De ce mi-e dor, sau ce citesc...
Mi-e dor sa ma uit la Sailor Moon in fiecare dupa-amiaza de la ora 5, cu Paula langa mine. Mi-e dor sa alerg prin parc, sa cad si sa plang. Mi-e dor sa numar baieteii de care sunt indragostita pe degetele Mainilor Mele si ale ei. Mi-e dor sa-mi fac temele. Sau sa-mi fie lene sa mi le fac. Mi-e dor sa sper ca Mama are bani sa-mi cumpere un happy Meal. Mi-e dor sa cant serenade la geam, in timpul orelor de Matematica ale altora. Mi-e dor sa copiez la istorie cu profa in fata bancii Mele. Mi-e dor sa ma strige Pustiulica. Mi-e dor sa ma strige "juma' de buletin". Mi-e dor sa ma cert cu Laura. Mi-e dor sa ma dau in fund pe skateboard in centrul orasului. Mi-e dor sa joc carti pe banca, la tara. Si la doispe noaptea sa ne cheme in casa, sa ne facem cacao cu lapte si sa radem pana tarziu. Mi-e dor sa fac planuri diabolice si scheme pe hartie. Mi-e dor sa inventez dansuri pe Andre pentru "concertul" de Revelion. Mi-e dor sa nu vreau sa Mananc ciorba si Ana sa stea cu lingura de lemn pe Masa ca amenintare. Mi-e dor de liceu si de tot ce a insemnat el. Mi-e dor de profesori, de certurile cu ei, de colinde, de colegi! Mi-e dor de stresul de la teze. Mi-e dor de diriga din generala. Mi-e dor de Maruntzica. Mi-e dor de profu' de Muzica si de orga lui, mi-e dor de cor, de Larisa si de George care ma striga Pompa. Mi-e dor de Cosmin care ma striga hipopotam. Mi-e dor sa ma bat cu Nidu, sa arunc cu scaune dupa Dinu, sa-l urasc pe Lix. Mi-e dor sa sar in pat cu Ade dupa ce se terminau petrecerile de ziua mea. Mi-e dor de ziua mea, la care chemam numai fete. Mi-e dor sa spun povesti de groaza. Mi-e dor sa imi personaje preferate. Mi-e dor sa ma uit la telenovele cu liceeni. Mi-e dor sa sarut pentru prima data. Mi-e dor sa vorbesc la telefon cu Andra 2 ore, apoi sa inchid si sa ma duc la ea. Mi-e dor sa nu-mi gasesc haine. Mi-e dor de eclerurile lui Sarah si de filmul ,,Liftul". Mi-e dor sa-mi tarasc toamna picioarele printre frunze pana se aduna pana la genunchi. Si sa le aleg pe cele mai frumoase. Mi-e dor sa adun castane. Mi-e dor sa fac schimb de haine dupa tufisuri. Mi-e dor sa arunc cu prajituri de la balcon in bucataria vecinei cu Spriteu'. Mi-e dor sa lipesc guma pe vizorul Popeascai si sa mut presuri si tablouri pe scara dirigai cand Merg la Meditatie. Mi-e dor de orele de latina si de ora cand am chiulit ca sa mergem in Gladiola si sa fumam. Mi-e dor de Feru, de Andrei si de George. De Radu, Andrei si Cristinel. De Ramona, Izabela, Leonard si Alin. De Buca. De zilele Valcii cand ne strangeam 30 de oameni si urlam la concert Zdob si Zdub. Mi-e dor de lemnisoare. De Ice si Dany, de fitzoasa si de Alina si Monica. Mi-e dor de Crapatura! Mi-e dor de Craciun. Mi-e dor sa stau treaza noptile cu Alexandra si sa scriem si sa vorbim despre tot si despre nimic. Mi-e dor sa tin pe cineva de Mana. Mi-e dor de Inga, de Robert, de Diana, de Krzysztof si de Oliwia. Mi-e dor de pesteri. Mi-e dor de Vladut cand eram Mic. Mi-e dor de "Singur pe lume" si de povestile cu Scaraoschi ale fratilor Grimm. De zilele de nastere ale Ancai. De Bradisor. Mi-e dor sa plang. Mi-e dor de atat de Multe incat ma topesc de fericire cand vad cate a insemnat viata Mea.
