Cat de mare e un om mic?

Am uitat de sarcasm si am uitat de ironie. Am uitat de vulgaritate in cel mai impur sens al ei si de discutiile porn-filosofice la care obisnuim sa ne reducem existenta sau nevoia de confirmare a egoului. Am uitat sa intorc taisul spre taisul celui care vrea sa cresteze in carne vie pentru..Pentru ce, nici nu stiu. Sper ca el stie. Am senzatia ca ma voi intoarce si ca voi regreta acest gest. Sper doar ca intre timp, cei care comploteaza cu universul la mentinerea ranjetului, sa-mi pastreze cald si intact coconul in care sa-mi pot imbratisa visele ce aici inseamna realitate. Sa ma intreb ce ma asteapta acolo unde se numeste ,,acasa"? Acolo unde pragmatismul nu inseamna actiune ci venin, iar distanta intre tine si scopul tau se masoara in cadavre? Unde mai pui ca, de cele mai multe ori, scopul nu exista inca, si scuipi flacari numai pentru ca iubesti sa-ti incalzesti mandria la focul altor trestii, mai putin ganditoare ca tine? Cat de trist trebuie sa fie sa te zbati intre a ramane o piesa redutabila in lista celorlati si a-ti pastra sufletul ca piesa redutabila a propriului tau organism?

Si mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit?

Despre zile bune, mov, Calypso Borealis si ciocolata

Se vede ca incepe primavara. Si se vede ca...norocul chiar ma urmareste. Azi am avut o zi bestiala. Am fost prima data pe saptamana asta la MDK, unde am fost intampinata de un imens group-hug si de chiote: Claraaaaa, Claraaaaaa!!! Imi plac copiii aia si-mi va fi dor de ei. Am fost la teatru, o piesa pentru copii,evident, cu personaje principale printesa Klara si printul sucului de portocale. Dupa ce am terminat treaba, am plecat spre Katowice cu noul meu coleg de apartament (zici ca l-au dat la schimb sau si-a vandut sufletul este voios mai ceva ca mine), Aga si Anka, sa luam cina: aripioare la KFC, prima data in Polonia. Am dus dorul sosului nostru de usturoi, dar sa zicem ca m-am lins pe degete. Adica...erau destul de uleioase:)) No bun, dupa masa, am pornit spre un loc necunoscut, dar cu un scop precis: cumparaturi. Haha, aveam nevoie de asta, dupa o saptamana nu prea fericita.

Astazi am declarat oficial: culoarea mov ma urmareste. Neinteresant, dar mi-am luat doua treburi, ambele mov. Tot de cand sunt aici mi-am cumparat un hanorac mov si tenisi mov. De ce? Nu stiu. Asa mi s-a intamplat in trecut cu albastru, rosu, verde. Exact asta e ordinea. Pana pregatesc playlistul mov de astazi, un citat din The Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde: "Never trust a woman who wears mauve, whatever her age may be. It always means they have a history." Sar'na Alex!

Si intre timp, o sa ma bucur de ciocolata care a facut 5 zile ca sa ajunga din Varsovia la mine, desi casa ei e Lituania. Si uite de-aia ziua mea a fost asa de dulce!

A si intre timp am descoperit de ce mov! Pentru ca e rezultatul combinarii culorilor mele preferate: rosu si albastru! Iar Calypso Borealis este, si ea, aproape mov. Cred ca toate astea mi-au fost pregatite dinainte sa apar pe lume muuuhahahahaha!!!

A purple haze..Some purple stains...Because I have already started wearing purple...For myself:)



Ma intreb...fericirea are tot culoarea mov?

Pauza de tigara

Cred ca sunt singurul voluntar EVS care lucreaza pentru facultate in timpul proiectului. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar cred ca spune ceva despre mine. Sau despre ,,orasul" asta inexistent in care locuiesc. Am facut un eseu de 5 pagini la semiotica. Maine, dupa 4 zile de stat in casa, ma duc la treaba. Si e vineri. Si sambata se promite parti intr-un club din Katowice, asa ca nu ma duc in Cracovia weekendul asta. Pe 8 ma asteapta Milano si apoi, restul saptamanii, orasul meu iubit. Sa vedem ce urmeaza...

