatie. Nu am timp sa fac nimic pe net si din cauza asta cam sufar. Nu vreau sa prelungesc si agonia din seara asta asa ca dau logout si sper sa se imbunatateasca situatia.


Doamna ajuta!