Hai sa-ti povestesc...
Noi astia, schizofrenicii, ne intelegem
Si tot dintre noi, prietenii-i alegem.
Eu stiu ca stii ca stiu ca amandoua-am inteles
De ce "acel" de 15 ani voia sa creasca si nu invers.
Eh, acum zambim cu superioritate.
Naivele...Ne e somn de geniale e suntem,
Cred ca toti credem asa, dar e noapte
Si-n loc sa visam, ca ceilalti, noi scriem.
Hai sa-ti povestesc...
Dar, de fapt, hai sa-mi povestesti,
Tu stii atatea fara chiar sa stii..
Pardon! Eu stiu atatea, tu stii si mai multe,
Pentru ca cine-ar fi asa nebun sa ma asculte??
Si cum spuneam, schizofrenia-i boala rara,
Tu zambeste, eu ma pun pe ras,
Tu sa-mi bati la usa, io-ntreb cine-i afara,
Tu sa imi spui ,,EU" si sa-mi confirmi ca eu is.
Asta-i un loc de pasari de noapte,
Sa nu-l spui nimanui fiindca ma pun pe plans!
Hai sa bem ceai de ganduri coapte
Si apoi sa le culegem dupa un alt apus.
Hai sa-ti povestesc..
Ba nu, povesteste-mi tu mie,
Ca sa adorm linistita, cuminte
Si-n dimineata calda si tarzie
Sa te trezesc, sa ma trezesti, sa te trezesc...
Iar dupa atata eu, un strop de Minulescu/ Sau ce citesc.
Si-asa, pluti-vom toata ziua.
Si-asa, pluti-vom noaptea toata...
Si-asa, pluti-vom vreme multa -
Caci ,,prea multa" nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre ,,Insula Enigma",
In care nu stim, nimeni inca, ce va fi -
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi
Noi, cei nascuti in tata-n fiu navigatori,
Vom acosta, la randul nostru-nvingatori.
(Spre Insula Enigma)
Taci,
S nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate
In sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Sa nu-mi destepti in suflet tragediile jucate
In aplauzele mute ale-ntaielor dureri!
(Romanta zilelor de ieri)
Ascunde-ti ochii-n palme
Si te-ndreapta
Spre alt Profet decat spre cel de ieri -
Ce-ti pasa daca nu stii ce te-asteapta
Cand ce te-asteapta nu-i scris nicaieri?
(O, nu te-apropia de manastire!)
Nu-i cer nimic
Si totusi, daca-ar vrea,
O, daca ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca!
Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor grecesti
Si perspectiva casei de nebuni!
(Romanta policroma)
Friday, November 13, 2009
Flori cu maner
Oinc!
Asa sunt multe dintre lucrurile despre care vorbim sau pe care ni le dorim, sau pe care am vrea sa le vedem in ceilalti, mai ales daca au dureri de spate (au mana lipita si sunt destul de stabili), chiar daca nu miros frumos. Asa e si gripa porcina, care mi se potriveste de minune atunci cand rad, ca sa nu mai spun de momentele in care tusesc sau imi ridic varful nasului cu degetul, asa sunt si examenele pentru care imi fac griji, asa e tot pamantul. O floare cu maner, un ciorap infipt in tocul usii sau, multumita vecinului de jos, noi episoade din ,,Impuscaturi de sabie partea a cincea". Plante subiective, pana la urma pot sa fie flori cu aripi, cu nasul stramb, cu miros de ochelari sau cu tepi dati cu gel. Tot flori sunt, ca si vorbeam eu mai demult de viata ca gradina. Important e sa ploua. Tuse seaca.
Eu, de exemplu, ca asta conteaza, mai am putin de trait. Aici. Mai putin de doua luni, mai putin de o luna si trei saptamani, mai putin de o luna si doua saptamani, mai putin de o luna, curand mai putin de 3 saptamani sau chiar numai una, mai putin de cateva zile sau, depinde, acum as putea fi chiar acolo. Undeva intr-un amalgam de culturi, luandu-mi primele notite pentru lucrarea de licenta, dormind in alt pat, poate plangand, poate razand, poate plangand si razand sau poate doar dormind. Acolo ma asteapta si eu astept acolo sa se intample. Ce, nu conteaza, stiu ca se va intampla si va avea legatura cu mine si eu voi sti, mama va sti, ei vor sti. Si tu stii. Secretii apoase.
Eu sunt bine tu ce esti? Ma gandeam ca ei toti vor ceva nou, ceva care sa atraga atentia, ceva ca o femeie pe care o cheama Aida, ceva care sa mearga impartit in diagrama si sa garanteze succes, sa vanda iluzii, sa fraiereasca populatia, sa mai lanseze picaturi de ochi pentru cei multi care nu vad bine, sa faca promotii cu bauturi care energizeaza, revergoreaza si dau impresia ca e bine. Eu ma gandeam, dar daca port ochelari, pe langa gandit mai si vedeam ca in loc de mere am cumparat din piata un gem din sperante arse pe gratar, ca toti oamenii sunt grasi sau slabi din aceleasi motive, ca e rau sa te uiti la televizor si ca e rau de fapt tot si ciudat ca eu sunt bine. Dar daca eu sunt bine nu poti sa fii si tu bine? Eu stiu ca poti, dar trebuie mai intai sa porti ochelari si sa nu mai mananci gemul ala pe care ti-l vand ei in piata, in borcane stralucitoare si cu oferta trei la zece mii. Iti dai seama totusi ca peste cateva aruncaturi de minutar chiar eu o sa te fac sa-mi cumperi gogosile? Da, de fapt nu e nici macar gem, sunt gogosi umplute cu poze! Ei ma vor plati pentru asta si eu, astfel, imi voi castiga painea. Ai inteles?? Temperatura nu.
M-a invitat profa in cerc, ca scriu bine. Nu vezi? Poate scriam bine odata, dar nu stie ca eu dau din colt in colt si nu ma descurc cu perfectiunea (din cauza asta am ceasul de mana cu cadran patrat). In plus, eu nu retin lucruri, eu uit ce mi-ati facut azi si deja nu mai stiu ce vreau sa va fac maine. Profa e un om. E aproape rotunda, in toate colturile ei.
Poate am si eu cateva colturi rotunjite...Asa cum coatele imi par ascutite desi osul e rotund in capat. Daaaa, sigur am!
Cateodata imi par atat de multe, iar acum mintea mea le imputineaza. Cred ca am in cap niste unicorni care se imbata mereu cu Pina Colada si-mi matura gandurile crezand ca e praful de pe sticle. Ei nu stiu ca nu vad bine din cauza cornului. Unii corni nu vor sa poarte ochelari.
Ma doare muschii mei. Oinc!
Asa sunt multe dintre lucrurile despre care vorbim sau pe care ni le dorim, sau pe care am vrea sa le vedem in ceilalti, mai ales daca au dureri de spate (au mana lipita si sunt destul de stabili), chiar daca nu miros frumos. Asa e si gripa porcina, care mi se potriveste de minune atunci cand rad, ca sa nu mai spun de momentele in care tusesc sau imi ridic varful nasului cu degetul, asa sunt si examenele pentru care imi fac griji, asa e tot pamantul. O floare cu maner, un ciorap infipt in tocul usii sau, multumita vecinului de jos, noi episoade din ,,Impuscaturi de sabie partea a cincea". Plante subiective, pana la urma pot sa fie flori cu aripi, cu nasul stramb, cu miros de ochelari sau cu tepi dati cu gel. Tot flori sunt, ca si vorbeam eu mai demult de viata ca gradina. Important e sa ploua. Tuse seaca.