Sa dam un shot de suc de portocale

cu dedicatie: The Dresden Dolls: I want you, but...

When the rabbit is coming

Voiam sa scriu si nu stiam ce. Cand colo...

Johannes
yeah yeah that's no problem
and the 3 week in March I'm with Otto on an Seminar in Germany
over Eastern my Parents stay me

Clara
aha

Johannes
you know what i Mean when the rabbit is coming

Clara
no (in gandul meu, ce naiba de expresie o mai fi si asta)

Johannes
there are coming my Parents so i Haven't time in the March
when Jesus was die
2000 years ago
there is an party in all the countrys and we think about Jesus is die

Clara
aaaaaaa
easter!!!

Johannes
yeah easter

Clara
:)))))))))))))))))))))))))))))
when the rabbit is coming

Johannes
yeah the easter rabbit
you must find coulour egs in the house or in the garden
and sweet'S SCHOKLAD
AND SO
and the easter rabbit do this sweet's anywhay in the house or garden and you must search that
so it is in Germany

Va puteti imagina si singuri ca acest Johannes este un voluntar din Germania, cu cateva probleme de exprimare...printre altele. Incearca mereu sa comunice cu cineva, iar eu, pentru ca am fost draguta cu el in timpul trainingului, am devenit, probabil, una dintre prietenele lui cele mai bune. Am ajuns sa vorbim de magicul moment al venirii iepurelui, pornind de la subiectul petrecerii din acest weekend.

Paste Fericit!

The art of forgetting

Se invata dupa cateva caiete cu 365 de ciorne. Desenezi, gresesti si stergi. Arunci. Desenezi iar, aceeasi greseala. Stergi. Desenezi, dar de data asta nu mai apesi atat de tare pe creion. Gresesti din nou. In acelasi loc. Stergi. Arunci, nu a iesit bine. Alta foaie. Desenezi. Gresesti. Nu mai stergi. Arunci. Alt caiet. Desenezi. Acelasi loc, aceeasi greseala. Tai tot si arunci. Altul. Desenezi. Gresesti. Nu mai stergi, ci te uiti lung, si-ti atarni foaia de un cui. E acolo. Si nu mai desenezi.

Al saselea act

Atunci cand se termina spectacolul si toata lumea aplauda pentru bis, pentru inca o plecaciune. Si dai din picioare si te mananca palmele. Femeia. Si chiar te ustura si astepti al saselea act si uiti ca in exteriorul salii se joaca adevarata comedie. Dar al saselea act, dupa finalul cinci in ploi si care simti ca nu ti se potriveste desi l-ai mai vizionat inainte, de cateva ori si niste ori chiar insemnate. Si atunci ai aplaudat pana s-au aprins luminile si colega de scaun te-a condus afara cu bunavointa. Sa-ti arate adevarata lumina. Uiti ca de fapt te aplauzi pe tine si ca esti chiar tu pe scena din fata ta. Brusc vorbim despre 3D. Te aplauzi, dar ia gandeste-te, de doua intrebari ai nevoie: e sfarsitul sau meriti sa o faci? Nici una, nici alta. Si sa recunoastem, daca vii cu scuza ca aplauzi pentru inceput, te voi combate imediat: inceputul a fost demult, pe cand urlai cu ochii inhisi (cred ca era de la trac, inainte sa urci pe scena). Atunci habar n-aveai sa aplauzi, dar au facut-o altii pentru tine. Intr-adevar, dup-aia au inceput sa arunce cu rosii, dar important e ca n-ai terminat de jucat si ca poate urmeaza o scena in care ai dreptul sa mananci rosiile sau, eventual, sa le poti arunca inapoi. Nu uita, insa, ca e cea mai proasta alegere: sa arunci inapoi. Nuuu, cei care arunca nu merita sa stie secretele pe care le stii tu, patat de suc pe dinafara, pe dinauntru; lasa-i pe ei sa arunce in continuare, cu cat mai multe vanatai, cu atat mai bine. Si apoi, te mai intreaba colega de scaun: de ce atata masochism? Citeste despre adevaratele suferinte, cum ar fi morcovi taiati pentru ciorba, mere cazute din pom in urma furtunii, castraveti in seceta. Asta cu rosiile si sucul de pe haine e o gluma. Ca in filme, cand se taie aia si se impusca si din rani tasneste un lichid rosu. Chiar e o gluma! Si atunci spui: pai da, dar eu nu prea stiu de gluma. Adica nu prea mai stiu ca am tot glumit un an de zile, e timpul sa discutam serios. Si colega iti zice, nu, pentru discutat serios, tind sa cred ca e momentul doar o data in toata comedia asta. Si nu trebuie sa cauti actul disperat, sa dai paginile una cate una sau sa le rupi: bucura-te de glume, scrie-ti un epilog, citeste in continuare, ai un scaun confortabil, relaxeaza-te. Oo, dar nu fac asta, doar am crezut..Eu de cand imi doresc sa discut serios? Dar cu trupa asta de teatru nu prea poti face nimic (clovni cu peruci rosii si atat), plus ca mie nu-mi place asa, in vazul lumii. Eu cand o sa discut serios o sa ma aflu in culise. Si tu ii zici de paparazzi. Si se schimba subiectul, iar esti in sala, dai din picioare, ai manca niste popcorn dar nu esti la film, iar ai impresia ca se termina si te ridici in picioare si aplauzi. Dar pentru ce? Incepe alta piesa. Si tu iar uiti de cea de afara. Nu mai aplauda, nu au fost niste actori buni.

