Al saselea act

Atunci cand se termina spectacolul si toata lumea aplauda pentru bis, pentru inca o plecaciune. Si dai din picioare si te mananca palmele. Femeia. Si chiar te ustura si astepti al saselea act si uiti ca in exteriorul salii se joaca adevarata comedie. Dar al saselea act, dupa finalul cinci in ploi si care simti ca nu ti se potriveste desi l-ai mai vizionat inainte, de cateva ori si niste ori chiar insemnate. Si atunci ai aplaudat pana s-au aprins luminile si colega de scaun te-a condus afara cu bunavointa. Sa-ti arate adevarata lumina. Uiti ca de fapt te aplauzi pe tine si ca esti chiar tu pe scena din fata ta. Brusc vorbim despre 3D. Te aplauzi, dar ia gandeste-te, de doua intrebari ai nevoie: e sfarsitul sau meriti sa o faci? Nici una, nici alta. Si sa recunoastem, daca vii cu scuza ca aplauzi pentru inceput, te voi combate imediat: inceputul a fost demult, pe cand urlai cu ochii inhisi (cred ca era de la trac, inainte sa urci pe scena). Atunci habar n-aveai sa aplauzi, dar au facut-o altii pentru tine. Intr-adevar, dup-aia au inceput sa arunce cu rosii, dar important e ca n-ai terminat de jucat si ca poate urmeaza o scena in care ai dreptul sa mananci rosiile sau, eventual, sa le poti arunca inapoi. Nu uita, insa, ca e cea mai proasta alegere: sa arunci inapoi. Nuuu, cei care arunca nu merita sa stie secretele pe care le stii tu, patat de suc pe dinafara, pe dinauntru; lasa-i pe ei sa arunce in continuare, cu cat mai multe vanatai, cu atat mai bine. Si apoi, te mai intreaba colega de scaun: de ce atata masochism? Citeste despre adevaratele suferinte, cum ar fi morcovi taiati pentru ciorba, mere cazute din pom in urma furtunii, castraveti in seceta. Asta cu rosiile si sucul de pe haine e o gluma. Ca in filme, cand se taie aia si se impusca si din rani tasneste un lichid rosu. Chiar e o gluma! Si atunci spui: pai da, dar eu nu prea stiu de gluma. Adica nu prea mai stiu ca am tot glumit un an de zile, e timpul sa discutam serios. Si colega iti zice, nu, pentru discutat serios, tind sa cred ca e momentul doar o data in toata comedia asta. Si nu trebuie sa cauti actul disperat, sa dai paginile una cate una sau sa le rupi: bucura-te de glume, scrie-ti un epilog, citeste in continuare, ai un scaun confortabil, relaxeaza-te. Oo, dar nu fac asta, doar am crezut..Eu de cand imi doresc sa discut serios? Dar cu trupa asta de teatru nu prea poti face nimic (clovni cu peruci rosii si atat), plus ca mie nu-mi place asa, in vazul lumii. Eu cand o sa discut serios o sa ma aflu in culise. Si tu ii zici de paparazzi. Si se schimba subiectul, iar esti in sala, dai din picioare, ai manca niste popcorn dar nu esti la film, iar ai impresia ca se termina si te ridici in picioare si aplauzi. Dar pentru ce? Incepe alta piesa. Si tu iar uiti de cea de afara. Nu mai aplauda, nu au fost niste actori buni.