Nu stiu daca am iar zvacniri ale sentimentului de inferioritate undeva in rana deschisa a constiintei mele adormite, dar am bandajul pregatit dinainte sa tasneasca puroiul. Cred ca m-am obisnuit sa-mi mearga bine si sa astept sa se intample evenimente ca o ploaie de octombrie (George Carlin sigur va da mai multe detalii despre ce vreau sa spun) asa, doar ca sa am ca eventuala activitate desfacerea umbrelei.
Am uitat ca nu trebuie sa ma concentrez numai asupra celor care se situeaza in jurul meu, am uitat de fapt ca omul a fost inzestrat cu inteligenta si deci, cu imaginatie, creativitate si alte capacitati de-astea ajutatoare tocmai ca sa se descurce in situatii asemenea supravietuirii in banalul cotidian! Prin urmare, as putea sa-mi creez singura probleme (desi am nevoie de personaje care sa-mi stimuleze emisfera dreapta) sau pur si simplu sa-mi pun niste probleme. Chiar imi este atat de greu sa ascund sub pleata-mi, ce-i drept, cam scurta, aura asta protectoare, incat sa ma poata apuca si pe mine dracii cateodata?? Sau poate exact in asta se regaseste unicitatea spiritului meu radiant si mereu intr-un zbucium care nu e nici de bine nici de rau? Sau nici de rau, nici de foarte rau?
Ori poate, ma intreb eu filosofic si introspectiv, sunt eu intr-un astfel de stadiu de amortire a ceea ce inseamna emotii, feeling, suflet, inima albastra, corazon si toate cele sensibile, asa, asemenea frunzelor de prin copaci gata sa se decoloreze si sa cada? Vai de mine? Asta urmeaza??
Nuuu, presupun ca nu, dar verva asta cu care ma tot inconjor de parca mi-as face cercuri perfecte in juru-mi cu un compas ii ajuta parca mai mult pe ceilalti decat pe mine si ma simt ca o lumanare care arde, face lumina in jur, in timp ce ea se aduna intr-o gramajoara diforma de ceara. Ma consum si raman acolo, pana cand, dupa principiul pasarii Phoenix, incep sa luminez si din pozitia cea chircita. Aiurez si in favoarea cui? atat timp cat traiesc cu impresia, gresita sau nu, ca ma cunosc. Si ma mai intreb ceva: e oare de ajuns sa ma cunosc (sa o cred cel putin) pe mine insami, sau ar trebui sa purced necontenit la spargerea seifelor? Si pana la urma, cu ce m-ar ajuta sa evoluez, pana unde ar trebui sa evoluez, ce s-ar intampla daca as evolua numai eu sau intr-un mod pe care numai eu l-as intelege si cum ramane cu fericirea??
Pana la urma, daca ma screm un pic, reusesc! Imi lipsea vointa, tocmai mi-a atras atentia si o draga amica pe care mi-ar placea sa o cunosc mai bine. Deci asta e ideea evolutiei si a speciei umane scriitoare: punerea de intrebari si exclamatiile in fata miraculosului vietii. Si mai apoi, negresit, parerea!
Mai, eu sunt inconstienta?
P.S. Am uitat sa ma intreb ceva. Chiar e nevoie mereu de un barbat ca sa mi se zdruncine constiinta?
Wednesday, September 30, 2009
Tuesday, September 29, 2009
In aeroport
Am aterizat. M-am crezut interesanta zilele astea asa ca mai bine nu mai scriu nimic deocamdata. Pana da vreun elicopter peste mine.
Sunday, September 27, 2009
Friday, September 25, 2009
,,Romante pentru mai tarziu"
Rasfoind printre amintiri, in lipsa nu de ocupatii fructuoase ci probabil de starea potrivita, am gasit si o poezie care a fost scrisa pentru mine. E dragut sa ti se scrie o poezie. E dragut sa stii ca ai stimulat o minte la nivelul la care aceasta sa fie capabila sa produca ceva frumos, asemenea unei poezii, fie ea reusita sau nu. E magulitor sa te vezi descris prin perspectiva celui care simte ceva pentru un ,,tu" pe care inca incearca sa-l cunoasca. E si mai interesant sa gasesti randurile mai tarziu si apoi sa te regasesti in ele. Multumesc, domnule poet roman care compune in engleza si-mi permit sa-ti public poezia, ca doar mi-ai facut-o cadou. Si la cat mai multe muze!
The Chance of Wisdom
Decended on the soil where we live
A beauty, a lady or a wild beast
Says a tale in order to deceieve
A fallen world shaded by the mist.
The story of a fractured thought
The magical feeling of its words
The true idea which we all bought
Freedom at the price of swords.
Pointy, sharp and painted red,
The story of the darkest dream,
A path of pure gold lies ahead,
Is it a beauty, a beast or just a queen?
Your P.S.? And all of this because I love you.
Astea da frumoase amintiri.
My P.S.? I feel like I'm more of a wild beast. Never a beauty and nobody's queen.
The Chance of Wisdom
Decended on the soil where we live
A beauty, a lady or a wild beast
Says a tale in order to deceieve
A fallen world shaded by the mist.
The story of a fractured thought
The magical feeling of its words
The true idea which we all bought
Freedom at the price of swords.
Pointy, sharp and painted red,
The story of the darkest dream,
A path of pure gold lies ahead,
Is it a beauty, a beast or just a queen?
Your P.S.? And all of this because I love you.
Astea da frumoase amintiri.
My P.S.? I feel like I'm more of a wild beast. Never a beauty and nobody's queen.
Wednesday, September 23, 2009
Sunday, September 20, 2009
Tineret mandria tarii!
Astazi s-a intamplat ceva inedit! Stiam eu ca fac mereu alegerile corecte (ye right!). As incepe urmatoarea propozitie cu deci pentru ca spovedania de astazi cuprinde numai si numai concluzii, dar voi incepe cu o intrebare retorica: sunt eu (sincer) retardata sau oamenii astia sufera de sindromul Down?
Cica ma duc la un party de roacari, un party care se tine de cativa ani inoace, de fapt de cand a luat viata un bar dragut, pot spune, de pe langa gara. Eu n-am crescut acolo, ca multi dintre colegii si prietenii mei, nu pentru ca ar fi fost gresit populat localul, dar cantitatea de teribilism de pe vremuri era prea mare ca sa-i fac eu fata. Nu pentru atmosfera, caci ea a fost si e ok, ci strict pentru atitudinea oamenilor aflati in ,,acel" stadiu. Nimic legat de muzica, atmosfera, etzetera; bine, nu ca si cum s-ar fi inteles vreodata.
Ei bine, mai trecusem si anii anteriori dar astazi am facut prezenta oficial la party si da, eu m-am simtit foarte bine, caci eu cu o companie placuta, cateva muzici ritmate si niste glume spuse ca lumea ma simt pe deplin satisfacuta, mai ales atunci cand stiu ca nu pot avea pretentii la mai mult. Am dansat, am intalnit multi cunoscuti, socializare în toata regula. Ha! Ce este insa intr-adevar important nu am mentionat inca!
Ne facem aparitia (o parte dintre noi) la ora noua doua puncte si ceva. Raman putin în usa pentru a ma autoservi cu primele impresii si acum urmeaza bullets. Ce gluma, n-as sta sa scriu cu bullets, like d-ohh! Dar bag alineat, sa topaie în ochi la cititor.
Muzica se auzea destul de greu de afara, deci numarul redus de boxe clar nu este destinat organizarii de chefuri, GEN, daca stateai în zona amenajata special pentru dans, nu auzeai decat douascinci la suta din notele muzicale. De pe cd vorbesc, de pe cd-ul cu trackuri din cate am observat, pentru ca, uimitor, tinand cont de potentialul muzical al acestui bar extrEMO de popular, am auzit cam aceleasi 25 de melodii toate cele 2 ore cat a tinut cheful. Acu’ poate n-am dreptate si cheful asta a inceput de la 5 dupa-masa, ca alt motiv ca sa se termine la unspe jumate eu nu pot debita la ora asta ,,tarzie”.