sinkthing

Dupa ce iti dai seama ca sucul de portocale e amar, decizi sa inghiti tot soarele pe strazile Cracoviei, intr-o dupa-amiaza de duminica. Somn intre 7 dimineata si pranz, alergatura in miezul noptii, intre cluburi si McDonald's-uri, cheesburgeri si muzica proasta, picturi si muzica buna, lebede si fried rice la un restaurant chino-dubios.

Prieteni morti ai prietenilor, familii de artisti, droguri si probleme de coexistenta. Iluzii inecate, calugarite si Uniwersytet Jagiellonski. Suflete de copii in corpuri adulte. Politie si cupluri isterice in plina strada. Istorie. Oameni. Un weekend complet finalizat cu valuri. Si piese care sa-l defineasca.

Una..

Alta..

You'll never feel better..

Ale altora probleme,

Pe cand altii se distreaza.

Amin!

We all are...

Children of Distance

Hip hop unguresc.

Remember me when the wind blows.

Inundatie dinspre inauntru

Polonia e teribila iarna, concluziona ea. E atat de multa zapada, incat atunci cand temperatura creste si aceasta se topeste, ai impresia ca mergi pe apa. Problema e ca nu mergi pe ea, ci prin ea, sau, in cel mai rau caz, merge ea prin tine. Nu este insa atat de grav dupa ce iti dai seama ca a lucra cu copii si pentru copii e o placere care devine si mai mare atunci cand iti striga numele si se lupta care sa stea mai mult in bratele tale. Si sunt atat de frumosi! Media de varsta este 10, insa sunt si mai mici.

Intre timp, mi-am facut si favoriti: de la Veronica, 25 de kilograme, ochi mari si albastri, vorbareata si agitata, la Agata, o roscovana frumoasa, care canta la pian, pe care am remarcat-o din prima zi si la Marta, pe care inca n-am apucat sa o iau in brate, dar e blonda, cu ochi albastri, cu fata alba umbrita de un breton gros pe toata fruntea si e mica mica de tot! Baietii s-au relaxat si ei, in general, la varsta asta, sunt foarte timizi cand vine vorba de o ,,fata mai mare", caci, cred eu, mai bine pentru mine, nu ma vad ca pe una dintre doamnele care conduc activitatile si de care nu sunt intimidati in niciun fel.

Ce stiu sigur este ca o sa-mi fie foarte dor de ei. Si mai frumos e cand stiu ca si lor le va fi dor de mine, inainte sa ma uite de tot.

Copii

Azi am lucrat cu un numar maaare de copii. Ciudat e ca mi-a placut la nebunie, dar putem pune la socoteala si faptul ca a fost prima zi din cele doua saptamani de vacanta inter-semestriala pentru scoli primare si..licee. Cred. Incep sa inteleg poloneza. Simt eu ca e tot mai bine. Din cauza ca Ivo stie, iar de la inceput toti mi-au zis ,,foarte bine", mi-au crescut pretentiile intr-un mod absurd: e imposibil ca intr-o luna sa inteleg tot si sa ma pot si exprima. Cred ca e foarte bine deocamdata, din pacate nu stiu cat timp voi avea in urmatoarele doua saptamani sa studiez.