Eu, de exemplu, ca asta conteaza, mai am putin de trait. Aici. Mai putin de doua luni, mai putin de o luna si trei saptamani, mai putin de o luna si doua saptamani, mai putin de o luna, curand mai putin de 3 saptamani sau chiar numai una, mai putin de cateva zile sau, depinde, acum as putea fi chiar acolo. Undeva intr-un amalgam de culturi, luandu-mi primele notite pentru lucrarea de licenta, dormind in alt pat, poate plangand, poate razand, poate plangand si razand sau poate doar dormind. Acolo ma asteapta si eu astept acolo sa se intample. Ce, nu conteaza, stiu ca se va intampla si va avea legatura cu mine si eu voi sti, mama va sti, ei vor sti. Si tu stii. Secretii apoase.
Eu sunt bine tu ce esti? Ma gandeam ca ei toti vor ceva nou, ceva care sa atraga atentia, ceva ca o femeie pe care o cheama Aida, ceva care sa mearga impartit in diagrama si sa garanteze succes, sa vanda iluzii, sa fraiereasca populatia, sa mai lanseze picaturi de ochi pentru cei multi care nu vad bine, sa faca promotii cu bauturi care energizeaza, revergoreaza si dau impresia ca e bine. Eu ma gandeam, dar daca port ochelari, pe langa gandit mai si vedeam ca in loc de mere am cumparat din piata un gem din sperante arse pe gratar, ca toti oamenii sunt grasi sau slabi din aceleasi motive, ca e rau sa te uiti la televizor si ca e rau de fapt tot si ciudat ca eu sunt bine. Dar daca eu sunt bine nu poti sa fii si tu bine? Eu stiu ca poti, dar trebuie mai intai sa porti ochelari si sa nu mai mananci gemul ala pe care ti-l vand ei in piata, in borcane stralucitoare si cu oferta trei la zece mii. Iti dai seama totusi ca peste cateva aruncaturi de minutar chiar eu o sa te fac sa-mi cumperi gogosile? Da, de fapt nu e nici macar gem, sunt gogosi umplute cu poze! Ei ma vor plati pentru asta si eu, astfel, imi voi castiga painea. Ai inteles?? Temperatura nu.
M-a invitat profa in cerc, ca scriu bine. Nu vezi? Poate scriam bine odata, dar nu stie ca eu dau din colt in colt si nu ma descurc cu perfectiunea (din cauza asta am ceasul de mana cu cadran patrat). In plus, eu nu retin lucruri, eu uit ce mi-ati facut azi si deja nu mai stiu ce vreau sa va fac maine. Profa e un om. E aproape rotunda, in toate colturile ei.
Poate am si eu cateva colturi rotunjite...Asa cum coatele imi par ascutite desi osul e rotund in capat. Daaaa, sigur am!
Cateodata imi par atat de multe, iar acum mintea mea le imputineaza. Cred ca am in cap niste unicorni care se imbata mereu cu Pina Colada si-mi matura gandurile crezand ca e praful de pe sticle. Ei nu stiu ca nu vad bine din cauza cornului. Unii corni nu vor sa poarte ochelari.
Ma doare muschii mei. Oinc!
Thursday, November 5, 2009
Incep
Sa ma simt frustrata. Am nevoie de laptopul meu, cu net si cu puterea lui de a ma face sa scriu, de a-mi ghida degetele pe taste cu mare viteza si facandu-ma sa uit. Prea multe vesti, prea multe...
Waves
And then goodbye
I live in a wafer thin dream
I, I can't cry
You know the time
Time's not kind
But I remember the way we were
The slow, slow sad love
I wonder do you miss my love
I know you can't
It's just a wave passing over me
What are these waves
They're coming over me
It must be my destiny
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye.