Populatia era numeroasa. Media de varsta, 16 ani, parerea mea. În afara de noi, cei cativa eterni ai acestor petreceri si tipele de la bar, mutrele noi nu-mi inspirau prea multa maturitate. A! Am uitat de niste cheliosi cu muschi care stateau la mesele paralele cu ale noastre. Stiu ca urlau mult si ca le-a placut cum a sunat ,,Ciao Bella” (dupa ce a zis-o unul de la noi), incat au repetat-o de fiecare data cand cineva pleca din separeul în care ne aflam. Restul erau asa, pe cateva categorii: cupluri care se lingeau pe scaune, niste fete cul care clar erau acolo de la 5, s-au gandit ele ca le ia ceva timp sa se imbete desi nu cred ca au depus prea mult efort (sau bani) pentru asta si niste baieti care faceau pogo cu orice ocazie. A, si ca tot zic de cupluri, am observat ca manifesta o atractie irezistibila fata de activitatea denumita ,,statul pe scaun” si parca ma vad pe mine acu vreo 3 ani cand primer amorul meu nu ma lasa sa dansez de gelozie. Nu ca-mi zicea nu, dar…Eh, vremuri apuse, sar’na Doamne! În rest, numai de bine. Au venit la noi 3 baietasi care ne-au rugat serios, cu tot cu indicatii, sa avem grija de ghiozdanele lor. Nicio problema, dar cand le-am cerut o bere, asa, de bun simt, au zis ca n-au nici pentru ei. Pai si ma intreb eu, ce cautau acolo? Nu bei, nu… Nu stiu ce, dar daca ma gandesc eu mai bine creca au zis numa’ asa, ca sa scape. HA! M-am prins ma!
Repet, eu m-am simti bine, am si dansat, lucru imbucurator, caci nu o mai facusem demult, ca p-aici am vazut ca s-a dus moda si uite de-aia vreau eu la capitala dom’le, ca sa ard si eu niste calorii si sa-mi transpir stresu’! Ea se numeste Simona Patruleasa si soc: la ora unspe jumate s-a oprit muzica!!! Dar stai, ca muzica nu e Eminescu, sa ,,se” de una singura, vreau sa spun, ya know, like, au oprit muzica!!! La unspe jumate!!!! Asta ca sa-i dea drumul dupa o alta jumatate de ora în surdina, ca pentru o cina romantica, desi parca se auzea din difuzorul telefonului cu ecran alb-negru al lu’ tovarasu cu care faceam misto la momentul respectiv. Ca tot e acum la televizor (da, am teveu’ deschis uau), ,,this is the wooorld that we live iiiin”!
Am mai stat noi la o barfa pana pe la 12 si ceva, cand lumea decide ca e deja tarziu, la naiba si tre’ sa se culce, ma! Unul dintre prezenti face o invitatie pe la casa lui (afterparty ii zice) lipsita de parinti si soc! Toata lumea pleaca acasa!!! Si nu, nu la casa aluia! Neprevazutul se afla la orice pas… Si iata-ma, la doispe jumate, introducand cu teama si regret în suflet cheia în usa apartamentului meu, în care soc! Toata lumea dormea deja. Mama, pe care am prins-o vizitand toaleta, nici nu m-a mai intrebat nimic, a tras singura concluzia: nu v-a placut, nu? Si apoi ne-am asezat la o piersica si o mica discutie despre cat de cuminti sunt copiii din ziua de azi. Of of, mai mai! Preferam parca sa aud un refren în genul ,,alcoolul este viata si viata e alcoolul”, în schimb, inainte de parasirea incintei celui mai tare chef la care am fost în vara asta, am incins o hora afara, cu chiote si fluieraturi, rasunand în noaptea neagra ,,Trandafir de la Moldova” si ,,Ma dusei sa trec la Olt”. Maaaaa!
Analizand inca o data cele intamplate în aceasta seara deosebita, realizez ca nu pot trage, de fapt, decat o singura concluzie: ca, dupa ce ca sunt desteapta si frumoasa, sunt si devreme-acasa!
Cica ma duc la un party de roacari, un party care se tine de cativa ani inoace, de fapt de cand a luat viata un bar dragut, pot spune, de pe langa gara. Eu n-am crescut acolo, ca multi dintre colegii si prietenii mei, nu pentru ca ar fi fost gresit populat localul, dar cantitatea de teribilism de pe vremuri era prea mare ca sa-i fac eu fata. Nu pentru atmosfera, caci ea a fost si e ok, ci strict pentru atitudinea oamenilor aflati in ,,acel" stadiu. Nimic legat de muzica, atmosfera, etzetera; bine, nu ca si cum s-ar fi inteles vreodata.
Ei bine, mai trecusem si anii anteriori dar astazi am facut prezenta oficial la party si da, eu m-am simtit foarte bine, caci eu cu o companie placuta, cateva muzici ritmate si niste glume spuse ca lumea ma simt pe deplin satisfacuta, mai ales atunci cand stiu ca nu pot avea pretentii la mai mult. Am dansat, am intalnit multi cunoscuti, socializare în toata regula. Ha! Ce este insa intr-adevar important nu am mentionat inca!
Ne facem aparitia (o parte dintre noi) la ora noua doua puncte si ceva. Raman putin în usa pentru a ma autoservi cu primele impresii si acum urmeaza bullets. Ce gluma, n-as sta sa scriu cu bullets, like d-ohh! Dar bag alineat, sa topaie în ochi la cititor.
Muzica se auzea destul de greu de afara, deci numarul redus de boxe clar nu este destinat organizarii de chefuri, GEN, daca stateai în zona amenajata special pentru dans, nu auzeai decat douascinci la suta din notele muzicale. De pe cd vorbesc, de pe cd-ul cu trackuri din cate am observat, pentru ca, uimitor, tinand cont de potentialul muzical al acestui bar extrEMO de popular, am auzit cam aceleasi 25 de melodii toate cele 2 ore cat a tinut cheful. Acu’ poate n-am dreptate si cheful asta a inceput de la 5 dupa-masa, ca alt motiv ca sa se termine la unspe jumate eu nu pot debita la ora asta ,,tarzie”.
Populatia era numeroasa. Media de varsta, 16 ani, parerea mea. În afara de noi, cei cativa eterni ai acestor petreceri si tipele de la bar, mutrele noi nu-mi inspirau prea multa maturitate. A! Am uitat de niste cheliosi cu muschi care stateau la mesele paralele cu ale noastre. Stiu ca urlau mult si ca le-a placut cum a sunat ,,Ciao Bella” (dupa ce a zis-o unul de la noi), incat au repetat-o de fiecare data cand cineva pleca din separeul în care ne aflam. Restul erau asa, pe cateva categorii: cupluri care se lingeau pe scaune, niste fete cul care clar erau acolo de la 5, s-au gandit ele ca le ia ceva timp sa se imbete desi nu cred ca au depus prea mult efort (sau bani) pentru asta si niste baieti care faceau pogo cu orice ocazie. A, si ca tot zic de cupluri, am observat ca manifesta o atractie irezistibila fata de activitatea denumita ,,statul pe scaun” si parca ma vad pe mine acu vreo 3 ani cand primer amorul meu nu ma lasa sa dansez de gelozie. Nu ca-mi zicea nu, dar…Eh, vremuri apuse, sar’na Doamne! În rest, numai de bine. Au venit la noi 3 baietasi care ne-au rugat serios, cu tot cu indicatii, sa avem grija de ghiozdanele lor. Nicio problema, dar cand le-am cerut o bere, asa, de bun simt, au zis ca n-au nici pentru ei. Pai si ma intreb eu, ce cautau acolo? Nu bei, nu… Nu stiu ce, dar daca ma gandesc eu mai bine creca au zis numa’ asa, ca sa scape. HA! M-am prins ma!
Repet, eu m-am simti bine, am si dansat, lucru imbucurator, caci nu o mai facusem demult, ca p-aici am vazut ca s-a dus moda si uite de-aia vreau eu la capitala dom’le, ca sa ard si eu niste calorii si sa-mi transpir stresu’! Ea se numeste Simona Patruleasa si soc: la ora unspe jumate s-a oprit muzica!!! Dar stai, ca muzica nu e Eminescu, sa ,,se” de una singura, vreau sa spun, ya know, like, au oprit muzica!!! La unspe jumate!!!! Asta ca sa-i dea drumul dupa o alta jumatate de ora în surdina, ca pentru o cina romantica, desi parca se auzea din difuzorul telefonului cu ecran alb-negru al lu’ tovarasu cu care faceam misto la momentul respectiv. Ca tot e acum la televizor (da, am teveu’ deschis uau), ,,this is the wooorld that we live iiiin”!
