If you're a bird, I'm a bird

Te uiti la filme si speri. Dar dupa asta auzi: viata bate filmul. Si atunci de ce ma mai intreb daca sa cred sau nu in imposibil, cand posibilul pictat pe sticla e chiar mai putin probabil decat posibilul pe care il traim noi?! Se scutura toti copacii din mine de frunze, le matur, le strang cu farasul si le lipesc la loc, mereu gata de inca o tura de toamna, a carei venire, spre binele meu, sper sa nu mai dureze atat. Mie imi place sa desfrunzesc, sa le vad cum zboara peste dealurile obrajilor, sa le simt cazand, fierbinti, arzandu-ma si daruindu-mi din nou senzatia ca traiesc, sentimentul ca pierd ceva (ceea ce imi arata ca am sau cel putin ca pot avea ceva), sentimentul ca e noiembrie si ca am voie sa-mi las crengile leganate de vantul rece. De fapt, sunt eu insami un copac! Cu totii suntem niste copaci, numai ca eu am extraordinara calitate de a ma usca si a renaste in aceeasi zi. Ha! Si totusi, la fel de goala ca astazi nu m-am mai simtit de mult timp.

Oare tot ce fac are menirea de a umple golul? Oare ce lipesc eu la loc nu sunt frunzele mele, ci globuri si beteala pentru sarbatori? Da, pentru ca ele au fost de cand ma stiu un prilej sa stau lipita de calorifer, la geam, cu ochii cascati la beculete, la lumina ce inunda noptile geroase in timp ce in mine intunericul isi facea de cap. Adica in mine si in afara mea se dau mereu false petreceri? Adica inca n-am reusit sa-mi lipesc frunzele? Adica trebuie intr-adevar sa astept primavara?? Daca da, inseamna ca am mult de asteptat, pentru ca are multe zapezi de topit si multi copaci de readus la viata pana la mine. Deci...Deci ce?? Am si eu dreptul la o vacanta, dreptul la toamna, dreptul la caderea frunzelor. Nu-mi mai cereti sa rad mereu, sa vorbesc, sa alerg, sa repar, nu-mi mai cereti sa fiu eu! Acceptati-ma si altfel, sunt si eu un copac ca oricare altul..Cu scorburi negre, cu frunze cazand, batut de vant, inghetat, uscat, sau cateodata smuls din radacini, pentru ca vreau asta.

Wanderlust

I am leaving this harbour
Giving urban a farewell
Its habitants seem to keen on God
I cannot stomach their rights and wrongs

I have lost my origin
And I don't want to find it again
Whether sailing into nature's laws
And be held by ocean's paws

Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core

Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?

Lust for comfort
Suffocates the soul
Relentless restlessness
Liberates me (sets me free)

I feel at home

Whenever the unknown surrounds me
I receive its embrace
Aboard my floating house

Wanderlust! relentlessly craving
Wanderlust! peel off the layers
Until we get to the core

Did I imagine it would be like this?
Was it something like this I wished for?
Or will I want more?

Wanderlust! from island to island
Wanderlust! united in movement
Wonderful! I'm joined with you

Wanderlust!

Can you spot a pattern?

(relentlessly restless)

Can you spot a pattern?
Can you?


"The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more. That plants fires in our hearts and brings peace to our minds, and that’s what you’ve given me, and that’s what I hoped to give to you forever."

Can this be a pattern?