Flori cu maner

Oinc!

Asa sunt multe dintre lucrurile despre care vorbim sau pe care ni le dorim, sau pe care am vrea sa le vedem in ceilalti, mai ales daca au dureri de spate (au mana lipita si sunt destul de stabili), chiar daca nu miros frumos. Asa e si gripa porcina, care mi se potriveste de minune atunci cand rad, ca sa nu mai spun de momentele in care tusesc sau imi ridic varful nasului cu degetul, asa sunt si examenele pentru care imi fac griji, asa e tot pamantul. O floare cu maner, un ciorap infipt in tocul usii sau, multumita vecinului de jos, noi episoade din ,,Impuscaturi de sabie partea a cincea". Plante subiective, pana la urma pot sa fie flori cu aripi, cu nasul stramb, cu miros de ochelari sau cu tepi dati cu gel. Tot flori sunt, ca si vorbeam eu mai demult de viata ca gradina. Important e sa ploua. Tuse seaca.

Eu, de exemplu, ca asta conteaza, mai am putin de trait. Aici. Mai putin de doua luni, mai putin de o luna si trei saptamani, mai putin de o luna si doua saptamani, mai putin de o luna, curand mai putin de 3 saptamani sau chiar numai una, mai putin de cateva zile sau, depinde, acum as putea fi chiar acolo. Undeva intr-un amalgam de culturi, luandu-mi primele notite pentru lucrarea de licenta, dormind in alt pat, poate plangand, poate razand, poate plangand si razand sau poate doar dormind. Acolo ma asteapta si eu astept acolo sa se intample. Ce, nu conteaza, stiu ca se va intampla si va avea legatura cu mine si eu voi sti, mama va sti, ei vor sti. Si tu stii. Secretii apoase.


Eu sunt bine tu ce esti? Ma gandeam ca ei toti vor ceva nou, ceva care sa atraga atentia, ceva ca o femeie pe care o cheama Aida, ceva care sa mearga impartit in diagrama si sa garanteze succes, sa vanda iluzii, sa fraiereasca populatia, sa mai lanseze picaturi de ochi pentru cei multi care nu vad bine, sa faca promotii cu bauturi care energizeaza, revergoreaza si dau impresia ca e bine. Eu ma gandeam, dar daca port ochelari, pe langa gandit mai si vedeam ca in loc de mere am cumparat din piata un gem din sperante arse pe gratar, ca toti oamenii sunt grasi sau slabi din aceleasi motive, ca e rau sa te uiti la televizor si ca e rau de fapt tot si ciudat ca eu sunt bine. Dar daca eu sunt bine nu poti sa fii si tu bine? Eu stiu ca poti, dar trebuie mai intai sa porti ochelari si sa nu mai mananci gemul ala pe care ti-l vand ei in piata, in borcane stralucitoare si cu oferta trei la zece mii. Iti dai seama totusi ca peste cateva aruncaturi de minutar chiar eu o sa te fac sa-mi cumperi gogosile? Da, de fapt nu e nici macar gem, sunt gogosi umplute cu poze! Ei ma vor plati pentru asta si eu, astfel, imi voi castiga painea. Ai inteles?? Temperatura nu.


M-a invitat profa in cerc, ca scriu bine. Nu vezi? Poate scriam bine odata, dar nu stie ca eu dau din colt in colt si nu ma descurc cu perfectiunea (din cauza asta am ceasul de mana cu cadran patrat). In plus, eu nu retin lucruri, eu uit ce mi-ati facut azi si deja nu mai stiu ce vreau sa va fac maine. Profa e un om. E aproape rotunda, in toate colturile ei.
Poate am si eu cateva colturi rotunjite...Asa cum coatele imi par ascutite desi osul e rotund in capat. Daaaa, sigur am!


Cateodata imi par atat de multe, iar acum mintea mea le imputineaza. Cred ca am in cap niste unicorni care se imbata mereu cu Pina Colada si-mi matura gandurile crezand ca e praful de pe sticle. Ei nu stiu ca nu vad bine din cauza cornului. Unii corni nu vor sa poarte ochelari.


Ma doare muschii mei. Oinc!