si nu gasesti, iti dai seama ca ti-ai pierdut ochelarii.
Ieri m-am dus in parc, sa ma bucur de ziua libera, soare, muzica, Svejk. M-am bucurat mai mult decat planuiam, pentru ca un individ (Herflik) si o individa (Izabela) cu care imparteam dealul pe care ma suisem, m-au invitat sa...petrec cu ei. Timpul. Cu aceasta Prea Fericita ocazie, m-am dat cu biclaaaaaaaa!!! In drumul dupa bere. Am stat acolo pe iarba, am povestit in polengleza diverse, am facut schimb de numere de telefon, am mai cunoscut alti indivizi si am fost invitata undeva cu cortul, in doua saptamani, la ziua de nastere a lui Herflik.
Asa-i viata. Castigi oameni, pierzi..ochelarii. Cu toate acestea, vad foarte clar ca e un lucru cat se poate de bun si tot ce pot face e sa ma rog sa rezist durerilor de cap si ochi pe care le voi avea cand voi intra in sevraj. Da, ochelarii creeaza dependenta.
Din alt punct de vedere, azi-dimineata am revenit in parc in speranta ca mi-as putea gasi binoclul. A murit si aceasta, in schimb, a inceput sa ninga, rezulta ca ieri, primavara ne-a tras o pacaleala zdravana. Un fel de ,,credeati ca scapati asa usor?".
EVS incepe sa se simta. Bine.:D
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment