Paste cu aroma de holocaust & co.

OMG! You're back!

Yes, I am!

M-am intors, tocmai petrec prima seara acasa, dupa un weekend prelungit, relaxant si..aventuros. Am fost in Joza, un satuc pe langa Varsovia, sa celebram prima zi de Pasti alaturi de parintii lui Hubert, sotul Ankai. Astfel incepea experienta mea catolica din acest an. Intai, am dus lipsa oualor rosii de pe masa si am incercat sa ignor imaginea farfuriilor cu carne de toate felurile si gustul supei de sfecla rosie. Din pacate, in general, de Paste si Craciun, pofta mea de mancare este foarte scazuta. O masa trista a fost pentru mine micul dejun de duminica, alaturi de intreaga familie (plus ceilalti doi frati), la care s-a ras la fel de des cum s-a tinut un discurs oficial din partea tatalui. Exact, o data.

Mai interesanta a fost, insa, noaptea, in care mi-a lipsit mersul dupa lumina, compensat insa cu impuscaturile care au durat de la miezul noptii pana la 03.00. Dar ca si cum nu era de ajuns ca am tresarit de 13 ori intr-o jumatate de ora, pe la ora doua m-a trezit din somn alarma de incendiu. Cazata fiind intr-o zona izolata a casei, am sunat-o pe Anka disperata, care, incercand sa ma linisteasca, mi-a spus, cu accentul ei dragalas: it's tradition, Clara, it's our tradition! Am adormit la loc amuzata, gandindu-ma din nou de ce nu prea le am cu traditiile. Duminica am ajuns in Niezadara, resedinta Ankai, unde imi place la nebunie sa-mi petrec timpul cu bunicii polonezi, Stopper za dog si unul dintre cele mai simpatice cupluri. Prima zi de Pasti s-a incheiat pe ritmuri de Al Di Meola si River Dance, si cateva Złota Gorzka shots :D

In alta ordine de idei, doresc sa aduc un omagiu asigurarii Axa, pentru cheltuielile pe care le acopera. Cu aceasta ocazie, imi pot cumpara un binoclu super-smecher, caci maine ma duc la control. Da, pot, sa-mi cumpar. Dar din peste 40 de perechi de ochelari probate, imi vin bine 5, din care imi plac doua. Si tot asa.

Intr-o si mai deosebita ordine de idei, acum o ora ma intorceam relaxata (sau mai putin) din Katowice, de la o cafea. Statia la care cobor este mai aproape de casa mea, dar nu si de o trecere de pietoni. Subiectiv, foarte subiectiv vorbind. Asa ca, traversand strada, cu castile in urechi si cu gandul la ceva umplutura de intestin, nu am simtit cum, pe urmele mele, alerga...Masina POLITIEI! Vezi, daca n-am ochelari??? M-a claxonat o data, nu m-am uitat, caci na...dar a doua oara, domnu' politist a sarit din masina si s-a introdus in..lumea mea, pasnica de altfel. A inceput sa-mi turuie in poloneza si m-a invitat nu foarte politicos in masina, asta dupa ce s-a lamurit ca nu am treaba aia...un fel de viza de flotant, la mine. In masina am aflat ca pot plati 50 de Zloti amenda (ceea ce, evident, am facut) si am glumit putin cu ei, dupa ce m-au interogat prieteneste. M-am retras apoi cu un ,,Nu la revedere" din partea mea si cu o invitatie la bere , candva, din partea lor. Ha ha, am uitat sa mentionez ca numai daca fac ei cinste!


Parca cineva se plistisea. Traiasca Polska!