Am uitat de sarcasm si am uitat de ironie. Am uitat de vulgaritate in cel mai impur sens al ei si de discutiile porn-filosofice la care obisnuim sa ne reducem existenta sau nevoia de confirmare a egoului. Am uitat sa intorc taisul spre taisul celui care vrea sa cresteze in carne vie pentru..Pentru ce, nici nu stiu. Sper ca el stie. Am senzatia ca ma voi intoarce si ca voi regreta acest gest. Sper doar ca intre timp, cei care comploteaza cu universul la mentinerea ranjetului, sa-mi pastreze cald si intact coconul in care sa-mi pot imbratisa visele ce aici inseamna realitate. Sa ma intreb ce ma asteapta acolo unde se numeste ,,acasa"? Acolo unde pragmatismul nu inseamna actiune ci venin, iar distanta intre tine si scopul tau se masoara in cadavre? Unde mai pui ca, de cele mai multe ori, scopul nu exista inca, si scuipi flacari numai pentru ca iubesti sa-ti incalzesti mandria la focul altor trestii, mai putin ganditoare ca tine? Cat de trist trebuie sa fie sa te zbati intre a ramane o piesa redutabila in lista celorlati si a-ti pastra sufletul ca piesa redutabila a propriului tau organism?
Si mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment