Blame it on our youth

,,Nu te mai admir!". Asta e cea mai recenta replica de dat papucii in mod diplomat. Nu mi-a fost data mie de data asta, eu am avut parte ori de fapte de rahat ori de un sincer ,,nu te mai iubesc" ca apoi sa vina explicatia frumos si de la sine, fara vorbe, insemnand insa: ,,M-am indragostit de alta. Si by the way, o cheama 'little sis' si ti-a zis ca esti prietena ei". Nu numai ca nu-mi mai pun problema ca si cum m-ar uimi sentimentele astea brusc aparute sau lesinate in acelasi fel si impotriva carora (off viata mea off inima mea) nu poti lupta ca naaa, asa e omul facut mai, ce nu intelegiiii, dar chiar ma amuza replicile, situatiile dar in special marii protagonisti ai acestor farse sentimentale, barbatii! Fiinte pe care le iubim in disperare tocmai petntru ca ne ofera astfel de momente, caci, dupa cum cunoastem si natura superioara a femeii (ironic vorbind), daca ne-ar face fericite pe termen lung ar fi, in puii nostri, plictisitor! Si atunci, la naiba cu el!
Ei bine, incercand sa ma limitez la o perspectiva obiectiva, sau eventual, ironica fata de ambele armate ale acestui razboi al sexelor care se transforma, insa, de multe ori, intr-un razboi al sexului (ca ne-am intors infometati la conditia de animale in calduri) la singular, la general si nicidecum sa nu ne gandim la zona metafizicului (desi o pretindem uneori), expun aici cateva idei despre acest domeniu vast, nesecat izvor al cugetarilor intelepte ale filosofilor si al necontenitelor enigme in fata carora ne trezim noi, oamenii de rand, in special femeile de rand.
Totul poate incepe frumos,ca intr-o poveste: ori te trezesti ca e colegul care a stat doi ani in spatele tau, ori va intalniti la 2 noaptea si dati pe gat o sticla de vin in stil spontano-romantic si movie-like, ori te indragostesti iremediabil la un party si dupa ce zaci in transa vreo 2 saptamani te trezesti intr-o simbioza pentru urmatorii 3 ani din viata ta (evident resursele lui se termina mai repede si tu te usuci), ori apare ca un fel de aventura sub influenta alcoolului si el insista sa continuati, ca stie el ce stie, tot ti-o ia inainte. Dar sa nu ne grabim. Entuziasm, fericire chiar, poate iubire adevarata, certuri, impacari, coabitare, tradare, despartire, revenire, cam ce contine o banala de relatie la varsta asta frageda. Dar stai, nu asta e cea mai interesanta parte. Pe mine a ajuns sa ma fascineze acest proces de degradare a relatiei insotit cu succes de unul sau mai multi factori distructivi: racirea sufletelor si a trupurilor, intrebarile care te framanta, decorurile noi si atragatoare, sentimentul neputintei, cele de plictiseala, de oboseala, de frustrare sexuala, sau disparitia subita a oricarui sentiment. Fascinant si nu glumesc deloc!!
Ce e important de retinut e ca atunci cand vine instiintarea, intr-un mod sau altul, caracteristic fiecarui scriitor care sfarseste de scris povestea si vrea sa se semneze scrijelind un nume dureros in sufletul celui care nu este gata sa inchida cartea, Motivul este de cele mai mult ori altul decat cel invocat. Ei cred daca ne mint ne va fi mai usor, daca sunt diplomati ii vom aprecia mai mult si daca sunt brutali vom fi convinse. 3 mici exemple concludente:

,,Nu te mai iubesc. Imi place sa fiu singur" = ma gandesc cum sa ne despartim de o luna pentru ca mi-am dat seama ca vreau o relatie cu altcineva. Mai cul ca tine. O sa vezi curand.

,,E prea bine, iubita mea si nu vreau sa ajunga un cosmar! Dar ramanem prieteni. Da? Da?"(asta sincer mi s-a parut geniala)" = fata draga, acu ca ne putem vedea zilnic nu ma mai pot bucura de libertate, plus ca m-am cam plictisit si vreau sa mi-o trag si cu altele. Dar stai linistita, sa-mi consum energiile si vin sa-ti propun impacarea ca doar de-aia am zis ca ramanem prieteni.

,,Nu te mai admir. Dar nu, nu vreau sa ma despart de tine pentru ca ti-am promis ca nu te voi lasa niciodata" - asa ca prinde-te fato si lasa-ma tu pe mine, tu nu intelegi ca sunt prea diplomat ca sa-ti spun ca nu mai simt nimic pentru tine? Am nevoie de cineva care citeste mai mult, draga, tu cam pierzi timpul dupa parerea mea.

Astea, doamnelor si domnilor imaginari, sunt pe bune si de-adevaratelea. Zau, au papuseii astia si imaginatie si tehnica, ce pot spune, felicitari! Dar vai, eu n-as vrea sa fiu inteleasa gresit, femeile nu sunt deloc mai prejos decat barbatii, ce credeati? Pe noi astea mai fraiere ne razbuna altele cu mai mult cap decat noi, de-asta si zic ca totul e universal, adica pentru fiecare femeie parasita sigur zace cel putin un barbat neras in fata unei sticle de tarie, in care i se zbate amarul.
Eu rad, ca mi-am luat palme usturatoare peste fata si sunt sigura ca voi mai primi, poate voi si da, la randul meu, ca ziceam ca este toti oameni si are sentimente de astea grele de controlat. Totusi nu pot sa-mi dau seama daca exista o reteta de despartire. As mentiona insa un singur element important, dar aici sunt total subiectiva: sinceritate totala. De ce? Pentru ca vreau sa ma doara atat de mult incat sa amortesc, atat de mult incat sa plang si sa ma plang 2 saptamani consumand astfel tot si vreau sa stiu adevarul ca sa nu mai fac cum face femeia ca ea e optimista asa de felu' ei: sa sper.

Mi-ar placea la nebunie sa vad insa un barbat despartindu-se de femeia cu fata fleoscaita de lacrimi astfel: sa-i spuna ca nu o mai iubeste, sa fie pe bune si punct. Sa-l vad cum isi vede de viata fara sa fuga imediat la alta, fara sa caute in disperare o inlocuitoare, fara sa se bucure de placeri cumparate. Si sa zica: ,,ce-o fi o fi, numai ca eu pe asta n-o mai iubesc, na, ce sa fac acu'?"
Acu', eu sunt foarte sigura ca n-am atins multe puncte ale acestui domeniu, ca doar am zis ca are veleitati de domeniu vast spre interminabil (gen hai sa descriem stelele din univers si sa le discutam pe alea care cad), dar am infatisat pentru o mai buna lamurire personala niste fapte care sa-mi improspateze parerile, de data asta, contra acestui fenomen dha corazon. Eu oricum nu-mi dau seama ce ne-am face unii fara altii, in concluzie, trasa tot de mine, this war has no end.
Viata e geniala oricum si ar fi pacat sa ne cramponam de o amarata de despartire. Orice final inseamna un nou inceput. Simplu dar adevarat. Iar eu probabil nici nu mi-as mai putea concentra atentia asupra uneia :))



Bărbatul către Dumnezeu:
- De ce ai făcut femeia să fie aşa frumoasă?
- Ca să o iubeşti.
- Dar de ce ai făcut-o aşa proastă?
- Ca să te iubească şi ea pe tine.