Am mai stat noi la o barfa pana pe la 12 si ceva, cand lumea decide ca e deja tarziu, la naiba si tre’ sa se culce, ma! Unul dintre prezenti face o invitatie pe la casa lui (afterparty ii zice) lipsita de parinti si soc! Toata lumea pleaca acasa!!! Si nu, nu la casa aluia! Neprevazutul se afla la orice pas… Si iata-ma, la doispe jumate, introducand cu teama si regret în suflet cheia în usa apartamentului meu, în care soc! Toata lumea dormea deja. Mama, pe care am prins-o vizitand toaleta, nici nu m-a mai intrebat nimic, a tras singura concluzia: nu v-a placut, nu? Si apoi ne-am asezat la o piersica si o mica discutie despre cat de cuminti sunt copiii din ziua de azi. Of of, mai mai! Preferam parca sa aud un refren în genul ,,alcoolul este viata si viata e alcoolul”, în schimb, inainte de parasirea incintei celui mai tare chef la care am fost în vara asta, am incins o hora afara, cu chiote si fluieraturi, rasunand în noaptea neagra ,,Trandafir de la Moldova” si ,,Ma dusei sa trec la Olt”. Maaaaa!
Analizand inca o data cele intamplate în aceasta seara deosebita, realizez ca nu pot trage, de fapt, decat o singura concluzie: ca, dupa ce ca sunt desteapta si frumoasa, sunt si devreme-acasa!
Saturday, September 19, 2009
Astazi, 19 septembrie 2009
Da, tot azi. Dupa ce termin de scris citesc. Promit. Las vacile si citesc. Duminica plec la capitala. O zi, sa ma cazez. Astept si asta. Sa inceapa. Azi daa, m-am simtit nesigura. Inca o data. Debitez in propozitii scurte, bine ca nu ma vede nimeni. Si adanc in opinia mea am de gand sa inchei brutal, dandu-mi mie insami a XI-a porunca.
Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!
Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!...
Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!
Cand vratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-nep sa te doara!...
Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...
Eu nu tot de zburat vorbeam? Aia e.
P.S. Astazi, 19 septembrie 2009. Ion Minulescu, apropo.
Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!
Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!...
Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!
Cand vratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-nep sa te doara!...
Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...
Eu nu tot de zburat vorbeam? Aia e.
P.S. Astazi, 19 septembrie 2009. Ion Minulescu, apropo.
Friday, September 18, 2009
Chiar ca
Azi voi scrie mult ca sa imprastii pe aici ce am tinut in mine in ultimele zile. Hm. Ieri, uau, am stat pana la 3 in oras si nu o mai facusem de mult timp, a fost dragut. Azi am fost si mai multi si am cunoscut un grup colorat de EVS-hi. 19-23 de ani, din Spania, Franta, Germania, Turcia. Ma vedeam in Polonia deja. Saracii, au ajuns in Valcea si se plictisesc, e mic si au prea mult timp liber. Dar un grup atat de eclectic nu se poate plictisi. Abia astept. Inca o data, abia astept!
Intre timp ma preocupa ferma: mulsul vacilor, culesul cireselor si coacerea vinetelor. Am uitat sa mai citesc si poate de-asta astazi m-am simtit cam proasta. Am momente cand nu pot purta o discutie cu o persoana pentru ca pur si simplu mi se blocheaza creierul si ma simt incapabila sa fat idei. Imping si imping si nu ies si nu stiu cat de evident e (sincera sa fiu tind sa cred ca nu se prind oamenii cand intampin aceste dificultati) dar realizez eu si este de ajuns ca travaliul sa-mi provoace si mai mari dureri. Doamne iarta-ma ce comparatie..si ma mai mir.
Ma obsedeaza melodia asta:
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Shall we drink a toast to
Absent minded friends
To all who turn the corner and
To those who went round the bend
Everybody raise your glasses
Drink and drown
Melancholy for the masses
Love come down
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Maybe you will never
Bridge the gulf
Baby you are just too sensitive
Are you numb enough
Can we ever fill this
Impending void
Have we become what we intended
To avoid
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed until your heart is breaking
Well it'a a silly thing that I've been wondering
Love is always riddled with
Selfishness
Few will find joy in their
Big success
From the sublime to the ridiculous in the
Blink of an eye
Funny all too funny
You're a funny guy
If it's too much to feel
Come this way my friend
Try to keep it unreal
Feels good to let yourself descend to pretend
We can transcend our everyday existences
No distances
How did we come undone
Became what we've become
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Became what we've become
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Became what we've become
Have you ever laughed until your heart is breaking
How did we come undone
Become what we've become
How did we come undone
Became what we've become
(Moloko - Absent minded friends)
Asta finca zice multe.
Intre timp ma preocupa ferma: mulsul vacilor, culesul cireselor si coacerea vinetelor. Am uitat sa mai citesc si poate de-asta astazi m-am simtit cam proasta. Am momente cand nu pot purta o discutie cu o persoana pentru ca pur si simplu mi se blocheaza creierul si ma simt incapabila sa fat idei. Imping si imping si nu ies si nu stiu cat de evident e (sincera sa fiu tind sa cred ca nu se prind oamenii cand intampin aceste dificultati) dar realizez eu si este de ajuns ca travaliul sa-mi provoace si mai mari dureri. Doamne iarta-ma ce comparatie..si ma mai mir.
Ma obsedeaza melodia asta:
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Shall we drink a toast to
Absent minded friends
To all who turn the corner and
To those who went round the bend
Everybody raise your glasses
Drink and drown
Melancholy for the masses
Love come down
Well it's a silly thing
That I've been wondering
Maybe you will never
Bridge the gulf
Baby you are just too sensitive
Are you numb enough
Can we ever fill this
Impending void
Have we become what we intended
To avoid
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed until your heart is breaking
Well it'a a silly thing that I've been wondering
Love is always riddled with
Selfishness
Few will find joy in their
Big success
From the sublime to the ridiculous in the
Blink of an eye
Funny all too funny
You're a funny guy
If it's too much to feel
Come this way my friend
Try to keep it unreal
Feels good to let yourself descend to pretend
We can transcend our everyday existences
No distances
How did we come undone
Became what we've become
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Have you ever laughed till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Till you're aching
Became what we've become
Have you ever laughed till you cried
Till your heart is breaking
How did we come undone
Have you ever smiled for too long
Became what we've become
Have you ever laughed until your heart is breaking
How did we come undone
Become what we've become
How did we come undone
Became what we've become
(Moloko - Absent minded friends)
Asta finca zice multe.
Tuesday, September 15, 2009
Brain damage
The lunatic is on the grass
Remembering games and daisy chains and laughs
Got to keep the loonies on the path
Notez:
Papura = viata mea
Nod = orice problema a carei rezolvare ar insemna activitate => expresia ,,a cauta nod in papura"
Problema mea: nu am nicio problema. NICIUNA!
Isn't it brain damage? Am mai spus ca sunt masochista si-mi primesc, senina, confirmarea. Ma gandeam ca m-as putea intrista putin intorcandu-mi putin privirea spre trecut, ca tot ascultam One of my turns. Am mai scris eu o bucata din versuri mai demult...Se potriveste foarte bine unei iubiri pe cale de disparitie, sau a uneia terminate, vezi cazul subsemnatei.
Oh my god, what a fabulous room!
Are all these your guitars?
This place is bigger than our apartment.
Uh, could I have a drink of water?
Ya want some? huh?
Oh wow! look at this tub!
Wanna take a bath?
What are you watching?
Hello?
Are you feeling ok?
Day after day,
Our love turns gray,
Like the skin on a dying man.
And night after night,
We pretend its all right,
But I have grown older,
And you have grown colder,
And nothing is very much fun, anymore.
And I can feel,
One of all my turns coming on.
I feel,
Cold as a razor blade,
Tight as a tourniquet,
Dry as a funeral drum
Run to the bedroom
In the suitcase on the left
You'll find my favorite axe
Don't look so frightened
This is just a passing phase
One of my bad days
Would you like to watch TV?
Or get between the sheets?
Or contemplate the silent freeway?
Would you like something to eat?
Would you like to learn to fly?
Would ya?
Would you like to see me try?
Ohh, No...
Would you like to call the cops?
Do you think it's time I stopped?
Why are you running away?