Piesa asta sunt eu, acum mai mult decat niciodata. Valuri si valuri, plecare, ochi seci. Destinul meu? Si vad ca nu e nimeni...
Waves
And then goodbye
I live in a wafer thin dream
I, I can't cry
You know the time
Time's not kind
But I remember the way we were
The slow, slow sad love
I wonder do you miss my love
I know you can't
It's just a wave passing over me
What are these waves
They're coming over me
It must be my destiny
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye
Waves
They're coming by
Goodbye, goodbye.
Piesa asta sunt eu, acum mai mult decat niciodata. Valuri si valuri, plecare, ochi seci. Destinul meu? Si vad ca nu e nimeni...
Saturday, October 24, 2009
De-a v-ati ascuns....
Nu mai stiu poezia, dar as fi vrut sa o scriu aici. Nu stiu cat se potrivea, dar ironia mortii zambea din spatele unei discutii parca anticipative.
Nu, n-as mai putea merge la o inmormantare decat daca...Eu nu am fost la niciuna a unei persoane foarte dragi...Nici macar la mormantul lui...
Si apoi, Doamne Fereste! Pan' te nimereste!
Si nu, nu l-a nimerit pe el ci pe tatal lui. N-am fost la inmormantare, nu i-am dat mesaj, a fost aproape singur, cu inca o jumatate din el alaturi dar pierzand, pentru a doua oara, un tata. Aici nu te poti ajuta decat singur. Umerii iti sunt grei acum, transpiri, iar cerul gurii se face tot mai negru. Negru ca tot ce e negru. O meriti sau e pur si simplu inca un pas in devenire? Nu tu, TU.
Mie nu mi-e frica de moarte. Mi-e frica de moarte de moartea celorlalti!
Nu, n-as mai putea merge la o inmormantare decat daca...Eu nu am fost la niciuna a unei persoane foarte dragi...Nici macar la mormantul lui...
Si apoi, Doamne Fereste! Pan' te nimereste!
Si nu, nu l-a nimerit pe el ci pe tatal lui. N-am fost la inmormantare, nu i-am dat mesaj, a fost aproape singur, cu inca o jumatate din el alaturi dar pierzand, pentru a doua oara, un tata. Aici nu te poti ajuta decat singur. Umerii iti sunt grei acum, transpiri, iar cerul gurii se face tot mai negru. Negru ca tot ce e negru. O meriti sau e pur si simplu inca un pas in devenire? Nu tu, TU.
Mie nu mi-e frica de moarte. Mi-e frica de moarte de moartea celorlalti!
Nu ma straduiesc
Nu prea fac nimic in afara de a sta, de a asculta muzica si de a dori cu mintea ceva de care ma pot bucura cu sufletul. Ca altadata. In toamna de afara vanturile batin mod normal, e soare cateodata dar pe oameni ii ploua ca intotdeauna. Ei tot incearca sa se ascunda de furtuna prin multime, dar nu stiu ca si multimea are ploile ei si ca trebuie sa vasleasca in propriile baci, pana nu mai pot. Sau pana pot din nou. Eu ma gandesc iar ca va trebui sa sar intr-o noua barca si parca acum mi-e frica de salt, ca si cum cea in care ma aflu acum ar fi foarte comoda si devenita familiara. Ma duc curentii si mi-e bine, dar as incerca-o inca pe cea in care as putea vasli spre Vistula. Wanderlust...
A! Si am mai zis de marinarii si piratii cu care ma tot intalnesc? Ei fac marea asta mai interesanta si parca valurile, chiar daca ma fac ciuciulete, sunt placute si functioneaza ca un...Refreshment! Mi-a venit in minte Schweppes si maimuta aia geniala!:))
A! M-am indragostit! Mi-au placut intotdeauna felinele, de la leoparzi la pisici, dar astazi am ochit pantera neagra! E absolut geniala si nu numai pentru ca e neagra! Uite, mi-ar placea sa ma plimb cu barca in zonele in care isi alearga ea scopurile si-si sfasie dorintele. Dar pentru asta as avea nevoie de cel putin o barca cu motor.
