Dupa aproape doua...

Zilele si noptile trec si aici ca oriunde, chiar daca le bate mai tare vantul. In cateva zile descoperi sensuri noi ale vietii, fie ca e vorba de Darth Vader ori de o scoala privata. Cu toate astea, nu inseamna ca ti se si potrivesc. Asa ca te intorci spre lucrurile simple, spre bucuriile de la magazinul din colt si spre cei dragi.

Sa va spun ultimele noutati, uratilor, e incredibil de greu! Apar zilnic, se deruleaza rapid si ma consuma atat de mult ca nu le pot pune pe hartie. Momentan ma amagesc cu ideea scrierii unei carti, cu lista de titluri si umbra primului paragraf. Inca nu pot. Tineretea...Ma face sa incep cu ziua de azi. Pentru ca a fost o zi mare! Am facut prima mea donatie in Edinburgh: mi-am cumparat o rochie! :)) Pentru a clarifica, dati-mi voie sa va spun cate ceva despre zona in care stau. Pe langa faptul ca e centrala si fancy, strada paralela cu straduta pe care locuiesc e pliiiina de magazine, chioscuri si supermarketuri. Chestia cea mai faina de pe strada asta este ca mai mult de jumatate din magazine sunt asa-numitele Charity Shops, unde lumea aduce lucruri pe care nu le mai foloseste (asa cum am facut eu astazi cu niste obiecte ale familiei) si pur si simplu le doneaza. Ele sunt puse in rafturi ori pe umerase si cand spun ele ma refer la super-carti si haine care arata foaaaaaarte bine (si nu numai)! Oamenilor care credem ca avem seconduri misto in Bucale, Cluj ori pe la Valcea, stiti ce e aici?!?!?! Nu am vazut, deocamdata, o chestie, cat de mare, sa coste mai mult de 10 lire! Si cand te mai gandesti ca banii aia se dau si cu un scop nobil, parca nu-ti mai vine sa te opresti din cumparat!:)) Lasand gluma la o parte, asta e un concept pe care nu stiu cat de multi il cunoasteti si ma tenteaza foarte mult ideea punerii lui in practica in Romania, ca un fel de proprie afacere..caritabila. Cum suna!


Apropo de sunete, stiti ce greu e pentru un copil sa invete sa citeasca in engleza?!?! Si mai stiti ce ciudat e cand auzi cum i se citeste aproape e?!! Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma bucur de meditatii la engleza pe gratis, de la un copil de 6 ani. Hehe, la fix!


In alta ordine de idei, sa va descriu doua treburi amuzante din acest tinut. Imaginati-va gara, cu magazinele aferente, reclame, lume multa; imaginati-va apoi metroul din Bucuresti, cu barierele rotitotare in care-ti bagi cartela. E clar tabloul, da? Ei bine, intre acele trecatori automatizate exista si un spatiu prin care poti trece fara sa introduci biletul de tren, pentru ca locul este supravegheat indeaproape, cu MARE atentie, dedicatie, pasiune si buna-vointa, de 4 (patru) angajati (!!!). Poate nu ma intelegeti. 4 (patru) oameni stau acolo, in picioare, ce-i drept, pazesc o zona de un metru patrat, iti spun "pouftiiti", in caz ca esti european (a se citi iuropian) si nu stii sa-ti bagi cartela pe englezeste si iti raspund la intrebari legate de...trenuri, bineinteles. Intre timp, ei, cei 4, stau si privesc, stau si vorbesc. And they have a job! Treaba draguta e ca am vazut chestia asta in doua sau trei gari. Nu vreau sa o numesc regula, caci nu ma pricep, dar am vazut, de mai multe ori in astea doua saptamani, 4 oameni pazind o gaura! Ura!

Spuneam ca sunt doua treburi amuzante. Si acum mi-am dat seama ca e vorba tot de transport. Ma refer la statiile de autobuz. Aici, statiile de autobuz stau, asa cum ni s-ar parea noua, cu fundul la sosea. De ce? D'ohh, de-aia, ca daca ploua ca dracu si tu stai cascand gura la farurile lu' 69, s-ar putea sa faci un detartraj noroios de Drumul Taberei. Ziceti voi, nu-i mai misto sa fii protejat si de asta, si de curentul pe care-l fac masinile cand trec in viteza pe sub cearcanele tale? Din nou, nu stiu daca peste tot e la fel, dar la mine-aici-in-Edinburgh, asa am vazut. Si mi se pare cel putin gandita treaba. Ori...oare asta e motivul??

Ah, mi-am mai amintit ceva! Moaaama, ce rusine mi se face! Oamenii astia, pe langa ca stiu marketing, isi fac treaba si o duc si indeajuns de bine ca sa fie motivati sa o faca, te tin de vorba, iti zambesc de te streseaza si iti cer scuze cu orice motiv. Poate stiati cate ceva, dar sa vezi/simti cum tipul ala de la casa de marcat din Sainsbury's te intreaba cum o duci in timp ce iti tine pumnul cu mana lui ca sa-ti puna restul, suav, cu celalta, nu este chiar ceva care s-ar intampla la Auchan Titan. Bine, fie vorba-ntre noi, nici n-am vazut tipi atat de buni lucrand la supermarketurile noastre. Hihi.


Ah si daca tot sunt in aceasta marisoara Britanie, sa va spun si despre vreme, nu ca n-ati sti. Pentru ca stiu ca sunteti creativi, va rog sa va imaginati un castan, batran, solid, cu radacinile puternice, intinse nostalgic pe pamant. Nu IN pamant! Cam asa adie vantul pe la mine pe-aici, asa ca, pe langa ca m-am apucat de exercitii fizice seara, sper sa ma mai ingras putin, ca sa nu ma traga curentul.

O, am uitat sa va spun! Daca acum doi ani ma delectam cu valurile Marii Nordului din iubita Polonie, luni m-am holbat la ratele imense de pe o plaja din Dunbar, cel mai insorit loc din Scotia. Dunbar a fost mult timp portul principal pentru Edinburgh, caci era mult mai usor pentru nave sa acosteze aici (daca va uitati putin pe harta intelegeti). Pe langa asta, Dunbar este o localitate foarte veche, de mai mult de un mileniu si jumatate si am avut sansa sa vad si ruinele castelului-fortareata asezat chiar pe mal. Tot acolo, in micul port, ne-am intalnit si cu o foca grasa si frumoasa, care dadea din nari si cerea peste. Intr-un final a si primit, taiat si curatat, de la unul dintre pescarii locului. Hm.


Daca ati reusit sa ajungeti pana aici, dragii mei prieteni, care imi scrieti pe facebook si eu fac pe importanta, va multumesc, va pupi tare si va rog sa-mi scrieti si voi, ca eu tre' sa fac dus, sa-mi tai unghiile si sa citesc, si toate astea intr-o ora jumate, ca dupa mi se face somn:)) Ciudat e ca pana acum va scriam mesaje si nu-mi raspundeati (ma rog, cu cateva exceptii:D), iar acum nu mai scap de voi! >:D< si-mi place, ca mi-e dor si-mi stati prin gand. Somn usor!:* P.S. cado video --- pentru ca e viral, ma obsedeaza de o saptamana si va place de muriti!