Ciudat e ca si amintirile pe care le am, sunt toate frumoase, iar in momentul asta, educatia primita nici nu ma lasa sa plang sau sa oftez. M-am taiat de atatea ori incat acum, ca sa ma vindec, nici macar nu mai am nevoie de pansament: las rana sa respire si se inchide rapid de una singura, de parca as fi urmat un tratament de regenerare. Uneori ma simt ca robotul cel rau din Terminator 2!:)) Sunt razna, stiu.
Si iar ma macina imaginea viitorului care asteapta sa-l traiesc. Si iar mi-e teama de moarte. In ultimul timp imi apare ca o umbra in creierul gol de noduri. Daca nu ma va lasa sa-mi traiesc viitorul? Ana zicea ceva de karma buna. Pai sper CA KArma asta ma apara si de moarte, ca altfel va trebui sa-mi iau o karma rea. Poate se sperie si fuge.
Chiar ma simt goala. Goala de mine. Offf!!!! Unde sunt??
The lunatic is in my head
The lunatic is in my head
You raise the blade, you make the change
You re-arrange me till I'm sane
You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.
THEN WHO THE HELL IS IT????
Remembering games and daisy chains and laughs
Got to keep the loonies on the path
Notez:
Papura = viata mea
Nod = orice problema a carei rezolvare ar insemna activitate => expresia ,,a cauta nod in papura"
Problema mea: nu am nicio problema. NICIUNA!
Isn't it brain damage? Am mai spus ca sunt masochista si-mi primesc, senina, confirmarea. Ma gandeam ca m-as putea intrista putin intorcandu-mi putin privirea spre trecut, ca tot ascultam One of my turns. Am mai scris eu o bucata din versuri mai demult...Se potriveste foarte bine unei iubiri pe cale de disparitie, sau a uneia terminate, vezi cazul subsemnatei.
Oh my god, what a fabulous room!
Are all these your guitars?
This place is bigger than our apartment.
Uh, could I have a drink of water?
Ya want some? huh?
Oh wow! look at this tub!
Wanna take a bath?
What are you watching?
Hello?
Are you feeling ok?
Day after day,
Our love turns gray,
Like the skin on a dying man.
And night after night,
We pretend its all right,
But I have grown older,
And you have grown colder,
And nothing is very much fun, anymore.
And I can feel,
One of all my turns coming on.
I feel,
Cold as a razor blade,
Tight as a tourniquet,
Dry as a funeral drum
Run to the bedroom
In the suitcase on the left
You'll find my favorite axe
Don't look so frightened
This is just a passing phase
One of my bad days
Would you like to watch TV?
Or get between the sheets?
Or contemplate the silent freeway?
Would you like something to eat?
Would you like to learn to fly?
Would ya?
Would you like to see me try?
Ohh, No...
Would you like to call the cops?
Do you think it's time I stopped?
Why are you running away?
Ciudat e ca si amintirile pe care le am, sunt toate frumoase, iar in momentul asta, educatia primita nici nu ma lasa sa plang sau sa oftez. M-am taiat de atatea ori incat acum, ca sa ma vindec, nici macar nu mai am nevoie de pansament: las rana sa respire si se inchide rapid de una singura, de parca as fi urmat un tratament de regenerare. Uneori ma simt ca robotul cel rau din Terminator 2!:)) Sunt razna, stiu.
Si iar ma macina imaginea viitorului care asteapta sa-l traiesc. Si iar mi-e teama de moarte. In ultimul timp imi apare ca o umbra in creierul gol de noduri. Daca nu ma va lasa sa-mi traiesc viitorul? Ana zicea ceva de karma buna. Pai sper CA KArma asta ma apara si de moarte, ca altfel va trebui sa-mi iau o karma rea. Poate se sperie si fuge.
Chiar ma simt goala. Goala de mine. Offf!!!! Unde sunt??
The lunatic is in my head
The lunatic is in my head
You raise the blade, you make the change
You re-arrange me till I'm sane
You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.
THEN WHO THE HELL IS IT????
Sunday, September 13, 2009
Ne ducem toti cate putin mereu
...Catre-un liman de tihna si-mpacare
Poate-n curand va trebui si eu
Desaga sa imi strang pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri
Si tu, pamanat, si voi, campii ca marea
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapani-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce in trupuri sufletul atinge,
Spun: pace voua, salcii ce-n apus
Va oglinditi in apa purpurie...
Atat de multe ganduri am urzit,
Am scris atatea cantece visate
Si pe pamantul trist sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate
Sunt fericit c-am sarutat femei,
C-am lenevit in iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati de-ai mei
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata!
Acolo stiu ca nu fosneste-n zari
Cu gaturi lungi de lebada, secara
De asta n preajma tainicei plecari
Eu ma-nfior si-mi simt adanc povara.
Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume,
De asta poate-mi sunt asa de dragi
Toti oamenii cu care trec prin lume.
(Serghei Esenin)
Cati pot spune asta, cand ei se grabesc sa traiasca, dar, mai ales, se grabesc sa moara? Inca unul s-a dus...acolo unde fagi nu sunt. Poate doar aburi de benzina.
Poate-n curand va trebui si eu
Desaga sa imi strang pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri
Si tu, pamanat, si voi, campii ca marea
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapani-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce in trupuri sufletul atinge,
Spun: pace voua, salcii ce-n apus
Va oglinditi in apa purpurie...
Atat de multe ganduri am urzit,
Am scris atatea cantece visate
Si pe pamantul trist sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate
Sunt fericit c-am sarutat femei,
C-am lenevit in iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati de-ai mei
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata!
Acolo stiu ca nu fosneste-n zari
Cu gaturi lungi de lebada, secara
De asta n preajma tainicei plecari
Eu ma-nfior si-mi simt adanc povara.
Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume,
De asta poate-mi sunt asa de dragi
Toti oamenii cu care trec prin lume.
(Serghei Esenin)
Cati pot spune asta, cand ei se grabesc sa traiasca, dar, mai ales, se grabesc sa moara? Inca unul s-a dus...acolo unde fagi nu sunt. Poate doar aburi de benzina.
Pacatele unui Atotstiutor
Dumnezeule!
Oare prin vorbele cu care te inalti singur in ochii nostri, incerci de fapt sa ascunzi cat de mult ai decazut in interior? Asa esti de las si, din pacate pentru tine, de trist? Nu-mi ramane decat sa te compatimesc dragule, pentru ca vei ramane singur, desi vor fi multi in jurul tau care sa te asculte. Si de fapt, iti sade perfect in fata unui judecator, incercand sa aperi un criminal, pentru ca, poate, aparand criminali toata viata ta te vei apara de fapt pe tine, asasin al tuturor gadndurilor straine de propria-ti perceptie eronata asupra vietii.
Esti de-a dreptul nesimtit cand pretinzi prin atitudinea impunatoare ca ai ,,clasa" si cu totul snob cand, in pedanta penibila cu care te afisezi in public, te lauzi cu orice detaliu picant din trecutul parintilor sau, mai rau, al oricarui cunoscut despre care incerci cu tot din-adinsul sa retii amanunte pe care le consideri potentiale subiecte pentru discursurile tale fascinante. Daca te admir pentru ceva, o fac doar in privinta nesimtirii pe care nu ti-e teama sa o arati, prin vorbe dulci si gesturi de gentilom, caci, in jurul meu, rar mai gasesc oameni care sa ma injure non-salanti si cu zambetul pe buze, ca si cum mi-ar face un compliment. Da, pentru asta te respect si poate te-as mai respecta mult timp, daca te-as vedea acceptand macar odata un punct de vedere diferit, daca as auzi de la tine un ,,nu stiu" sincer sau un ,,da, imi pare rau".
Misoginismul pe care incerci sa-l promovezi ca trasatura de baza a personalitatii tale, apropo, nu te face in ochii mei decat si mai slab si mai ipocrit, cand stiu ca esti in stare sa te umilesti in fata partenerei tale prin si din cauza greselilor de copil in haine de adult, pe care le savarsesti in mod repetat si care fac din tine un si mai mare penibil (norocul tau ca doar eu si inca prea putin persoane stiu asta, caci teatrul tau e, recunosc, credibil)! Esti nedezvoltat, baiete, ca un bebelus-geniu nascut prematur! Devii, cu lacrimi in ochi, dragule, patetic si, desi nu o vei recunoaste niciodata, nu o sa-ti placa deloc.