Mi se pare ca am o banda de muste infasurata in jurul meu. Se tot strang. Ma intreb, insa, daca sa ma simt ca laptele, sau de cacat?
A! Si am mai zis de marinarii si piratii cu care ma tot intalnesc? Ei fac marea asta mai interesanta si parca valurile, chiar daca ma fac ciuciulete, sunt placute si functioneaza ca un...Refreshment! Mi-a venit in minte Schweppes si maimuta aia geniala!:))
A! M-am indragostit! Mi-au placut intotdeauna felinele, de la leoparzi la pisici, dar astazi am ochit pantera neagra! E absolut geniala si nu numai pentru ca e neagra! Uite, mi-ar placea sa ma plimb cu barca in zonele in care isi alearga ea scopurile si-si sfasie dorintele. Dar pentru asta as avea nevoie de cel putin o barca cu motor.
Mi se pare ca am o banda de muste infasurata in jurul meu. Se tot strang. Ma intreb, insa, daca sa ma simt ca laptele, sau de cacat?
Saturday, October 17, 2009
Un imn al vietii de weekend
Out of bed at eight AM
Out my head by half past ten
Out with mates and dates and friends
That's what I do at weekends
I can't talk and I can't walk
But I know where I'm going to go
I'm going watch my money go
At the Locarno
When my feet go through the door
I know what my right arm is for
Buy a drink and pull a chair
Up to the edge of the dance floor
Bouncers bouncing through the night
Trying to stop or start a fight
I sit and watch the flashing lights
Moving legs in footless tights
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I like to venture into town
I like to get a few drinks down
The floor gets packed the bar gets full
I don't like life when things get dull
The hen party have saved the night
And freed themselves from drunken stags
Having fun and dancing
In a circle round their leather bags
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
But two o'clock has come again
It's time to leave this paradise
Hope the chip shop isn't closed
Cos' their pies are really nice
I'll eat in the taxi queue
Standing in someone else's spew
Wish I had lipstick on my shirt
Instead of piss stains on my shoes
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
Oamenii de la facultate sunt speciali? Ma intreb...
Out my head by half past ten
Out with mates and dates and friends
That's what I do at weekends
I can't talk and I can't walk
But I know where I'm going to go
I'm going watch my money go
At the Locarno
When my feet go through the door
I know what my right arm is for
Buy a drink and pull a chair
Up to the edge of the dance floor
Bouncers bouncing through the night
Trying to stop or start a fight
I sit and watch the flashing lights
Moving legs in footless tights
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I like to venture into town
I like to get a few drinks down
The floor gets packed the bar gets full
I don't like life when things get dull
The hen party have saved the night
And freed themselves from drunken stags
Having fun and dancing
In a circle round their leather bags
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
But two o'clock has come again
It's time to leave this paradise
Hope the chip shop isn't closed
Cos' their pies are really nice
I'll eat in the taxi queue
Standing in someone else's spew
Wish I had lipstick on my shirt
Instead of piss stains on my shoes
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
I go out on Friday night
And I come home on Saturday morning
Oamenii de la facultate sunt speciali? Ma intreb...
Thursday, October 8, 2009
Facts
Nu mai stiu acum daca sa fiu fericita pentru ca mi-e somn desi e doar ora zero sau sa stram din nas ca s-ar putea sa adorm uitandu-ma la The Aristocats. Yep yep! Ziua de azi? 4 cursuri, 2 profi noi din 4, materie noua, 2 studenti popositi pe meleaguri romanesti cu burse Erasmus. Vreau sa plec, inca vreau sa se intample ceva. Inca nu am internetul facut si imi uit ideile. Sunt pierduta intr-o atmosfera in care mi se decoloreaza sentimentele si impresiile, uit ce parere am despre ziua de azi, de fapt uit ce s-a intamplat astazi. Imi lipseste profunzimea si dificultatea in relatiile cu oamenii, teama de norii de toamna, depresia, nici macar simplul gand la sesiunea plina de examene care urmeaza nu-mi induce o stare de disconfort autentica. Oamenii din jur nu ma provoaca, situatiile in care ma regasesc sunt banale: cumparatul manualelor, drum la autogara, pauzele la facultate. Sa-mi reiau activitatile extra-curs sau sa ma concentrez asupra noului val de materii? Ce sa fac? Cum sa fac? Simt ca ma plafonez, din nou, incet si sigur. Trebuie sa plec!!! Si apropo, chiar merge:
If I stay there will be troubleeee
And if I go it will be doubleeee.