Ma asteapta un weekend nebun in Cracovia, suc proaspat de portocale si voluntari EVS. Astept cu nerabdare sa treaca urmatoarele 4 zile si totusi, mai bine ma mai gandesc, pentru ca timpul oricum trece pe langa mine si uit sa-i spun sa se mai opreasca un pic..sa respir.

Azi m-am plimbat chiauna o jumatate de ora prin carrefour, ca sa sfarsesc cumparand tutun pentru pipa in loc de tigari.

De ce sunt oamenii de asa natura, incat cand li se face sete numai in desert, iar cand paharul cu suc de portocale in fata, incep sa se gandeasca. Ieri am primit inca o confirmare ca viata e frumoasa si mai lipsea din peisaj Andreea Marin. Nu pot sa nu zambesc si inca sa ma intreb ce facem noi aici de fapt? Pfff..

Am lacrimi in ochi. Din cauza lui Remi Gaillard

Colegu' de camin e de vina. Mi-a dat un link. De ajuns ca sa rad incat Ivo sa se trezeasca. Ma intreb daca acum ma injura.

Omul asta are o imaginatie debordanta:))

De vazut:

Friday 13th

Shop of love

Disco

Chicken funeral

Surf

Si tot ce gasiti de Remi Gaillard.

Cativa pasi inainte sa decolezi

Ma gandesc ca este nevoie sa cunoasteti si anumite detalii tehnice ca sa va puteti lua avantul. O sa fiu cat pot de clara.

A se cunoaste de la inceput ca EVS e once in a lifetime si ca expira in 2013. Exista exceptii in cazul celor care se incadreaza la anumite conditii sociale, sau cei ai caror parinti sunt divortati. Oamenii astia se gandesc la continuarea programului, insa, cel mai probabil, sub o forma modificata. Tin sa mentionez ca EVS este una dintre cele mai simple metode de zbor, intrucat nu exista tone de foi de semnat sau multe plimbari. In general, organizatiile (cea care va trimite si cea care va primeste) se ocupa de tot.

Buuuuuun!

Ai intre 18 si 30 de ani? Bine, te las sa citesti in continuare.

In primul rand, gaseste-ti o SENDING ORGANIZATION , intrucat EVS este un contract intre organizatia din Romania, care te reprezinta si te trimite si HOSTING ORGANIZATION, pentru al carei proiect aplici. Poti actiona in doua moduri:
- ori mai intai iti cauti proiecte de unul singur, aplici, astepti raspunsurile si in momentul in care esti acceptat si accepti fugi la o Organizatie de Trimitere;
- ori cauti Organizatia de Trimitere si le soliciti indrumarea. Normal ar fi ca ei sa-ti spuna unde sa cauti, ajutandu-te cu niste linkuri sau nume de organizatii din afara si apoi sa te descurci singur.
Tu alegi ce proiect vrei sa desfasori si unde. Dar tine minte, te vei afla de unul singur intr-o alta tara, pentru o perioada semnificativa de timp, asa ca nu va face nimeni, nimic in locul tau. Este si datoria ta sa te informezi, sa stii sa-ti completezi CV-ul si cum sa sune scrisoarea ta de intentie.

Daca ai gasit un proiect, repet, este foarte usor sa aplici: ei mentioneaza ceea ce doresc, dar in general,CV-ul si scrisoarea de intentie fac totul. Daca sunt interesati, ei vor lua legatura cu tine si iti vor spune ce trebuie sa faci mai departe. E indicat sa aplici la mai multe proiecte, dar obligatoriu sa accepti numai unul singur. A deveni voluntar presupune o mare responsabilitate fata de tine si fata de organizatiile implicate. De asemenea, accepta numai daca esti 100% sigur!

Este important sa cereti detalii despre activitatea pe care o veti desfasura acolo, deci legatura prin e-mail cu coordinatorul proiectului este foarte importanta. Exista intotdeauna riscul ca diferenta intre ceea ce este scris in descrierea activitatilor si realitatea pe care o veti intalni sa fie mare. Va puteti trezi ca nu lucrati decat 2 ore pe zi, ca locuiti in conditii nu prea placute sau ca nu aveti timp liber. Nimic, insa, nu este fara rezolvare. Entuziasmul nu trebuie sa dispara si este bine sa tratati orice situatie ca pe o noua provocare. EVS este o provocare!

Dupa ce sunteti acceptati, veti primi Partea a III-a, care este un fel de pre-contract ce trebuie completat de organizatia care va trimite.

Urmeaza apoi semnarea unui Activity Agreement si anume a contractului propriu-zis, de trimiterea caruia tot organizatia de sending se va ocupa.

IMPORTANT este ca voi nu trebuie sa platiti NIMIC. Veti beneficia de asigurare medicala AXXA pe intreaga perioada, transport, bani pentru mancare si bani de buzunar, plata facturilor (de care nu voi va ocupati) sau anumite sume pentru activitati in legatura cu proiectul. Banii de buzunar sunt 85 de Euro (pentru tari ca Italia suma poate ajunge la 110 Euro si da, nu este foarte mult)pentru majoritatea proiectelor, banii pentru mancare variind in functie de tara sau orasul in care va situati. In unele cazuri, s-ar putea sa trebuiasca sa va platiti voi drumul DUS, urmand ca banii sa va fie decontati la sosire de catre organizatia gazda.

Dupa ce toate aceste formalitati sunt incheiate si ati intrat in faza de asteptare, trebuie sa beneficiati de TRAININGUL PRE-DEPARTURE. Orice organizatie responsabila va avea grija ca voluntarul sa beneficieze de acest training inainte de a pleca in tara aleasa, pentru ca acesta sa primeasca toate informatiile necesare legate de EVS, de la detalii tehnice pana la simple sfaturi pentru posibile situatii. Daca organizatia voastra nu mentioneaza nimic cu privire la aceasta, sunteti indreptatiti sa le solicitati informatiile si ajutorul.

ATENTIE! A fi voluntar EVS ar trebui sa fie una dintre cele mai importante si frumoase experiente din viata voastra de pana acum. De aceea, va sfatuiesc sa faceti tot posibilul sa va atingeti scopul. Chiar daca tara, oamenii pe care ii veti inatlni, proiectul, au un rol important in cum va decurge stagiul vostru, voi sunteti cei care puteti modela ceea ce aveti in mana, adica pur si simplu, viata voastra. Aveti vointa, incredere in voi, fiti liberi si incercati intotdeauna inca o data!

Dupa training, mai trebuie doar sa aveti rabdare.
Curaj! Succes! EVS!:D

Uneori aratam chiar ciudat cu doua picioare

Poate pentru ca nu imi mai ajung doar doua ca sa zbor pana unde e departe, dar sa raman si aici.

M-am intors din Varsovia. Trainingul On-arrival a fost asa cum ma asteptam: genial. Insa, din punct de vedere tehnic si ma refer aici la Polish National Agency, sunt putin dezamagita si tin sa felicit ANPCDEFP pentru traineri, implicare, metode si efortul de a asigura o primire cat mai buna voluntarilor EVS. Referindu-ma intai la cazare, care, spre deosebire de super-hotelul din Predeal, aici a insemnat un hostel cu baie pe culoar (si nu spun ce fel de baie), mancare putina, program de dat lacrimile, am fost NEplacut impresionata. Iar trainerii mi-au parut chiar niste angajati plictisiti si obositi pe alocuri.Acest hostel, situat intr-o zona buna, nu departe de centru, era de fapt unul cu specific sportiv: NU tigari, NU alcool, NU activitate dupa ora 22.00. Aveam voie sa luam cheia de la Meeting Room si sa stam acolo cel mult pana la ora 23.00, am incercat o data si am renuntat. Deci, cea mai nepotrivita alegere pentru desfasurarea unui training pentru voluntari, caci, ignorand aspecte precum mancarea sau dusul, spatiul de comunicare si creare de legaturi, care, din punctul nostru de vedere este cel mai important, pot spune ca nu a existat. Cu aceasta ocazie, insa, a trebuit sa iesim in fiecare seara in oras, ceea ce nu mi-a displacut deloc.