Noi vom iesi mereu la suc, ca deh, eu nu-mi pun mintea cu tine, ba chiar ne vom intelege bine in continuare, pentru ca eu stiu sa te ignor iar tie-ti place sa fii ascultat, dar nu-ti pot ura decat un ,,Pacat de tine!". Hai te las acum sa vizionezi un film bun, in genul alora pe care eu nu le-as putea intelege, ca-mi depasesc nivelul intelectual, dar tu, ai grija, ca risti sa traiesti o viata pe care nu o poti intelege pentru ca-ti depaseste nivelul emotional.
Oare prin vorbele cu care te inalti singur in ochii nostri, incerci de fapt sa ascunzi cat de mult ai decazut in interior? Asa esti de las si, din pacate pentru tine, de trist? Nu-mi ramane decat sa te compatimesc dragule, pentru ca vei ramane singur, desi vor fi multi in jurul tau care sa te asculte. Si de fapt, iti sade perfect in fata unui judecator, incercand sa aperi un criminal, pentru ca, poate, aparand criminali toata viata ta te vei apara de fapt pe tine, asasin al tuturor gadndurilor straine de propria-ti perceptie eronata asupra vietii.
Esti de-a dreptul nesimtit cand pretinzi prin atitudinea impunatoare ca ai ,,clasa" si cu totul snob cand, in pedanta penibila cu care te afisezi in public, te lauzi cu orice detaliu picant din trecutul parintilor sau, mai rau, al oricarui cunoscut despre care incerci cu tot din-adinsul sa retii amanunte pe care le consideri potentiale subiecte pentru discursurile tale fascinante. Daca te admir pentru ceva, o fac doar in privinta nesimtirii pe care nu ti-e teama sa o arati, prin vorbe dulci si gesturi de gentilom, caci, in jurul meu, rar mai gasesc oameni care sa ma injure non-salanti si cu zambetul pe buze, ca si cum mi-ar face un compliment. Da, pentru asta te respect si poate te-as mai respecta mult timp, daca te-as vedea acceptand macar odata un punct de vedere diferit, daca as auzi de la tine un ,,nu stiu" sincer sau un ,,da, imi pare rau".
Misoginismul pe care incerci sa-l promovezi ca trasatura de baza a personalitatii tale, apropo, nu te face in ochii mei decat si mai slab si mai ipocrit, cand stiu ca esti in stare sa te umilesti in fata partenerei tale prin si din cauza greselilor de copil in haine de adult, pe care le savarsesti in mod repetat si care fac din tine un si mai mare penibil (norocul tau ca doar eu si inca prea putin persoane stiu asta, caci teatrul tau e, recunosc, credibil)! Esti nedezvoltat, baiete, ca un bebelus-geniu nascut prematur! Devii, cu lacrimi in ochi, dragule, patetic si, desi nu o vei recunoaste niciodata, nu o sa-ti placa deloc.
Noi vom iesi mereu la suc, ca deh, eu nu-mi pun mintea cu tine, ba chiar ne vom intelege bine in continuare, pentru ca eu stiu sa te ignor iar tie-ti place sa fii ascultat, dar nu-ti pot ura decat un ,,Pacat de tine!". Hai te las acum sa vizionezi un film bun, in genul alora pe care eu nu le-as putea intelege, ca-mi depasesc nivelul intelectual, dar tu, ai grija, ca risti sa traiesti o viata pe care nu o poti intelege pentru ca-ti depaseste nivelul emotional.
Tuesday, September 8, 2009
Sunt nebuna
Nu stiu, n-am rabdare. N-am rabdare sa traiesc. E 3 noaptea si-mi vine sa ies afara. N-am rabdare sa mi se intample. Daca mor? Nu acum, acum chiar tin mortis sa traiesc!!
Ma simt ca Goe in gara.
,,De ce nu vine? Eu vreau sa vie!!"
Da, viata seamana perfect cu o gara. Si eu n-am rabdare sa vina trenurile!!
Of!
Cand o sa am rabdare sa si scriu o sa povetesc si despre viata din perspectiva calatorului cu trenul. Ah, ce frumos! Traiasca CFR!
Uuuu ciu ciu ciu ciuuuu!
Of! Sunt nebuna. Noapte...Buna!
Ma simt ca Goe in gara.
,,De ce nu vine? Eu vreau sa vie!!"
Da, viata seamana perfect cu o gara. Si eu n-am rabdare sa vina trenurile!!
Of!
Cand o sa am rabdare sa si scriu o sa povetesc si despre viata din perspectiva calatorului cu trenul. Ah, ce frumos! Traiasca CFR!
Uuuu ciu ciu ciu ciuuuu!
Of! Sunt nebuna. Noapte...Buna!
Stop eu!
Sper ca in cateva luni sa ma maturizez putin, macar putin. Si pentru ca nu voi mai fi acasa, voi scrie despre altceva. Despre ce vad, ce aud, ce traiesc altii. Despre cerul din Africa si depre motivul puiului sa treaca strada. Dar tot trece prin mine. Asa suntem facuti? Sa nu scapam de noi insine si totul sa fie filtrat de eul fiecaruia?
De ce?? Vezi? Asta e semn ca mai am pana la maturitate..
Of..!
De ce?? Vezi? Asta e semn ca mai am pana la maturitate..
Of..!
Inca ma caut si ma caut si ma caut...
Ca-s fericita, multumesc, dar cui?
Lui Dumnezeu si croitorului.
Si nici asta nu pot spune pentru ca inca nu m-am hotarat definitv in privinta orientarii mele religioase. De fapt, nu orientare ci simplu, credinta. Ca sunt fericita, sau ca eram, nici macar asta nu mai stiu, pot sa afirm, ma privesc pe dinauntru, ca o soseta intoarsa pe dos si mi-e usor sa spun ce vad. E o stare pe care o simt asa cum se simte mirosul sosetei atunci cand e murdara. Dar mai e ceva, o adunatura de ceva-uri pe care inca nu le stiu despre mine. Nu stiu exact ce ma reprezinta sau ce reprezint, sunt prea multi ,,eu" pe care ii gasesc in ultimul timp peste tot in jur, ma lovesc de noutatea gandurilor altora, a experientelor altora, ma vanez pe mine insami si nu reusesc sa ma prind in plasa. Imi amintesc ca vorbeam acum cativa zile cu niste amici despre jocuri ale copilariei si adusese un tip in discutie vorba despre prinselea ,,pe coco". Si chiar asta fac, joc prinselea pe coco cu mine insami: alerg, alerg razand chiar si cand sunt aproape sigura ca mi-am atins maneca, ma trezesc urland : COCO!!! Si iar imi scap! Am in cap un mic haos, o mica furtuna de care ma bucur si de care ma tem, ca de ploile de vara in care as sta in iarba sa ma fac leoarca, dar mi-e teama de trasnete. Uite de-asta imi place mie Ecce Homo si poate ca e scrisa prea frumos pentru ca cineva sa-mi regaseasca sufletul acolo, dar poezia asta imi prezinta poate singurul lucru concret despre mine: ca stiu ca inca nu stiu cine sunt.
Eu sunt o-mperechere de straniu si comun,
De aiurari de clopot
Si framantari de clape
In suflet port tristetea planetelor ce-apun
si-n cantece, caderea tumultului de ape.
Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite si resemnari tarzii
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Si-n visuri, majestatea solarei agonii.
Eu sunt o-ncrucisare de harfe
Si trompete
De lenese pavane
Si repezi farandole,
In lacrimi port minciuna
tacutelor regrete
Si in ras, impertinenta
sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proza
Si de vers,
De crime
De idile
De arta
Si eres-
In craniu port Imensul, stapan pe Univers
Si-n vers, vointa celui din urma ne-nteles!
Lui Dumnezeu si croitorului.