Ba nu, e chiar invers! Ohh dammit!
If I stay there will be troubleeee
And if I go it will be doubleeee.
Ba nu, e chiar invers! Ohh dammit!
Tuesday, October 6, 2009
N-am net
Si scriu pe furis de pe un laptop care nu e al meu. Camera noua la camin. Colege magnifice. Betie in seara de deschidere. Curs la facultate. Cupluri certande. Octombrie senin. Imi fac unghiile si mi-e lene sa fac dus. Discutii filosofice. Vreau sa citesc. Astept. Plutesc la suprafata. Astept.
Saturday, October 3, 2009
Povesti
Eu nu visez. Eu traiesc legata de pietrele pe care le calc cand imi rade soarele in spate si nu ma uit pe unde merg. Si el merge prin locuri care se numesc ca avioanele, dar el viseaza, ca multi altii. Acum mi-am dat seama. Depinde numai de mine sa-mi fac din viata o metafora? Mi-ar placea sa aflu. Sa ma ascund printre degete, sa alerg cu ochii inchisi pe linia vietii si sa ne ghidam unul altuia creioanele. Totul se intampla acum doar fara fir, pe un geam colorat la care te uiti de pe scaun. Si daca se intampla sa auzi voci, spune lumea ca esti nebun.
In fond, de ce n-ai fi?
In fond, de ce n-ai fi?
Thursday, October 1, 2009
Floricele pe campii
Concluziile zilei de astazi:
A inceput facultatea.
Azi m-a tot pufnit rasul in metrou. Sunt o persoana vesela.
Eu daca as fi albina, n-as sti pe ce floare sa ma asez. Mare ti-e gradina, Doamne!
Nu in ultimul rand, insa, trebuie sa mentionez sentimetul placut pe care l-am avut astazi la facultate.A fost un fel de regasire cu niste oameni pe care nu i-am mai vazut de mult timp si carora stiu ca le voi simti lipsa la finalul celor doi ani ramasi. Ma intreb daca mai sunt oameni care gandesc asa. Si oare isi dau ei seama ca sunt foarte inchisi unii in fata celorlalti? Ar fi dragut sa fiu un exemplu pentru ei, in timpul in care nu ma considera nebuna. Comunicare si relatii publice.
Concluzii part II:
Ma simt sincera.
Ei imi par tristi.
A inceput facultatea.
Azi m-a tot pufnit rasul in metrou. Sunt o persoana vesela.
Eu daca as fi albina, n-as sti pe ce floare sa ma asez. Mare ti-e gradina, Doamne!
Nu in ultimul rand, insa, trebuie sa mentionez sentimetul placut pe care l-am avut astazi la facultate.A fost un fel de regasire cu niste oameni pe care nu i-am mai vazut de mult timp si carora stiu ca le voi simti lipsa la finalul celor doi ani ramasi. Ma intreb daca mai sunt oameni care gandesc asa. Si oare isi dau ei seama ca sunt foarte inchisi unii in fata celorlalti? Ar fi dragut sa fiu un exemplu pentru ei, in timpul in care nu ma considera nebuna. Comunicare si relatii publice.
Concluzii part II:
Ma simt sincera.
Ei imi par tristi.
Subscribe to:
Posts (Atom)