Am fost 22. In afara de Romania, a carei singura reprezentanta am fost, tarile au fost Armenia, Slovenia, Turcia, Franta, Germania, Bulgaria, Spania, Finlanda, Italia si chiar Peru! Super-oameni, fiecare cu propria identitate si modul sau de a se raporta la ceilalti si la tara in care ne aflam. Interesant sa remarci si in astfel de contexte pasiunea unei spaniole sau nationalismul unui neamt, deschiderea catre nou a balcanicilor sau teama unui musulman. Spre deosebire de voluntarii romani, multi dintre cei pe care i-am intalnit aici erau foarte tineri, 20 de ani si unii inca 19, ceea ce m-a bucurat, facandu-ma sa ma gandesc inca o data ca daca acesta este cu siguranta numai inceputul, este oricum cel mai bun pe care mi-l puteam aranja.

S-au intamplat multe, dar un impact puternic au avut orele pe care le-am petrecut noaptea, mergand pe strazile Varsoviei, cu sosetele ude si nasurile reci, in cautare de baruri, cluburi sau statii de autobuz. Am mers o ora in directia gresita din cauza Atotstiutorului Otto, am asteptat o ora in strada din cauza ratacitului Guillaume si am sarit in sus de bucurie cand, la 5 dimineata am gasit un McDonald's deschis. Sunt voluntari in Gdansk, in Varsovia, Cracovia, sau, ca mine si Ivo, in orase mai mici ca Supca sau Krzyzova. Am facut lista de contacte, asa cum se cuvine, am deschis un grup pe Facebook si acum nu ramane decat sa stabilim urmatoarea intalnire.

Ne-am gandit, intr-una din noptile in care mergeam aiurea pe strada, ca in curand o sa formam un continent al voluntarilor, in care toata lumea se va cunoaste cu toata lumea. Peste tot e o sete de cunoastere. De cunoastere a oamenilor si apoi de schimb de energie. Totul e pozitiv, chiar si in micile conflicte culturale, vad incercarea de a se debarasa de identitatea care limiteaza si de a se integra in universalitatea voluntariatului international. E mai mult si mai puternic decat se vede din exterior.

Iubesc tot ce se intampla aici. Dar cum sa fac sa stau si sa plec peste tot in acelasi timp?

E timpul

Sa mai zic ceva. Liniute:

- Weekendul trecut am fost la munte, am schiat trei zile la rand, am baut si am mancat, ne am uitat la House M.D. (oamenii astia de-abia acum se uita la al 4-lea sezon) si la The Doors filmul;

- Nu l-am bagat pe Ivo aproape deloc in seama;

- Am avut intalnirea generala pentru stabilirea detaliilor in vederea cursului de spaniola pe care il voi sustine. Am 7-8 ,,cursanti", numar impresionant pentru mine si abia astept sa incep treaba, peste o saptamana;

- Am avut conferinta: eu, Ivo, Aga (coordinatoarea proiectului), Anka si Basia (mentorul nostru) pe tema ,,Relatia problematica intre cei doi voluntari". Am spus cu usurinta ce aveam pe suflet, mi s-a dat dreptate in tacere, iar Mutulica a ingaimat doua vorbe. Rezultatele, insa, incep sa se vada. Acum sta in camera lui si canta la chitara si din cand in cand face glume;

- Ieri am avut, sau trebuia sa am, un fel de Romanian Party cu iz national(ist) si prezentare power-point. Nu s-a intamplat. Am mancat pizza si am inceput sa bem bere. Am baut bere cu sirop de capsuni, ca asta e foarte trendy pe-aici. Dupa ce mi-am dat intalnire cu un personaj din Cracovia in Cracovia si dupa cele 4 beri XXL pe care le-am baut de caciula, eu si fetele ne-am indreptat (gresit spus tinand cont ca mergeam in zig-zag) catre apartamentul Basiei. Unde mi s-a rupt firul.

- Am in gand un proiect. Dar il tin acolo;

- Poimaine iau trenul spre Varsovia pentru training. Sunt nerabdatoare ca fata mare la maritat. Asa era? Teribil;

That's all, folks! Totul a fost mult mai complex..dar ieri am avut petrecerea. Somn usor!



P.S. Inca imi plac mandarinele:)