Si nici asta nu pot spune pentru ca inca nu m-am hotarat definitv in privinta orientarii mele religioase. De fapt, nu orientare ci simplu, credinta. Ca sunt fericita, sau ca eram, nici macar asta nu mai stiu, pot sa afirm, ma privesc pe dinauntru, ca o soseta intoarsa pe dos si mi-e usor sa spun ce vad. E o stare pe care o simt asa cum se simte mirosul sosetei atunci cand e murdara. Dar mai e ceva, o adunatura de ceva-uri pe care inca nu le stiu despre mine. Nu stiu exact ce ma reprezinta sau ce reprezint, sunt prea multi ,,eu" pe care ii gasesc in ultimul timp peste tot in jur, ma lovesc de noutatea gandurilor altora, a experientelor altora, ma vanez pe mine insami si nu reusesc sa ma prind in plasa. Imi amintesc ca vorbeam acum cativa zile cu niste amici despre jocuri ale copilariei si adusese un tip in discutie vorba despre prinselea ,,pe coco". Si chiar asta fac, joc prinselea pe coco cu mine insami: alerg, alerg razand chiar si cand sunt aproape sigura ca mi-am atins maneca, ma trezesc urland : COCO!!! Si iar imi scap! Am in cap un mic haos, o mica furtuna de care ma bucur si de care ma tem, ca de ploile de vara in care as sta in iarba sa ma fac leoarca, dar mi-e teama de trasnete. Uite de-asta imi place mie Ecce Homo si poate ca e scrisa prea frumos pentru ca cineva sa-mi regaseasca sufletul acolo, dar poezia asta imi prezinta poate singurul lucru concret despre mine: ca stiu ca inca nu stiu cine sunt.
Eu sunt o-mperechere de straniu si comun,
De aiurari de clopot
Si framantari de clape
In suflet port tristetea planetelor ce-apun
si-n cantece, caderea tumultului de ape.
Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite si resemnari tarzii
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Si-n visuri, majestatea solarei agonii.
Eu sunt o-ncrucisare de harfe
Si trompete
De lenese pavane
Si repezi farandole,
In lacrimi port minciuna
tacutelor regrete
Si in ras, impertinenta
sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proza
Si de vers,
De crime
De idile
De arta
Si eres-
In craniu port Imensul, stapan pe Univers
Si-n vers, vointa celui din urma ne-nteles!
Wednesday, September 2, 2009
Blame it on our youth
,,Nu te mai admir!". Asta e cea mai recenta replica de dat papucii in mod diplomat. Nu mi-a fost data mie de data asta, eu am avut parte ori de fapte de rahat ori de un sincer ,,nu te mai iubesc" ca apoi sa vina explicatia frumos si de la sine, fara vorbe, insemnand insa: ,,M-am indragostit de alta. Si by the way, o cheama 'little sis' si ti-a zis ca esti prietena ei". Nu numai ca nu-mi mai pun problema ca si cum m-ar uimi sentimentele astea brusc aparute sau lesinate in acelasi fel si impotriva carora (off viata mea off inima mea) nu poti lupta ca naaa, asa e omul facut mai, ce nu intelegiiii, dar chiar ma amuza replicile, situatiile dar in special marii protagonisti ai acestor farse sentimentale, barbatii! Fiinte pe care le iubim in disperare tocmai petntru ca ne ofera astfel de momente, caci, dupa cum cunoastem si natura superioara a femeii (ironic vorbind), daca ne-ar face fericite pe termen lung ar fi, in puii nostri, plictisitor! Si atunci, la naiba cu el!
Ei bine, incercand sa ma limitez la o perspectiva obiectiva, sau eventual, ironica fata de ambele armate ale acestui razboi al sexelor care se transforma, insa, de multe ori, intr-un razboi al sexului (ca ne-am intors infometati la conditia de animale in calduri) la singular, la general si nicidecum sa nu ne gandim la zona metafizicului (desi o pretindem uneori), expun aici cateva idei despre acest domeniu vast, nesecat izvor al cugetarilor intelepte ale filosofilor si al necontenitelor enigme in fata carora ne trezim noi, oamenii de rand, in special femeile de rand.
Totul poate incepe frumos,ca intr-o poveste: ori te trezesti ca e colegul care a stat doi ani in spatele tau, ori va intalniti la 2 noaptea si dati pe gat o sticla de vin in stil spontano-romantic si movie-like, ori te indragostesti iremediabil la un party si dupa ce zaci in transa vreo 2 saptamani te trezesti intr-o simbioza pentru urmatorii 3 ani din viata ta (evident resursele lui se termina mai repede si tu te usuci), ori apare ca un fel de aventura sub influenta alcoolului si el insista sa continuati, ca stie el ce stie, tot ti-o ia inainte. Dar sa nu ne grabim. Entuziasm, fericire chiar, poate iubire adevarata, certuri, impacari, coabitare, tradare, despartire, revenire, cam ce contine o banala de relatie la varsta asta frageda. Dar stai, nu asta e cea mai interesanta parte. Pe mine a ajuns sa ma fascineze acest proces de degradare a relatiei insotit cu succes de unul sau mai multi factori distructivi: racirea sufletelor si a trupurilor, intrebarile care te framanta, decorurile noi si atragatoare, sentimentul neputintei, cele de plictiseala, de oboseala, de frustrare sexuala, sau disparitia subita a oricarui sentiment. Fascinant si nu glumesc deloc!!
Ce e important de retinut e ca atunci cand vine instiintarea, intr-un mod sau altul, caracteristic fiecarui scriitor care sfarseste de scris povestea si vrea sa se semneze scrijelind un nume dureros in sufletul celui care nu este gata sa inchida cartea, Motivul este de cele mai mult ori altul decat cel invocat. Ei cred daca ne mint ne va fi mai usor, daca sunt diplomati ii vom aprecia mai mult si daca sunt brutali vom fi convinse. 3 mici exemple concludente:
,,Nu te mai iubesc. Imi place sa fiu singur" = ma gandesc cum sa ne despartim de o luna pentru ca mi-am dat seama ca vreau o relatie cu altcineva. Mai cul ca tine. O sa vezi curand.
,,E prea bine, iubita mea si nu vreau sa ajunga un cosmar! Dar ramanem prieteni. Da? Da?"(asta sincer mi s-a parut geniala)" = fata draga, acu ca ne putem vedea zilnic nu ma mai pot bucura de libertate, plus ca m-am cam plictisit si vreau sa mi-o trag si cu altele. Dar stai linistita, sa-mi consum energiile si vin sa-ti propun impacarea ca doar de-aia am zis ca ramanem prieteni.
,,Nu te mai admir. Dar nu, nu vreau sa ma despart de tine pentru ca ti-am promis ca nu te voi lasa niciodata" - asa ca prinde-te fato si lasa-ma tu pe mine, tu nu intelegi ca sunt prea diplomat ca sa-ti spun ca nu mai simt nimic pentru tine? Am nevoie de cineva care citeste mai mult, draga, tu cam pierzi timpul dupa parerea mea.
Astea, doamnelor si domnilor imaginari, sunt pe bune si de-adevaratelea. Zau, au papuseii astia si imaginatie si tehnica, ce pot spune, felicitari! Dar vai, eu n-as vrea sa fiu inteleasa gresit, femeile nu sunt deloc mai prejos decat barbatii, ce credeati? Pe noi astea mai fraiere ne razbuna altele cu mai mult cap decat noi, de-asta si zic ca totul e universal, adica pentru fiecare femeie parasita sigur zace cel putin un barbat neras in fata unei sticle de tarie, in care i se zbate amarul.
Eu rad, ca mi-am luat palme usturatoare peste fata si sunt sigura ca voi mai primi, poate voi si da, la randul meu, ca ziceam ca este toti oameni si are sentimente de astea grele de controlat. Totusi nu pot sa-mi dau seama daca exista o reteta de despartire. As mentiona insa un singur element important, dar aici sunt total subiectiva: sinceritate totala. De ce? Pentru ca vreau sa ma doara atat de mult incat sa amortesc, atat de mult incat sa plang si sa ma plang 2 saptamani consumand astfel tot si vreau sa stiu adevarul ca sa nu mai fac cum face femeia ca ea e optimista asa de felu' ei: sa sper.
Mi-ar placea la nebunie sa vad insa un barbat despartindu-se de femeia cu fata fleoscaita de lacrimi astfel: sa-i spuna ca nu o mai iubeste, sa fie pe bune si punct. Sa-l vad cum isi vede de viata fara sa fuga imediat la alta, fara sa caute in disperare o inlocuitoare, fara sa se bucure de placeri cumparate. Si sa zica: ,,ce-o fi o fi, numai ca eu pe asta n-o mai iubesc, na, ce sa fac acu'?"
