P....ie

E deja august. Am reusit, merg si la mare. Ai mei bunici si mama...Ce oameni! Nu degeaba sunt o optimista, pentru ca sunt de fapt o fericita. Anonimul, filme si apropo de asta, inca un strop de viata. Si de optimism:


Vad acelasi film de saptamani intregi,
E dat pe pelicul neuronala.
E un film...Dumnezeule!Atat de prost!
Si totusi, toti neuronii stau in sala!

Nu pot sa-mi ies din minti,
Sa nu-i vad actiunea,
Chiar de-as lipsi la cinema...
Mai e televiziunea!

Cand neuronii dorm adanc
Baga publicitate:
Aceleasi proaste reclame
In fiecare noapte.

Cand se trezesc, din nou, in fata,
Personajul principal, negativ
Apare dis-de-dimineata
Sa-mi spuna ca ma uit la film.

Dar stiu si eu, stiu si la care,
Dar el nu stie, n-ar putea,
Sa stie ca e-n reluare
De luni pana duminica.

Ce e ciudat e ca desi
E-acelasi film, acelasi tot mereu
Se schimba-n fiecare zi.
Poate nu-i filmul si sunt eu!

Caci la-nceput, ce tragedie!
Plangeam pe tot parcursul lui;
Acum parca-i o comedie
Si rad numai de-a dracului!



Ploaie si poezie. Aia e!




P.S. Si papadie.