Sah Mat!

Desi alerg disperata dupa situatii limita, dupa gesturi spontane si oameni imprevizibili, imi place sa stiu ca lucrurile au mers astfel incat sa nu-mi deranjeze cu nimic planul pe care il am in minte de acum, nu pentru maine, ci pentru intregul meu viitor. In haosul de care sunt sau m-as vrea inconjurata exista o perfecta ordine a gandurilor pe care mi le asez in fiecare seara inainte sa ma culc, asa cum imi asez totul pe pat inainte sa ies pe usa, asa cum nu mai citesc nimic cu cateva ore bune inainte de un examen, asa cum imi calculez timpul ca sa fiu intotdeauna punctuala si asa cum dau telefoane persoanelor iresponsabile ca sa intreb ce trebuia sa mi se spuna, anticipand orice schimbare de plan. Sau, poate, cunoscandu-i pe ei prea bine. Ma plang ca nu se intampla nimic si totusi, stiu ca daca ceva mi-ar da peste cap agenda emotionala as rabufni, as ceda. Imi place sa controlez oamenii, dar nu sa-i manipulez, imi place sa stiu ca am plasat pionul corect si ca nebunul merge in directia pe care i-am stabilit-o, inainte ca orice armasar sa imi taie calea descriindu-mi initiala lui Loser. Cu toate acestea nu vreau sa dau mat si in niciun caz sa primesc, vreau sa pierd mereu pioni dar sa recuperez regina si vreau sa stiu ca ma pot intinde mai departe de tabla de joc bucurandu-ma de placerea de a-i incalca regulile. Care, evident pentru asta sunt facute. Nu ma voi scuti nici de dorinta sadica de a-l incolti pe rege lasandu-i intotdeauna o cale de scapare, numai pentru a ma simti, inca o data si mai tarziu inca o data, in control, fara sa scap de sentimentul taios generat de muchia de cutit. Vreau sa raman in deplina posesie a turnurilor pentru a ma putea apara sau, si mai bine, pentru a ataca, atunci cand este nevoie si totusi, sa nu uit niciodata ca, desi e un simplu joc iar eu sunt deasupra pieselor, ma aflu, la randul meu, in ipostaza de a juca sub sforile unui alt zeu ludic.


hey hey hey..wanna play? :)