De-a v-ati ascuns....

Nu mai stiu poezia, dar as fi vrut sa o scriu aici. Nu stiu cat se potrivea, dar ironia mortii zambea din spatele unei discutii parca anticipative.

Nu, n-as mai putea merge la o inmormantare decat daca...Eu nu am fost la niciuna a unei persoane foarte dragi...Nici macar la mormantul lui...

Si apoi, Doamne Fereste! Pan' te nimereste!

Si nu, nu l-a nimerit pe el ci pe tatal lui. N-am fost la inmormantare, nu i-am dat mesaj, a fost aproape singur, cu inca o jumatate din el alaturi dar pierzand, pentru a doua oara, un tata. Aici nu te poti ajuta decat singur. Umerii iti sunt grei acum, transpiri, iar cerul gurii se face tot mai negru. Negru ca tot ce e negru. O meriti sau e pur si simplu inca un pas in devenire? Nu tu, TU.


Mie nu mi-e frica de moarte. Mi-e frica de moarte de moartea celorlalti!

Nu ma straduiesc

Nu prea fac nimic in afara de a sta, de a asculta muzica si de a dori cu mintea ceva de care ma pot bucura cu sufletul. Ca altadata. In toamna de afara vanturile batin mod normal, e soare cateodata dar pe oameni ii ploua ca intotdeauna. Ei tot incearca sa se ascunda de furtuna prin multime, dar nu stiu ca si multimea are ploile ei si ca trebuie sa vasleasca in propriile baci, pana nu mai pot. Sau pana pot din nou. Eu ma gandesc iar ca va trebui sa sar intr-o noua barca si parca acum mi-e frica de salt, ca si cum cea in care ma aflu acum ar fi foarte comoda si devenita familiara. Ma duc curentii si mi-e bine, dar as incerca-o inca pe cea in care as putea vasli spre Vistula. Wanderlust...

A! Si am mai zis de marinarii si piratii cu care ma tot intalnesc? Ei fac marea asta mai interesanta si parca valurile, chiar daca ma fac ciuciulete, sunt placute si functioneaza ca un...Refreshment! Mi-a venit in minte Schweppes si maimuta aia geniala!:))


A! M-am indragostit! Mi-au placut intotdeauna felinele, de la leoparzi la pisici, dar astazi am ochit pantera neagra! E absolut geniala si nu numai pentru ca e neagra! Uite, mi-ar placea sa ma plimb cu barca in zonele in care isi alearga ea scopurile si-si sfasie dorintele. Dar pentru asta as avea nevoie de cel putin o barca cu motor.

Mi se pare ca am o banda de muste infasurata in jurul meu. Se tot strang. Ma intreb, insa, daca sa ma simt ca laptele, sau de cacat?

Un imn al vietii de weekend

Out of bed at eight AM
Out my head by half past ten
Out with mates and dates and friends
That's what I do at weekends

I can't talk and I can't walk
But I know where I'm going to go
I'm going watch my money go
At the Locarno

When my feet go through the door
I know what my right arm is for
Buy a drink and pull a chair
Up to the edge of the dance floor

Bouncers bouncing through the night
Trying to stop or start a fight
I sit and watch the flashing lights
Moving legs in footless tights

I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning

I like to venture into town
I like to get a few drinks down
The floor gets packed the bar gets full
I don't like life when things get dull

The hen party have saved the night
And freed themselves from drunken stags
Having fun and dancing
In a circle round their leather bags

I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning

But two o'clock has come again
It's time to leave this paradise
Hope the chip shop isn't closed
Cos' their pies are really nice

I'll eat in the taxi queue
Standing in someone else's spew
Wish I had lipstick on my shirt
Instead of piss stains on my shoes

I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning

I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning


Oamenii de la facultate sunt speciali? Ma intreb...

Facts

Nu mai stiu acum daca sa fiu fericita pentru ca mi-e somn desi e doar ora zero sau sa stram din nas ca s-ar putea sa adorm uitandu-ma la The Aristocats. Yep yep! Ziua de azi? 4 cursuri, 2 profi noi din 4, materie noua, 2 studenti popositi pe meleaguri romanesti cu burse Erasmus. Vreau sa plec, inca vreau sa se intample ceva. Inca nu am internetul facut si imi uit ideile. Sunt pierduta intr-o atmosfera in care mi se decoloreaza sentimentele si impresiile, uit ce parere am despre ziua de azi, de fapt uit ce s-a intamplat astazi. Imi lipseste profunzimea si dificultatea in relatiile cu oamenii, teama de norii de toamna, depresia, nici macar simplul gand la sesiunea plina de examene care urmeaza nu-mi induce o stare de disconfort autentica. Oamenii din jur nu ma provoaca, situatiile in care ma regasesc sunt banale: cumparatul manualelor, drum la autogara, pauzele la facultate. Sa-mi reiau activitatile extra-curs sau sa ma concentrez asupra noului val de materii? Ce sa fac? Cum sa fac? Simt ca ma plafonez, din nou, incet si sigur. Trebuie sa plec!!! Si apropo, chiar merge:

If I stay there will be troubleeee
And if I go it will be doubleeee.

Ba nu, e chiar invers! Ohh dammit!

N-am net

Si scriu pe furis de pe un laptop care nu e al meu. Camera noua la camin. Colege magnifice. Betie in seara de deschidere. Curs la facultate. Cupluri certande. Octombrie senin. Imi fac unghiile si mi-e lene sa fac dus. Discutii filosofice. Vreau sa citesc. Astept. Plutesc la suprafata. Astept.

Povesti

Eu nu visez. Eu traiesc legata de pietrele pe care le calc cand imi rade soarele in spate si nu ma uit pe unde merg. Si el merge prin locuri care se numesc ca avioanele, dar el viseaza, ca multi altii. Acum mi-am dat seama. Depinde numai de mine sa-mi fac din viata o metafora? Mi-ar placea sa aflu. Sa ma ascund printre degete, sa alerg cu ochii inchisi pe linia vietii si sa ne ghidam unul altuia creioanele. Totul se intampla acum doar fara fir, pe un geam colorat la care te uiti de pe scaun. Si daca se intampla sa auzi voci, spune lumea ca esti nebun.

In fond, de ce n-ai fi?

Floricele pe campii

Concluziile zilei de astazi:

A inceput facultatea.

Azi m-a tot pufnit rasul in metrou. Sunt o persoana vesela.

Eu daca as fi albina, n-as sti pe ce floare sa ma asez. Mare ti-e gradina, Doamne!


Nu in ultimul rand, insa, trebuie sa mentionez sentimetul placut pe care l-am avut astazi la facultate.A fost un fel de regasire cu niste oameni pe care nu i-am mai vazut de mult timp si carora stiu ca le voi simti lipsa la finalul celor doi ani ramasi. Ma intreb daca mai sunt oameni care gandesc asa. Si oare isi dau ei seama ca sunt foarte inchisi unii in fata celorlalti? Ar fi dragut sa fiu un exemplu pentru ei, in timpul in care nu ma considera nebuna. Comunicare si relatii publice.


Concluzii part II:

Ma simt sincera.

Ei imi par tristi.