Ma uit cateodata din autobuz pe geam.
Pardon.
Mereu ma uit din autobuz pe geam. Dar cateodata trec pe langa terenuri goale. Campie in toata splendoarea ei plictisitoare. Si aceasta campie este acoperita de zapada, in intregime. Si ma uit luuuuuung, asa cum mai uit cateodata la cer. In momentele astea am impresia ca vad bine, pentru ca nu exista niciun detaliu pe care sa vreau sa-l observ si nu pot si pentru ca imi dau senzatia ca vad mai departe decat se poate vedea.
Si de fapt chiar vad mai departe. Mai departe de alb si albastru. Mai departe de mine si mai departe de campiile Poloniei vazute din Mexic. Mai departe de Mongolia vazuta de pe Luna si mai departe de Vilnius, vazut dintr-un portocal.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment