Cu titlu, fara, tot aia

M-am intors. Tocmai citeam un blog, facandu-mi un mic plan in minte: citesc, mai caut cate ceva pe net, ma culc, ies in oras si diseara, cu siguranta, voi scrie aici. am gasit printre gandurile unei vecine cuvantul ,,tomnatica". Da! El e de vina. Azi am visat ca imi luam geaca pe mine si ma incaltam cu bocanci...Imi dau eu seama ca am avut parte de cam multa cadura si ca abia astept urmatorul anotimp, in special din dorinta de a combina haine intr-un fel in care sa-mi tina de cald si fizic si sufleteste. Revenind, toamna e tot parte din viitor si imi dau seama ca imi facusem o lista de subiecte pentru posturi si tot aman finalizarea lor. De fapt aman inceperea, caci nici nu stiu despre cate din cele enumerate acolo mi-am etalat discursul. Dar mai bine pentru mine, cu ocazia asta nici aceasta aratare de blog nu va fi ,,publicata" mai devreme. Hi hi hi!
Insistand...Cum sa imi intorc gandurile spre trecut cand galopez ca un unicorn gata sa-si ia zborul catre viitor?? Nimeni n-ar sti, am zis! Parca sunt turbata! Vreau sa fac si asta, si aia, si cealalta, nu am stare, ma tot gandesc, planific, calculez, parca as organiza o nunta. Evident, nu a mea!
Acum un an nu aveam de gand. Mi-am pus problema dar am gasit imediat raspunsul, care nu m-a facut sa nu ma simt bine si nici nu mi-a ridicat alte probleme, m-a lasat pur si simplu impacata. Sa plec din tara? Am mentionat deja despre Cracovia. Dar se pare ca viata nu ma lasa in pace, norocul inca ma urmareste si daca stau putin locului si ma uit intr-un punct fix parca aud: ,,Ti se pregateste ceva...". Ciudat sau nu, asta mi s-a intamplat.
Am aplicat acum o luna: Proiect EVS in Polonia. Am primit un raspuns negativ, am simtit parca o usurare si am luat-o ca pe un semn: trebuie sa-mi pastrez planul, ma angajez, strang bani 2 ani si plec abia la master. Dar mi se pregatea ceva si anume un nou proiect al aceleiasi asociatii. Am primit un mail care ma invita direct sa particip, asteptand doar confirmarea. M-am macinat, m-am autointerogat, am cerut niste pareri (am ales intentionat oameni care stiam ca ma vor sustine) si am luat decizia: plec! 6 luni! In Polonia! La o ora si jumatate de Cracovia cu trenul! Lucrez cu copii si tineri! Imi pot pune ideile in practica! N-am nevoie de multi bani! Sunt libera, sunt singura, pe cont propriu, invat limba poloneza si scap de voi!!! Da, SCAP DE VOI!!! Si asta e tot un semn, sunt sigura.
Facultatea nu reprezinta o problema si am gasit deja solutiile! Imi iau zborul!!! Da!!! Parca deja dau din aripi si ma simt atat de bine! Tocmai m-am intors de la tara, o comuna bine dezvoltata la jumatate de ora de Timisoara. Dar atat. Oamenii aia nu au aripi si nici nu vor sa le creasca pentru ca ei cred ca doar gainile si ratele din curte pot avea asa ceva. Ma priveau ca pe un extraterestru cand le povesteam ce vreau sa fac si ce am facut pana acum, avand un sentiment ciudat de superioritate care ma facea sa nu continui cu povestirile si totodata un strop de compasiune pentru ca ei nu au parte de astfel de experiente. Insa, daca ma gandesc la mine, e ca si cum mie mi-ar fi dor sau l-as iubi pe tatal meu. Care, pe langa ca e o jigodie, a lipsit 20 din 20, deci nu am cum sa-i simt lipsa. Asa si ei. Nu stiu ce pierd. Dac-ar sti...


Am fost in Delta Dunarii, la Anonimul, festivalul de film despre care vorbeam putin mai devreme (scroll down). Am si un tricou pentru ca am facut parte din primii 100 de votanti! HA! E prima data cand primesc ceva moca doar pentru ca am stat la coada o jumatate de ora! Am dormit in cort si am dat multi bani pe mancare, am fost dezamagita usor de aproape toti amicii si prietenii cu care am fost (to be continued), am mancat seminte si am baut vodka pentru a ne topi mai cu spor in sacii de dormit, am stat pe plaja noaptea si ne-am uitat la stele prin fumul tigarilor, am cantat pana dimineata pe iarba, ne-am ratacit pe intuneric printre buruieni de 1 metru si am jucat mafia pe tren 10 ore, la intoarcere. Frumos, intr-un cuvant.


Acum astept. Sa trimit foaia, sa le confirm ca vin si nu stiu de ce am impresia ca starea mea e asemanatoare emotiei pe care o simte o domnisoara inainte sa zica da in fata preotului. Numai ca pe mine ma asteapta numai lucuri bune.
Acum sunt acasa, intr-un fel de pauza. Sunt insa pregatita pentru orice. Sunt pregatita pentru viata si pentru mine insami. Uite-asa!


Va pup, fara drag,

Eu