Acu', eu sunt foarte sigura ca n-am atins multe puncte ale acestui domeniu, ca doar am zis ca are veleitati de domeniu vast spre interminabil (gen hai sa descriem stelele din univers si sa le discutam pe alea care cad), dar am infatisat pentru o mai buna lamurire personala niste fapte care sa-mi improspateze parerile, de data asta, contra acestui fenomen dha corazon. Eu oricum nu-mi dau seama ce ne-am face unii fara altii, in concluzie, trasa tot de mine, this war has no end.
Viata e geniala oricum si ar fi pacat sa ne cramponam de o amarata de despartire. Orice final inseamna un nou inceput. Simplu dar adevarat. Iar eu probabil nici nu mi-as mai putea concentra atentia asupra uneia :))
Bărbatul către Dumnezeu:
- De ce ai făcut femeia să fie aşa frumoasă?
- Ca să o iubeşti.
- Dar de ce ai făcut-o aşa proastă?
- Ca să te iubească şi ea pe tine.
Ei bine, incercand sa ma limitez la o perspectiva obiectiva, sau eventual, ironica fata de ambele armate ale acestui razboi al sexelor care se transforma, insa, de multe ori, intr-un razboi al sexului (ca ne-am intors infometati la conditia de animale in calduri) la singular, la general si nicidecum sa nu ne gandim la zona metafizicului (desi o pretindem uneori), expun aici cateva idei despre acest domeniu vast, nesecat izvor al cugetarilor intelepte ale filosofilor si al necontenitelor enigme in fata carora ne trezim noi, oamenii de rand, in special femeile de rand.
Totul poate incepe frumos,ca intr-o poveste: ori te trezesti ca e colegul care a stat doi ani in spatele tau, ori va intalniti la 2 noaptea si dati pe gat o sticla de vin in stil spontano-romantic si movie-like, ori te indragostesti iremediabil la un party si dupa ce zaci in transa vreo 2 saptamani te trezesti intr-o simbioza pentru urmatorii 3 ani din viata ta (evident resursele lui se termina mai repede si tu te usuci), ori apare ca un fel de aventura sub influenta alcoolului si el insista sa continuati, ca stie el ce stie, tot ti-o ia inainte. Dar sa nu ne grabim. Entuziasm, fericire chiar, poate iubire adevarata, certuri, impacari, coabitare, tradare, despartire, revenire, cam ce contine o banala de relatie la varsta asta frageda. Dar stai, nu asta e cea mai interesanta parte. Pe mine a ajuns sa ma fascineze acest proces de degradare a relatiei insotit cu succes de unul sau mai multi factori distructivi: racirea sufletelor si a trupurilor, intrebarile care te framanta, decorurile noi si atragatoare, sentimentul neputintei, cele de plictiseala, de oboseala, de frustrare sexuala, sau disparitia subita a oricarui sentiment. Fascinant si nu glumesc deloc!!
Ce e important de retinut e ca atunci cand vine instiintarea, intr-un mod sau altul, caracteristic fiecarui scriitor care sfarseste de scris povestea si vrea sa se semneze scrijelind un nume dureros in sufletul celui care nu este gata sa inchida cartea, Motivul este de cele mai mult ori altul decat cel invocat. Ei cred daca ne mint ne va fi mai usor, daca sunt diplomati ii vom aprecia mai mult si daca sunt brutali vom fi convinse. 3 mici exemple concludente:
,,Nu te mai iubesc. Imi place sa fiu singur" = ma gandesc cum sa ne despartim de o luna pentru ca mi-am dat seama ca vreau o relatie cu altcineva. Mai cul ca tine. O sa vezi curand.
,,E prea bine, iubita mea si nu vreau sa ajunga un cosmar! Dar ramanem prieteni. Da? Da?"(asta sincer mi s-a parut geniala)" = fata draga, acu ca ne putem vedea zilnic nu ma mai pot bucura de libertate, plus ca m-am cam plictisit si vreau sa mi-o trag si cu altele. Dar stai linistita, sa-mi consum energiile si vin sa-ti propun impacarea ca doar de-aia am zis ca ramanem prieteni.
,,Nu te mai admir. Dar nu, nu vreau sa ma despart de tine pentru ca ti-am promis ca nu te voi lasa niciodata" - asa ca prinde-te fato si lasa-ma tu pe mine, tu nu intelegi ca sunt prea diplomat ca sa-ti spun ca nu mai simt nimic pentru tine? Am nevoie de cineva care citeste mai mult, draga, tu cam pierzi timpul dupa parerea mea.
Astea, doamnelor si domnilor imaginari, sunt pe bune si de-adevaratelea. Zau, au papuseii astia si imaginatie si tehnica, ce pot spune, felicitari! Dar vai, eu n-as vrea sa fiu inteleasa gresit, femeile nu sunt deloc mai prejos decat barbatii, ce credeati? Pe noi astea mai fraiere ne razbuna altele cu mai mult cap decat noi, de-asta si zic ca totul e universal, adica pentru fiecare femeie parasita sigur zace cel putin un barbat neras in fata unei sticle de tarie, in care i se zbate amarul.
Eu rad, ca mi-am luat palme usturatoare peste fata si sunt sigura ca voi mai primi, poate voi si da, la randul meu, ca ziceam ca este toti oameni si are sentimente de astea grele de controlat. Totusi nu pot sa-mi dau seama daca exista o reteta de despartire. As mentiona insa un singur element important, dar aici sunt total subiectiva: sinceritate totala. De ce? Pentru ca vreau sa ma doara atat de mult incat sa amortesc, atat de mult incat sa plang si sa ma plang 2 saptamani consumand astfel tot si vreau sa stiu adevarul ca sa nu mai fac cum face femeia ca ea e optimista asa de felu' ei: sa sper.
Mi-ar placea la nebunie sa vad insa un barbat despartindu-se de femeia cu fata fleoscaita de lacrimi astfel: sa-i spuna ca nu o mai iubeste, sa fie pe bune si punct. Sa-l vad cum isi vede de viata fara sa fuga imediat la alta, fara sa caute in disperare o inlocuitoare, fara sa se bucure de placeri cumparate. Si sa zica: ,,ce-o fi o fi, numai ca eu pe asta n-o mai iubesc, na, ce sa fac acu'?"
Acu', eu sunt foarte sigura ca n-am atins multe puncte ale acestui domeniu, ca doar am zis ca are veleitati de domeniu vast spre interminabil (gen hai sa descriem stelele din univers si sa le discutam pe alea care cad), dar am infatisat pentru o mai buna lamurire personala niste fapte care sa-mi improspateze parerile, de data asta, contra acestui fenomen dha corazon. Eu oricum nu-mi dau seama ce ne-am face unii fara altii, in concluzie, trasa tot de mine, this war has no end.
Viata e geniala oricum si ar fi pacat sa ne cramponam de o amarata de despartire. Orice final inseamna un nou inceput. Simplu dar adevarat. Iar eu probabil nici nu mi-as mai putea concentra atentia asupra uneia :))
Bărbatul către Dumnezeu:
- De ce ai făcut femeia să fie aşa frumoasă?
- Ca să o iubeşti.
- Dar de ce ai făcut-o aşa proastă?
- Ca să te iubească şi ea pe tine.
