Friends

Norocul meu ca am mai trecut prin chestia asta si ghinionul meu, poate, totusi, ca nu am dupa ce suferi. Nu as vrea sa incep sa scriu pe un ton superior, cu o spranceana ridicata, care m-ar lasa tot pe mine in jos, dar nu pot, cel putin, sa nu le zambesc ironic.

De cand mi-am primit eu palme, asta insemnand perioada in care ma jucam inca in parc cu copiii, prinselea pe coco si Imparate-Luminate, cat e ceasul?, m-am ferit de ,,prieteni". Prieteni intre ghilimele, din toate punctele de vedere, adica atat ca parte de vorbire/propozitie cat si ca notiune generala. Asa cum m-am ferit de categorii, dar nu si de categorisire (e imposibil sa impiedici oamenii sa te eticheteze, asa cum e foarte dificil sa nu ii etichetezi tu). Si ce mai stiu e ca dintotdeauna, in ignoranta, in prostia si uneori chiar in nesimtirea mea, am respectat oamenii (intr-un mod care, corect, poate fi mai greu de digerat), spunandu-le intotdeauna ce gandesc, evitand jocurile, secretele si, de fapt, tot ce tine de ipocrizie si minciuna. Tot ce mi-am dorit mereu de la ei a fost sa mi se raspunda la fel. Stiu, sunt o naiva.

Ei bine, planul meu era sa-mi petrec sfarsitul de an alaturi de fostii colegi, dintre care pe multi ii consideram prieteni, nu la sensul ala profund de prieten, in legatura cu asta ma voi hotari cel devreme la 70 de ani in cazul nefericit in care ii apuc, dar la un sens rezonabil, chiar prea rezonabil pentru ce s-au dovedit a fi. Ciudat (pe dracu), dar se pare ca ei complotau pentru o petrecere intr-un ,,grup restrans". Dau un search acum in DEX-ul vietii mele si gasesc aceasta definitie:

Grup restrans: ansamblu de obiecte, fenomene sau fiinte care includ pe toata lumea cu exceptia individului X(adica eu)

Reactia mea este, din pacate (si ma mai gandesc pentru cine), aproape inexistenta. Imi pare poate doar rau ca mi-am pus problema sa petrec cu e, desi nu ar trebui, caci gandul meu a fost sincer. Ceea ce ma intristeaza insa, este faptul ca nu imi pasa deloc, ca nu am simtit nicio tresarire, niciun regret, nicio pierdere. Dar si mai trist este faptul ca ei au incercat sa se ascunda de mine. Dar de ce zic eu trist, este de fapt nemaipomenit de amuzant sa crezi ca 100 de oameni pot tine un secret fata de unul singur! Cand se barfesc si intre ei!

Si iar ma gandesc eu asa, la calitatea indoielica a unor indivizi de la care ai anumite pretentii, nu exagerate, ca doar stiu si eu pe ce lume traiesc, si la faptul ca, in timp ce ei au fost, se pare, prieteni de circumstanta (din care rezulta ca vechimea in prietenie nu inseamna mai mult de un zero barat), alti oameni mi-au demonstrat ca nu trebuie sa-mi pierd speranta. Si uite de-asta am strans zeci de oameni frumosi in jurul meu, care n-au nicio legatura cu acest cuib de vipere, de-asta mai am inca multe variante pentru revelion, pe care nici nu ma obosisem sa le iau in calcul, de asta sunt atat de optimista si fericita, de-asta astept sa plec cat mai repede din tara!

Si recunosc...Imi pare rau ca ma uitam cu drag la filmuletele din liceu, traind mereu cu impresia ca daca cineva ma dispretuieste, imi va spune in fata, sau macar imi va da clar de inteles. Dar nu fix inainte sa dau tuturor celorlalti cu piciorul pentru a darui ceva cuiva care nu vrea sa primeasca.

Si da, am un mesaj de transmis, cu ocazia sarbatorilor de iarna:

SA VA FIE RUSINE!

Dar pana atunci...La multi ani!!! :)