Tuesday, September 1, 2009
ADHD
Pe romaneste, Sindromul Atentiei Deficitare. Ma autosuspectez pentru ca astazi, in timpul unui joc Mafia, am fost acuzata ca nu sunt atenta. Si nu eram. Simptome de pe wikipedia deocamdata si cum le-am regasit in comportamentul meu:
Be easily distracted, miss details, forget things, and frequently switch from one activity to another - da. Nu vad bine, dar ca sa discut cu o persoana aflata la o distanta de peste un metru, am nevoie de ochelari chiar daca aud, altfel nu ma pot concentra la ce spune si aud mereu discutiile desfasurate in paralel, de cei din grupul in care ma aflu;
Have difficulty focusing on one thing - atunci cand invat; mi-e greu sa citesc in autobuz, orice din jur imi atrage/distrage atentia; de asemenea, am inceput sa citesc ascultand muzica si am reusit doar antrenandu-ma. Initial, cand citeam, nu ma puteam concentra, fiind mereu distrasa de versurile melodiilor sau de alte ganduri declansate de muzica, trezindu-ma ca dadeam paginile fara sa citesc de fapt. Mi-am dat seama pentru ca ma intorceam, reciteam, insa nu mi se parea nimic cunoscut
Become bored with a task after only a few minutes, unless they are doing something enjoyable - da, dar nu chiar cateva minute
Have difficulty focusing attention on organizing and completing a task or learning something new - invat usor datorita memoriei vizuale si auditive, ai ales prin ,,prinsul din zbor". Retin multe lucruri din intamplare si nu pentru ca le ascult sau le citesc cu atentie
Have trouble completing or turning in homework assignments, often losing things (e.g., pencils, toys, assignments) needed to complete tasks or activities - nu, pentru ca am grija sa ma organizez
Not seem to listen when spoken to - intotdeauna, mai ales cand mi se povesteste ceva care nu implica oferirea parerii mele personale. In cazul : X: A cazut si si-a rupt mana", eu raspund: ah, mana, nasol, cu gandul la altceva, uneori la nimic
Daydream, become easily confused, and move slowly - da, da, nu, pentru ca sunt colerica
Have difficulty processing information as quickly and accurately as others - nu, am darul de a retine repede
Struggle to follow instructions - nu-mi amintesc
Fidget and squirm in their seats - da, mai ales dupa un numar mai mare de ore in care am stat in casa fara a depune vreun efort. Am multa energie si tind sa ma agit foarte mult. Am si temperament coleric
Talk nonstop - nu, pentru ca de mute ori nu ma angajez intro discutie atunci cand ma aflu intr-un grup mai mare si se dezvolta mai multe in paralel: sunt atenta, alternativ si pentru cate 2 minute, la fiecare discutie in parte si nu ma pot alipi uneia singure
Dash around, touching or playing with anything and everything in sight - nu cu orice, dar gasesc mereu cate ceva
Have trouble sitting still during dinner, school, and story time - nu, mai ales cand imi e somn sau cand ma gandesc la altceva/nimic si fixez cu privirea un anumit obiect din spatiul in care ma aflu
Be constantly in motion - da. Chiar daca nu fac miscari foarte vizibile intotdeauna
Have difficulty doing quiet tasks or activities - nu
Be very impatient - da
Blurt out inappropriate comments, show their emotions without restraint, and act without regard for consequences - da, da, da. Aici se poate lua in considerare si caracterul: sunt sincera, impulsiva dintotdeauna si uneori nepasatoare in privinta sentimentelor celorlalti (in prima instanta)
Have difficulty waiting for things they want or waiting their turns in games - da, ma panichez cand am intalnire cu cineva si respectiva persoana intarzie mai mult de 5 minute si nu am cu cine discuta sau sunt intr-un loc mai putin populat
Alte simptome:
Difficulties staying awake
Bipolar disorder - poate putin exagerat, insa imi pot schimba starea foarte usor de la bine la rau, hiperactivitate - repaus
Anxiety disorder
Obsessive-compulsive disorder
Alte fapte pe care le pot considera simptome:
Dificutatea de a sta in pat si a invata. Simt nevoia sa ma misc tot timpul, pentru a consuma energia si a ma simti obosita fizic.
Uneori mi-e greu sa fiu coerenta in vorbire. Si nu e vorba de oboseala sau stres.
Cel mai bine ma descurc in scris, atat ca exprimare cat si ca mod de organizare a taskurilor.
Nu pot sa invat organizat: trec de la materia unui curs la altul, retin detalii datorita memoriei vizuale sau auditive bune si nu pentru ca le-am citit cu atentie
Mai sunt probabil, dar nu-mi amintesc acum.
Maine recitesc ce am notat aici, acum mi-e somn. Probabil nivelul la care se afla simptomele nu il ating pe cel necesar diagnosticarii mele cu ADHD, dar exista. Important e ca sunt constienta de ele. Si mai important este sa nu devin paranoica. Sunt insa cam trista...
Be easily distracted, miss details, forget things, and frequently switch from one activity to another - da. Nu vad bine, dar ca sa discut cu o persoana aflata la o distanta de peste un metru, am nevoie de ochelari chiar daca aud, altfel nu ma pot concentra la ce spune si aud mereu discutiile desfasurate in paralel, de cei din grupul in care ma aflu;
Have difficulty focusing on one thing - atunci cand invat; mi-e greu sa citesc in autobuz, orice din jur imi atrage/distrage atentia; de asemenea, am inceput sa citesc ascultand muzica si am reusit doar antrenandu-ma. Initial, cand citeam, nu ma puteam concentra, fiind mereu distrasa de versurile melodiilor sau de alte ganduri declansate de muzica, trezindu-ma ca dadeam paginile fara sa citesc de fapt. Mi-am dat seama pentru ca ma intorceam, reciteam, insa nu mi se parea nimic cunoscut
Become bored with a task after only a few minutes, unless they are doing something enjoyable - da, dar nu chiar cateva minute
Have difficulty focusing attention on organizing and completing a task or learning something new - invat usor datorita memoriei vizuale si auditive, ai ales prin ,,prinsul din zbor". Retin multe lucruri din intamplare si nu pentru ca le ascult sau le citesc cu atentie
Have trouble completing or turning in homework assignments, often losing things (e.g., pencils, toys, assignments) needed to complete tasks or activities - nu, pentru ca am grija sa ma organizez
Not seem to listen when spoken to - intotdeauna, mai ales cand mi se povesteste ceva care nu implica oferirea parerii mele personale. In cazul : X: A cazut si si-a rupt mana", eu raspund: ah, mana, nasol, cu gandul la altceva, uneori la nimic
Daydream, become easily confused, and move slowly - da, da, nu, pentru ca sunt colerica
Have difficulty processing information as quickly and accurately as others - nu, am darul de a retine repede
Struggle to follow instructions - nu-mi amintesc
Fidget and squirm in their seats - da, mai ales dupa un numar mai mare de ore in care am stat in casa fara a depune vreun efort. Am multa energie si tind sa ma agit foarte mult. Am si temperament coleric
Talk nonstop - nu, pentru ca de mute ori nu ma angajez intro discutie atunci cand ma aflu intr-un grup mai mare si se dezvolta mai multe in paralel: sunt atenta, alternativ si pentru cate 2 minute, la fiecare discutie in parte si nu ma pot alipi uneia singure
Dash around, touching or playing with anything and everything in sight - nu cu orice, dar gasesc mereu cate ceva
Have trouble sitting still during dinner, school, and story time - nu, mai ales cand imi e somn sau cand ma gandesc la altceva/nimic si fixez cu privirea un anumit obiect din spatiul in care ma aflu
Be constantly in motion - da. Chiar daca nu fac miscari foarte vizibile intotdeauna
Have difficulty doing quiet tasks or activities - nu
Be very impatient - da
Blurt out inappropriate comments, show their emotions without restraint, and act without regard for consequences - da, da, da. Aici se poate lua in considerare si caracterul: sunt sincera, impulsiva dintotdeauna si uneori nepasatoare in privinta sentimentelor celorlalti (in prima instanta)
Have difficulty waiting for things they want or waiting their turns in games - da, ma panichez cand am intalnire cu cineva si respectiva persoana intarzie mai mult de 5 minute si nu am cu cine discuta sau sunt intr-un loc mai putin populat
Alte simptome:
Difficulties staying awake
Bipolar disorder - poate putin exagerat, insa imi pot schimba starea foarte usor de la bine la rau, hiperactivitate - repaus
Anxiety disorder
Obsessive-compulsive disorder
Alte fapte pe care le pot considera simptome:
Dificutatea de a sta in pat si a invata. Simt nevoia sa ma misc tot timpul, pentru a consuma energia si a ma simti obosita fizic.
Uneori mi-e greu sa fiu coerenta in vorbire. Si nu e vorba de oboseala sau stres.
Cel mai bine ma descurc in scris, atat ca exprimare cat si ca mod de organizare a taskurilor.
Nu pot sa invat organizat: trec de la materia unui curs la altul, retin detalii datorita memoriei vizuale sau auditive bune si nu pentru ca le-am citit cu atentie
Mai sunt probabil, dar nu-mi amintesc acum.
Maine recitesc ce am notat aici, acum mi-e somn. Probabil nivelul la care se afla simptomele nu il ating pe cel necesar diagnosticarii mele cu ADHD, dar exista. Important e ca sunt constienta de ele. Si mai important este sa nu devin paranoica. Sunt insa cam trista...
Subscribe to:
Posts (Atom)
